pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Să educăm prin pilde și povestioare
Fr. Daniel Ciobanu FSC

achizitionare: 27.06.2003; sursa: Editura Presa Bună

SfințiCuprinsVacanță

Capitolul 15. Recunoștință / Mulțumire / Lumea a treia

309. Minunea cea de toate zilele

Credeam că îi cunosc suficient de bine. Până când într-o zi am văzut minunea. Erau cu picioarele pe același pământ, își ridicau capetele în același văzduh, spre același soare și spre aceeași ploaie. Mărul făcea mere, iar la o distanță de zece metri, un păr făcea pere. "Este foarte normal", spuneau oamenii. Dar eu nu puteam să cred ochilor. Ceea ce ei luau, luau din același pământ, din același văzduh, de la același soare și de la aceeași ploaie. Și cu toate acestea, un pom făcea mere, altul la zece metri distanță pere. Iar fructele sunt total diferite ca formă și culoare, ca miros și gust. O asemenea minune încă nu mai văzusem.

310. Mulțumesc frumos

În timpul unui război, un soldat cu fața total distrusă a fost transportat la medic. Chirurgul își pregăti ustensilele și începu să refacă fața tânărului. Încet-încet, sub acțiunea chirurgului luă naștere din nou fața distrusă. Apoi urmă ultima fază a operației. I se cusu pacientului și cea de-a doua porțiune a gurii. La sfârșit, asistentul îl ridică pe tânăr. Zona operației fiind anesteziată, tânărul nu simțea nici un fel de durere. De aceea medicul îi spuse: "Așa, acum vorbește, te rog!" Cei prezenți așteptau ca tânărul să întrebe de cei dragi, sau de șansele reușitei operației. Dar el mișcă buzele cu grijă și articulă cu un zâmbet fin: "Mulțumesc frumos!"

311. Dacă coșarul este negru, e pentru tine

"Vai, ce urât este coșarul acesta, tată! Nu-mi place să văd fețe așa de negre. Parcă ar fi un arab, ori un drac. Fără îndoială că el este un om rău, nu-i așa, tată?" "Nu vorbi așa, fiule. Fără să știi, te arăți nerecunoscător; căci dacă coșarul este negru, e pentru tine".

"Pentru mine! Ce vrei să spui, tată? Nu înțeleg".

"Am să-ți explic. Acum că este frig, se aprinde focul în toate casele. Mii de sobe ard, pentru a ne încălzi și pentru a ne găti mâncarea. Coșurile sobelor se umplu de funingine și sunt murdare. După câtva timp trebuie curățate. Dacă nu ar exista coșari, cine ar curăța coșurile? Tata, mama sau chiar tu. Deci, fiecare dintre noi s-ar murdări și înnegri într-o astfel de muncă. Îți închipui ce mutre am avea! Nu cred că o asemenea muncă ți-ar plăcea. Fii deci fericit că există acești coșari; fii recunoscător, căci, ți-o mai spun o dată: coșarul este negru pentru tine".

"Nu m-am gândit niciodată la asta, tată".

"Să te gândești de acum înainte, fiule. Și dacă tot vorbim despre asta, mai ascultă ceva. Pentru tine morarul este alb; pentru tine măcelarul este roșu; pentru tine țăranul este ars de soare, bătut de vânt și de ploaie; pentru tine cizmarul are spatele încovoiat, medicul se expune bolilor molipsitoare, mecanicul veghează în picioare pe o locomotivă și soldatul stă de pază la hotare. Când acești oameni mor făcându-și datoria este pentru tine. Orice om care îndeplinește o slujbă folositoare, o îndeplinește pentru ceilalți oameni. Fiecare în felul său slujește pe ceilalți. Cu cât această muncă este mai grea, mai umilă și mai prost plătită, cu atât trebuie să o cinstim mai mult".

"Ți-o făgăduiesc, tată, că nu voi mai zice niciodată despre coșar că e urât, nici despre cărbunar".

"Aceasta nu ajunge, fiule. Cu cât vei crește mai mare, cu atât ai să vezi câți oameni muncesc pentru tine, cu mâinile sau cu mintea. Munca este viața însăși a lumii. Când ai să înțelegi aceasta, nu va mai fi suficient să-i cinstești pe muncitori, ci va trebui să le urmezi exemplul, să devii folositor la rândul tău. La rândul tău ai să muncești pentru alții. Și când vei fi ostenit din cauza muncii pe care o vei presta în folosul tuturor, ai să-ți aduci aminte de coșar. Fiecare muncă lasă urme pe frunte, în palme, în inimă. Când ne-am făcut din plin datoria, suntem obosiți, plini de praf, de riduri, de răni și câteodată de sânge. De cele mai multe ori, fiule, acestea nu sunt plăcute la vedere, dar nimic nu e pe lume mai de preț decât aceste peceți ale muncii. Doresc un singur lucru de la tine. Iată ce: Tot așa cum ai zis în neștiința ta de copil «Vai, ce urât e coșarul ăsta!», aș dori ca, o dată devenit înțelept, să strigi în fața muncitorilor, cărora munca le-a lăsat urme și pe care i-a schimbat și i-a îmbătrânit: «Vai, ce frumoși sunt ei!» Numai cei răi și nefolositori sunt urâți.".

312. Apa

În timp ce era în călătorie prin deșert, Tim Bone, după două zile de mers, întâlni un vânzător de apă. "Cât costă un litru de apă?", întrebă el. "Două mărci germane", răspunse vânzătorul. "Este prea scump pentru mine", spuse Tim Bone și merse mai departe. A treia zi se strică mașina. A patra zi îl cuprinse febra. În a cincea zi țipă și strigă cu voce puternică în deșertul gol: "O mie de mărci pentru un pahar cu apă!" Când se trezi a șaptea zi din neputința sa, îi mulțumi Domnului.

313. Respectul

Teologul și scriitorul Cristofor von Schmid merse odată printr-un lan de grâu. Aici întâlni un țăran care mergea cu capul descoperit în amiaza mare. Preotul îi recomandă să-și pună pălăria pe cap pentru a nu-l arde arșița soarelui, dar țăranul îi spuse: "Când merg prin lanurile mele de grâu, nu-mi pun pălăria pe cap, pentru că trebuie să avem respect față de puterea și acțiunea minunată a lui Dumnezeu care lucrează aici în tăcere".

314. Binecuvântarea muncii

Grâul veni la Domnul și-i spuse: "Doamne al universului, dacă m-ai făcut pentru oameni, de ce nu m-ai făcut ca să mă mănânce așa cum sunt? Acum ei trebuie să mă treiere, să mă macine, să mă prelucreze în aluat și în sfârșit să mă coacă. Nu consideri că este prea nepractic?"

Dumnezeu răspunse: "Este bine pentru tine și pentru oameni să fiți așa cum v-am făcut. Să vorbim mai întâi despre tine. Acum tu nu poți să te lauzi: Eu singurel îi mențin pe oameni în viață și le dau putere. Oamenii nu pot mânca nici o bucățică de pâine dacă nu este gătită. Și pentru asta au nevoie de apă de foc și de mâinile lor. Deci nu depinde numai de tine și nu poți să mergi și să spui cu mândrie: Fără mine nu merge nimic! Acum să vorbim despre oameni. Nu este bine pentru oameni dacă s-ar scula dimineața și ar găsi mâncare din gata. De aceea trebuie să lucreze: să semene, să planteze, să recolteze, să treiere, să macine, să frământe, să coacă. Abia apoi pot consuma pâine, cum este scris: Ca să obțină pâine din pământ, care să înveselească inima omului (Ps 104,15)".

315. Atât de simplu

Când Mahatma Gandhi a vizitat pentru prima dată orașul Natal din Africa de Sud, a mers într-un restaurant clasa a II-a și a comandat un prânz. La sfârșit a plătit cheltuielile și chelnerului i-a spus: "Vă mulțumesc pentru serviciul dumneavoastră așa de prietenesc". "Domnule, îi răspunse chelnerul copleșit de bucurie, niciodată nu vă voi uita. În cei 25 de ani de muncă nu am auzit niciodată un cuvânt de mulțumire".

316. Izvorul și fântâna

Unicul izvor de apă era mult în afara unui mic sat egiptean. Femeile petreceau zilnic multe ore pentru a transporta, pe drumurile prăfuite și pe arșița soarelui, apă în casele lor. Pe drum conversau asupra grijilor, necazurilor și bucuriilor lor și cereau sfaturi una de la alta.

Într-o bună zi au primit bani de la o organizație de binefacere. Atunci bărbații au decis să se facă o fântână în sat pentru a le ușura viața femeilor.

Femeile aveau acum foarte mult timp liber. Au început să se certe; la început între el, apoi în familiile lor. Acest lucru nu le-a plăcut bărbaților. De aceea au mers și au astupat înapoi fântâna satului.

317. Mulțumesc

Markus merse într-un magazin pentru a cumpăra pâine. "Mulțumesc pentru pâine", spuse Markus vânzătoarei. "Nu-mi mulțumi mie, spuse vânzătoarea, ci celui care mi-a livrat-o. Eu o păstrez aici până va fi vândută". De aceea, Markus mulțumi livrantului. "Nu-mi mulțumi mie, spuse livrantul, ci aceluia care a copt-o".

De aceea, Markus mulțumi brutarului. "Nu-mi mulțumi mie, spuse brutarul, ci aceluia care mi-a dat făina". De aceea, Markus mulțumi morarului. "Nu-mi mulțumi mie, spuse morarul, ci celui care mi-a adus grâu la măcinat". De aceea, Markus mulțumi magazionerului. "Nu-mi mulțumi mie, spuse magazionerul, ci țăranului care mi-a dat grâul". De aceea, Markus mulțumi țăranului. "Nu-mi mulțumi mie, spuse țăranul, ci aceluia din care a crescut grâul". De aceea, Markus mulțumi seminței. "Nu-mi mulțumi mie, spuse sămânța, ci celor cu ajutorul cărora am crescut". De aceea, Markus mulțumi pământului, ploii și soarelui. "Nu ne mulțumi nouă, spuseră acestea, ci celui care ne-a creat". De aceea, Markus mulțumi lui Dumnezeu. El se rugă astfel: "Mulțumesc, Doamne, pentru pământ, ploaie și soare și pentru sămânța care crește, și pentru țăran. Mulțumesc, că permiți omului să construiască hambare. Mulțumesc pentru magazioneri și pentru morari. Mulțumesc pentru brutari și pentru livranți și pentru vânzători. Mulțumesc, Doamne, pentru pâine. Amin".

318. Soluția împotriva sărăciei

În Calcutta era foarte cald, dar și foarte umed. Ploaia abundentă și necruțătoare distrusese corturile din mahalalele Calcuttei și cei mai săraci erau acum și mai săraci. Sărăcia ne-a îngrozit. A trebuit să traversăm această mahala pentru a ajunge la Maica Tereza care ne aștepta.

În cele din urmă am ajuns la ea. Am vorbit despre ceea ce tocmai văzuserăm, și ea ne-a întrerupt numaidecât: "Sunt multe feluri de sărăcie în lume, spuse ea. Una dintre ele o găsiți aici: este sărăcia care ucide trupul. Dar și în țările voastre există sărăcie: este sărăcia care ucide sufletul. Ambele sunt la fel de mari. Împotriva ambelor sărăcii avem același mijloc de combatere: iubirea!".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire