pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Imitațiunea lui Cristos
Thomas de Kempis

achizitionare: 23.06.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Cartea IV: Despre Taina sfîntului altar

Capitolul II

CÎTĂ BUCURIE ȘI DRAGOSTE
ARATĂ DUMNEZEU OMULUI ÎN ACEASTĂ TAINĂ

Glasul ucenicului

1. Bizuindu-mă, Doamne, pe bunătatea și marea ta milostivire, mă apropii, iată, ca un suferind de tine, Tămăduitorul meu; ca un înfometat și ca un însetat, vin la Izvorul vieții; un cerșetor se înfățișează la Împăratul cerurilor; sînt ca un rob bătînd la ușa stăpînului său: făptura se apropie, iată, de Făcătorul ei; nemîngîiatul stă în pragul preabunului său Mîngîietor. Dar de unde să-mi vină tocmai mie harul ca Tu să cobori pînă la mine? Cine sînt eu ca să vii să mi te împărtășești pe tine însuți în dar? Cum să se încumete un păcătos să stea înaintea feței tale? Și cum binevoiești oare să te apleci pînă la păcătosul acesta? Cunoști preabine pe acest rob al tău, știi bine că nu are nimic bun în sine, nimic care să-l învrednicească de acest dar al tău. Îmi mărturisesc nevrednicia, îți recunosc bunătatea, îți proslăvesc blîndețea și-ți mulțumesc pentru necuprinsa ta iubire. Căci pentru tine însuți faci ceea ce faci, nu pentru vredniciile mele - ca bunătatea ta să-mi fie mai bine cunoscută, ca să mă pot împărtăși dintr-o iubire mai înflăcărată și să mă pot cerceta cu simțăminte de smerenie mai adîncă. De vreme ce ție îți place, și pentru că Tu singur ai hotărît astfel, nu mă împotrivesc și primesc, iată, darul tău, în nădejdea că păcatele mele nu mă vor face vrednic de osîndă!

2. O, dulce și preablînde Isuse, cîtă cinste, cîtă recunoștință, cîtă nesfîrșită laudă ți se cuvin pentru darul sfîntului tău Trup, a cărui vrednicie nici o limbă omenească nu o poate rosti cum se cuvine! Dar cu ce gînd mă voi apropia de sfînta Împărtășanie, de Domnul meu pe care nu sînt în stare să-l cinstesc cum se cuvine, dar pe care totuși doresc să-l pot primi cu vrednicie? Ce gînd mai bun și chibzuit decît acela de a mă smeri pînă la pămînt înaintea feței tale, proslăvind cu recunoștință nemărginita ta bunătate? Te laud, Dumnezeul meu, și te preamăresc în veci. Mă disprețuiesc și mă supun ție din adîncul nimicniciei mele.

3. Tu ești, cu adevărat, Sfîntul Sfinților, eu, un păcătos bicisnic. Iată, te cobori pînă la mine, care nu-s vrednic nici măcar să-mi ridic privirile pînă la tine. Tu vii la mine, vrei să fii cu mine, mă chemi la ospățul tău. Tu vrei să-mi împărtășești din hrana cerească, din pîinea îngerească (Ps 78, 25), din tine însuți, pîinea vie, care ai coborît din ceruri și care dăruiești viață lumii (In 6, 33).

4. Acesta-i izvorul iubirii, aici se vede întreaga lumină a bunătății tale! Cum să-ți mulțumesc, cum să te proslăvesc cum se cuvine? Cîtă sfîntă noimă în rostul pentru care ai întemeiat această Taină! Cîtă dulceață și fericire în ospățul acesta, în care pe tine însuți ni te dăruiești drept hrană! Cît de minunată e lucrarea ta, Doamne; cît de puternică virtutea ta, Doamne, cît de negrăit adevărul tău! Cuvîntul tău a fost de ajuns și toate s-au făcut; totul s-a săvîrșit după porunca ta.

5. E lucru minunat și vrednic de crezare - deși cu mult deasupra puterii de cuprindere a minții omenești -, ca Tu, Doamne, Dumnezeu adevărat și om adevărat, să fii întreg sub chipul umil al pîinii și al vinului și să nu te împuținezi prin împărtășire. Tu, Domnul și Stăpînul lumii, care nu duci lipsă de nimic, ai vrut, prin acest Sacrament, să-ți faci sălaș la noi; păstrează-mi inima și trupul fără prihană; dă-mi harul unei conștiințe senine și curate, care, cît mai des, să-mi îngăduie să mă apropii de sfintele tale mistere; fă să pot primi, spre mîntuirea mea veșnică, acest Sacrament, întemeiat și hărăzit de tine spre veșnica-ți cinstire și amintire.

6. Bucură-te, sufletul meu, și mulțumește lui Dumnezeu pentru un dar atît de neprețuit și pentru negrăita mîngîiere astfel încredințată ție în această vale de lacrimi. Ori de cîte ori se reînnoiește această Taină și primești Trupul lui Cristos, lucrezi la mîntuirea ta, devenind părtaș al tuturor vredniciilor lui Cristos. Dragostea lui Cristos nu se împuținează, într-adevăr, niciodată și izvorul îndurărilor lui nu seacă niciodată. Iată de ce, pentru primirea acestui mare har, trebuie să te pregătești întotdeauna, primenindu-ți cugetul, gîndind cu mare luare aminte la Taina răscumpărării tale. Slujind sau ascultînd Sfînta Liturghie, la fel de mare, la fel de actuală și vrednică de iubire să ți se pară Sfînta Taină ca și cînd întîia oară, în clipa aceea, Cristos în fața ta s-ar fi coborît din ceruri, luînd Trup în sînul preacuratei Fecioare; sau, atîrnînd pe cruce, ar sta să ispășească prin răstignire și moarte, cîștigînd mîntuirea tuturor oamenilor.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire