pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins

Calea Crucii cu Giulgiul Sfânt

Starea a 2-a
BĂTĂILE ȘI BICIUIREA


Cel de îngeri preamărit,
De om e batjocorit,
Crucea blând El o primește
Și la Golgota pornește.
O, Isuse, dă-mi putere,
Ca-n necazuri și durere
Să fiu blând și răbdător,
Să-ți fiu Ție următor.

 

Lectură

Și unii au început să-L scuipe și să-I acopere fața și să-L bată cu pumnii și să-I zică: "Proorocește"! Și slugile Îl băteau cu palmele. (Mc 14,65)

Deci atunci Pilat a luat pe Isus și L-a biciuit. (In 19,1)

 

Comentariu

Scuipări, palme, lovituri. O adevărată tortură programată cu un scop bine precizat: acela de a-l nimici pe condamnat în trup și în spirit înainte de a fi răstignit. Dar culmea ororii era biciuirea. În epoca romană era o practică destul de comună ca un condamnat la moarte pe cruce să fie biciuit înainte. În cazul lui Isus nu există îndoială că biciuirea a avut loc și încă a fost foarte grea.

Dacă observăm imaginea dorsală (a Giulgiului) de la spate la umeri, la coaste și la picioare, vedem un mare număr de leziuni: sunt urmele biciuirii. În epoca romană pentru biciuire se foloseau instrumente foarte simple: bastoane de care se legau coarde sau fâșii de cuie, la capetele cărora erau legate mânere mici de plumb. Biciuirea era aplicată pe spatele aplecat și pe corpul gol: pentru a facilita operațiunea, condamnatul era legat jos pentru a oferi întreaga spinare biciuitorilor. Rezultatul sunt semnele lăsate pe spate (pe lângă unele lăsate și pe torace) care se văd pe Giulgiu: este vorba despre o pereche de urme închise care la extremități prezintă două zone circulare și mai închise. Sunt amprentele a mai mult de o sută de plăgi constând în perechi de figuri rotunjite unite de o urmă rectilinie și lungă de cca. doi centimetri: la fiecare lovitură, cutea era ruptă în mai multe puncte cu hemoragie în consecință.

Aceasta este proba că era vorba despre biciuirea romană și nu de cea ebraică, fiindcă în legea ebraică nu se puteau depăși 40 de lovituri. Pentru romani însă, nu existau limite: depindea de biciuitori. Rezultatul este un total incredibil de lovituri în măsură să provoace mai mult de o sută de răni!

 

Meditație

Ritul unei răstigniri în antichitate cuprindea adesea pregătirea condamnatului prin biciuire. Giulgiul documentează în măsură înspăimântătoare această intervenție, pe care evangheliile o prezintă destul de laconic. Nu reușim să înțelegem cum o ființă umană poate suporta asemenea torturi, și cu atât mai puțin, cum omul poate să chinuiască într-un asemenea mod pe un semen de-al său. În cazul lui Isus nu știm foarte clar dacă biciuirea pregătea chinul extrem sau era doar o cruzime în plus aprobată de către Pilat acuzatorilor săi, poate pentru ca mulțimea să nu-i mai ceară pedeapsa cu moartea. În ambele cazuri, călăii nu aveau dreptul să expună torturatul pericolului de a se sfârși sub biciuiri. Cu toate acestea, ce dezastru suferea acel corp!... se poate vedea din mărturia Sfântului Giulgiu.

Întregul corp este implicat în această suferință. Este corpul născut din Maria, frumos prin frumusețea modestă și extraordinar de pură a acelei unice mame. Acel corp a suferit pentru orice rea folosință pe care noi o aducem corpului nostru: când îl idolatrizăm exaltându-i frumusețea, viciindu-l în căutarea de plăceri, a mâncării, a senzațiilor sau jucându-l în scopul câștigului...

Cel mai frumos dintre fiii oamenilor s-a făcut vierme călcat în picioare, s-a redus la o ființă sângerândă. Nu mai avea puterea de a sta drept; odată cu vitalitatea fizică îi era zdrobită orice putere de a impune respect. Îl puteau irita, îi puteau zice ceea ce voiau, pentru că nu mai era capabil de a reacționa și de a se apăra.

Condamnarea nu era un fapt neașteptat de-acum; preferința mulțimii pentru Baraba agrava însă tragedia. Era condamnat la moarte cel care a demonstrat că putea da viața și îi era îngăduită viața aceluia ce a semănat moarte. Cunoscutul făcător de minuni era redus deja la o figură însângerată, care nu se mai poate gândi nici la alții, nici la sine.

 

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire