pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins

Calea Crucii cu Giulgiul Sfânt

Starea 1
AGONIA DIN GRĂDINA GHETSIMANI


Isuse cel drept și sfânt,
Ce-ai greșit, Tu, pe pământ,
Că Te văd de mâini legat
Și la moarte judecat?
O, Isuse preaiubit!
Eu Te văd azi osândit,
Pentru-a mele făr-delegi,
Cum și pentru-a lumii-ntregi

 

Lectură

Și, ieșind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, și ucenicii L-au urmat. Și când a sosit în acest loc, Le-a zis: "Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită". Și El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, și îngenunchind, se ruga: "Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă". Iar un înger din cer s-a arătat Lui și-L întărea. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ. (Lc, 22,39-42.44)

 

Comentariu

Ne aflăm doar la începutul unei lungi și chinuitoare suferințe ce se va încheia cu îngrozitorul chin al crucii. Deja în aceste momente inițiale suferința și proba caracterizează drumul pe care condamnatul trebuie să îl parcurgă. Fenomenul sudorii care devine sânge este cunoscut în medicină. Nu este un fenomen foarte răspândit, însă după cum spun medicii, ca urmare a unui grav stres psihofizic se poate întâmpla ca vasele capilare subcutanate să sufere o puternică vasodilatație până la punctul în care se rup, vărsând sângele în glandele sudoripare. Așadar, pe lângă sudoare din glandele întregului corp iese și sânge, provocând astfel o hemoragie difuză. Ajuns în exterior, sângele se coagulează formând cheaguri ce cad jos împreună cu sudoarea.

Isus cu multă probabilitate a trăit o experiență de acest fel. Unii studioși susțin că vizibilitatea perfectă a unei imagini atât de evidente și de clare a întregului corp și nu doar a unor părți ale acestuia este un semn că întreaga suprafață corporală era acoperită cu un amestec de sânge și sudoare și diferite experimente par să confirme această ipoteză. Putem verifica concret acest fapt dacă observăm imaginea Giulgiului în pozitivul fotografic, adică așa cum îl vedem în realitate, și în mod particular, fața (fig. 1); se înțelege și mai bine dacă examinăm fața în negativul fotografic (fig. 2), care e mult mai clar și mai evident pentru că Giulgiul are caracteristici asemănătoare unui negativ fotografic, iar examinând negativul este ca și cum am privi pozitivul imaginii, adică putem vedea aspectele adevărate și efective ale corpului.

 

Meditație

Grădina Măslinilor este locul ultimei pregătiri a lui Isus pentru patimă și totodată este locul începutului patimii; este locul comunicării celei mai îndurerate cu Tatăl, locul slăbiciunii apostolilor și al trădării.

Ce urme a lăsat această suferință asupra fizicului lui Isus? Ce semne se pot remarca pe Sfântul Giulgiu? Cine îl cunoștea pe Isus își putea da seama cu siguranță după expresia feței și după poziția ei de suferința invincibilă care se abătuse asupra Lui. Noi ne putem aștepta la maximum ca Sfântul Giulgiu să poarte urmele a ceea ce numim "sudori de sânge", dacă îl urmărim pe Sfântul Luca.

Știm însă că adesea halucinante dureri interioare rămân închise în inima noastră, iar altora le sunt puțin cunoscute. Apostolii înșiși nu trebuie să se alarmeze, pentru că nu au fost tulburați în timpul somnului.

Pentru Isus trebuie să fi fost un moment ce a durat inimaginabil de mult. Probabil că El l-a trăit ca pe un fel de dare de seamă: ce lăsa înapoi și ce îi urma? Îi trecea prin minte amintirea vieții sale, plină de mister și de inițiative pentru o misiune a cărei conștiință nu îl abandonase niciodată. Dar acum părea că totul fusese inutil. Răul acela pe care El a venit să-l combată și pe care în toate felurile a încercat să-l înfrângă, acum i-o lua înainte și se abătea asupră-I cu toată forța infernală. Oare era înfrângerea și sigiliul non-sensului pentru tot ce a făcut?

În față se arăta perspectiva cea mai îngrozitoare: știa că Îl așteaptă arestarea și că cei care veneau trebuiau să îndeplinească un proiect de eliminare deja cultivat de câtva timp, adică eliminarea fizică ca urmare a unei condamnări, care în acel timp și în acele ținuturi însemna răstignirea.

Arestarea era o surpriză pentru apostoli, pentru că nu s-au întâmplat alte incidente care să-i facă să se teamă de această intervenție, cu toate că unele momente de dușmănie nu lipsiră. Isus însă îl simțea că se apropie. Lucrurile s-au clarificat îndată, astfel încât nici rezistența unei mâini de oameni cum erau apostolii nu L-ar fi salvat pe Isus. De fapt în apostoli, care până în acel moment au dormit, predomina teama. Și îl abandonează pe Isus. Doar doi îl urmează: apostolul iubit, care avea unele cunoștințe în casa marilor preoți (de care se va putea servi doar pt. a-l introduce pe Petru în acea casă, și nu în favoarea lui Isus) și Petru care peste puțin va fi pus la încercare.

Sfântul Giulgiu reflectă doar aspecte finite: corpul pe care îl înfășoară, fața care își lasă pe el amprenta a traversat momentul dublu al primului suspin: "Treacă de la mine acest pahar", completat îndată de un altul: "Dar nu voia mea, ci voia Ta să fie". Prima rugăciune o facem și noi și trebuie să ne rușinăm de ea; cea de-a doua vrea să-l ajute pe Domnul să o pronunțe cu dorința de a imita puțin abandonarea sa de către Tatăl.

 

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire