pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins Stațiuna a IX-a

Isus cade a treia oară sub povara crucii

Sunt plin de intenții bune, am o voință puternică și... totuși cad iarăși în păcat.

E ușor să dorești a face bine, dar nu este numai o chestiune de voință.

Dacă Isus cade sub cruce a treia oară îmi spune că e alături de mine și plânge peste rănile mele care Lui i-au pus crucea pe umeri.

El știe că fără har sunt nimica, dar trebuie să o înțeleg și eu. Dacă a luat crucea pe umeri și a căzut sub povara ei, Cristos mă asigură că descinde în iadul păcatului meu pentru a mă ridica din frică. Îmi întâlnesc vinovăția în fața chipului Său ars de suferință... pentru mine. Frica din inima mea este de fapt purtătoare de fericire dacă recunosc chipul însângerat al lui Isus la ceasul căderii. Am pierdut inocența, Isus mi-o confirmă, dar El vrea să mă eliberez de inutila căutare a trecutului. Adevărata vină nu se vindecă printr-o uitare afectivă, dar nici printr-o uitare reală, imposibilă puterilor omului. Cât timp nu am aflat izvorul păcatului în viață sunt prizonierul minții mele scuturată de mândrie sau rușine.

Conștiința păcatului și abandonul la mila Domnului mă scapă de întreținerea unei imagini despre mine fatală și ireală... absurdă. Relația cu Domnul nu e făcută din observanțe, ci din dragoste. De aici derivă apoi obligațiile. Marele păcat e acela de a mă crede fidel observanțelor, iar la cădere să cad în depresie cu nemulțumire față de Domnul. E păcatul fariseului! Nu degeaba spunea Isac Sirul că cel ce plânge păcatul său e mai mare mare decât cel ce prin rugăciunea sa învie morții.

Multora dintre sfinți Isus le cerea sărăcia lor sufletească, lipsurile, scăpările, păcatele. Este posibil? Unui suflet ales, Cristos îi încredința că dacă păcătosul se umilește și își recunoaște nimicnicia, dacă se străduiește să repare vina prin generozitate și iubire, dacă are încredere și se abandonează iarăși în Inima-i Preasfântă, îi va aduce mai multă mărire și va face mai mult bine sufletelor decât dacă nu ar fi căzut. "Puțin mă interesează murdăria, ceea ce mă interesează este iubirea".

Isus cade sub cruce pentru a mă ridica din moarte și pentru a-mi spune că nu pot să refac trecutul, ci să-l transform. Nu pot căuta o nevinovăție pierdută, ci trebuie să mă recunosc păcătos. Un păcătos iertat, fiindcă... sunt iubit.

Greșelile, păcatele mele, toate zilele pe care am impresia că le-am ratat: dacă aș putea înțelege că problema nu e de a funcționa bine, ci de a OFERI! Cum ar fi toate atât de simple! Cei care își fac toaleta înainte de se prezenta înaintea Domnului, înseamnă că nu vor să ofere totul, ci numai ceea ce e frumos. Dar... tocmai ceea ce e urât și neîmplinit dorește Hristos pentru ca să-mi poată da vindecare: "Nu sunt cei sănătoși cei care au nevoie de doctor!"

A treia cădere sub cruce a lui Isus îmi reamintește așadar că totul e HAR! Că am descoperit în mine forța creatoare, de viață, mai puternică decât temerea și rușinea ce mă fac să accept că sunt păcătos. Că această forță este puterea Domnului care se înscrie în mine ca IERTARE și IUBIRE. N-am făcut nimic bun, dar sunt gata să primesc milostivirea Domnului.

Dacă doresc să fiu generos fără să cunosc umilirea de a fi cerșetor al harului voi fi condamnat tocmai de această generozitate fiindcă este închipuită. Harul nu e un pisc, dar nici acoperișul unui edificiu construit prin eforturile mele. Este pământul pe care zidesc, fundația al cărei nume este Cristos, Mântuitorul.

pr. Mihai Frățilă, Roma
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire