pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins STAȚIUNEA A NOUA
Isus cade a treia oară


V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din cartea Plângerilor 3, 27-32
Bine este omului să poarte un jug din tinerețile lui. Să stea la o parte în tăcere, dacă Domnul îi dă poruncă! Să atingă pulberea cu buzele lui; poate mai este nădejde! Să dea obrazul lui spre lovire și să se sature de ocară! Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna; ci El pedepsește și are milă după mulțimea milelor Lui.


MEDITAȚIE
Ce ne poate spune a treia cădere a lui Isus sub povara crucii? Poate că ne face să ne gândim la căderea omului în general, la îndepărtarea multora de Cristos, la deriva spre un secularism lipsit de Dumnezeu. Dar nu trebuie să ne gândim și la cât a suferit Cristos chiar în Biserica sa? La cât de multe ori se abuzează de sfântul sacrament al prezenței sale, în ce inimă goală și rea intră adesea! De câte ori oare nu celebrăm doar noi fără să ne dăm seama de prezența lui! De câte ori oare nu este distorsionat Cuvântul său și de câte ori nu se abuzează de el! Cât de puțină credință există în multe teorii, câte cuvinte goale! Câră mizerie există în Biserică, și chiar și printre aceia care, în preoție, ar trebui să-i aparțină cu totul lui! Câtă mândrie, câtă autosuficiență! Cât de puțin respectăm sacramentul reconcilierii, în care el ne așteaptă, pentru a ne ridica din nou din căderile noastre! Toate acestea sunt prezente în pătimirea sa. Trădarea discipolilor, primirea nedemnă a Trupului și Sângelui său este cu siguranță cea mai mare durere a Mântuitorului, cea care îi străpunge inima. Nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i adresăm, din străfundul inimii, strigătul: Kyrie, eleison - Doamne, miluiește-ne (cfr. Mt 8, 25).

RUGĂCIUNE
Doamne, Biserica ta pare adesea o barcă care e gata să se scufunde, o barcă în care intră apa din toate părțile. Și chiar și în lanul tău de grâu vedem mai multă neghină decât grâu. Hainele și chipul atât de murdare ale Bisericii tale ne sperie. Dar noi suntem cei care le murdărim! Noi suntem aceia care te trădează de fiecare dată, după toate cuvintele noastre mari, după toate gesturile noastre mari. Ai milă de Biserica ta: chiar și în interiorul ei, Adam cade tot mereu. Cu căderea noastră te tragem la pământ, iar Satana râde, pentru că speră că nu vei reuși să te mai ridici din acea cădere; speră ca tu, fiind târât în căderea Bisericii tale, vei rămâne la pământ învins. Tu, însă, te vei ridica din nou. Te-ai ridicat, ai înviat și ne poți ridica și pe noi. Mântuiește și sfințește Biserica ta. Mântuiește-ne și sfințește-ne pe noi toți.

Toți:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Eia mater, fons amoris,
me sentire vim doloris
fac, ut tecum lugeam.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire