pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins STAȚIUNEA A OPTA
Isus întâlnește femeile din Ierusalim care plâng


V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după Luca 23, 28-31
Isus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n-au născut și sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne. Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?


MEDITAȚIE
Auzindu-l pe Isus cum le mustră pe femeile din Ierusalim care-l urmează și plâng, ne provoacă la reflecție. Cum să înțelegem acest gest al lui Isus? Nu este oare un reproș adresat unei pietăți pur sentimentale, care nu devine convertire și credință trăită? Nu servește la nimic să plângem cu cuvinte, și în mod sentimental, suferințele acestei lumi, în timp ce viața noastră continuă ca întotdeauna. De aceea Domnul ne avertizează de pericolul în care ne aflăm. Ne arată seriozitatea păcatului și seriozitatea judecății. Nu suntem oare prea înclinați să banalizăm misterul răului, în ciuda tuturor cuvintelor noastre de teamă în fața răului și a suferințelor celor nevinovați? Din imaginea lui Dumnezeu și a lui Isus, în cele din urmă nu admitem oare doar aspectul dulce și iubitor, în timp ce am șters liniștiți aspectul judecătorului? Cum ar putea face Dumnezeu o dramă din slăbiciunea noastră? - gândim noi. Suntem oameni! Dar privind la suferințele Fiului vedem toată seriozitatea păcatului, vedem cum trebuie să fie ispășit până la capăt pentru a putea fi depășit. Răul nu poate fi în continuare banalizat în fața imaginii Domnului suferind. El ne spune și nouă: Nu mă plângeți pe mine, ci pe voi... pentru că dacă tratează astfel lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?

RUGĂCIUNE
Doamne, femeilor care plâng le-ai vorbit de pocăință, de ziua Judecății, când ne vom afla în prezența chipului tău, a chipului Judecătorului lumii. Ne chemi să ieșim din banalizarea răului cu care ne liniștim pe noi înșine, pentru a ne putea continua viața din totdeauna. Ne arăți seriozitatea responsabilității noastre, pericolul de a ne afla, la Judecată, vinovați și lipsiți de roade. Fă să nu ne limităm la a înainta alături de tine, oferind doar cuvinte de compasiune. Convertește-ne și dă-ne o nouă viață; nu permite ca, la sfârșit, să rămânem acolo ca un lemn uscat, ci fă să devenim mlădițe care trăiesc în tine, adevărata viță, și care aduc rod pentru viața veșnică (cfr. In 15,1-10).

Toți:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Tui Nati vulnerati,
tam dignati pro me pati,
poenas mecum divide.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire