pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins STAȚIUNE A ATREIA
Isus cade pentru întâia oară


V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din cartea profetului Isaia 53, 4-6
Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat. Toți umblam rătăciți ca niște oi, fiecare pe calea noastră, și Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor.

MEDITAȚIE
Omul a căzut și cade tot mereu: de câte ori nu devine oare o caricatură a sa, și nu mai este chipul lui Dumnezeu, ci ceva care îl ridiculizează pe Creator. Cel care, coborând de la Ierusalim la Ierihon, a dat peste tâlharii care l-au despuiat de haine lăsându-l pe jumătate mort, sângerând pe marginea drumului, nu este oare imaginea prin excelență a omului? Căderea lui Isus sub povara crucii nu este decât căderea omului Isus învins deja de biciuire. De aici rezultă ceva mai profund, așa cum spune Paul în scrisoarea către Filipeni: "Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce" (Fil 2, 6-8). În căderea lui Isus sub povara crucii apare întregul său drum: umilirea sa voluntară pentru a ne ridica pe noi din mândria noastră. Și în același timp rezultă natura orgoliului nostru: mândria cu care vrem să ne dăm drept Dumnezeu nefiind altceva decât noi înșine, prin care credem că nu avem nevoie de iubirea veșnică, dar vrem să ne modelăm singuri viața. În această răzvrătire împotriva adevărului, în această încercare de a fi noi înșine dumnezeu, de a fi creatorii și judecătorii noștri, ne prăbușim și sfârșim prin a ne distruge pe noi înșine. Umilirea lui Isus este depășirea mândriei noastre: prin umilirea sa ne ridică pe noi. Să-l lăsăm să ne ridice. Să ne despuiem de autosuficiența noastră, de dorința noastră greșită de autonomie și în schimb să învățăm de la el, cel care s-a umilit, cum să aflăm adevărata noastră măreție, umilindu-ne și îndreptându-ne către Dumnezeu și către frații care sunt călcați în picioare.

RUGĂCIUNE
Doamne Isuse, povara crucii te-a făcut să cazi la pământ. Povara păcatului nostru, povara mândriei noastre te trântește la pământ. Dar căderea ta nu este semn al unui destin potrivnic, nu este simpla slăbiciune a celui călcat în picioare. Ai vrut să vii în întâmpinarea noastră, a celor care din mândrie zăcem pe jos. Mândria de a gândi că suntem în măsură să-l facem pe om a făcut așa încât oamenii să devină un fel de marfă, care este vândută și cumpărată, un fel de rezervor de materiale pentru experimentele noastre, prin care sperăm să depășim cu forțele proprii moartea, în timp ce, de fapt, nu facem altceva decât să umilim mereu tot mai profund demnitatea omului. Doamne, ajută-ne pentru că am căzut. Ajută-ne să lăsăm deoparte mândria noastră distructivă și, învățând de la umilința ta, să fim ridicați din nou.

Toți:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

O quam tristis et afflicta
fuit illa benedica
mater Unigeniti!

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire