pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins CALEA CRUCII LA COLOSSEUM
VINEREA MARE 2004

În acest an textele care însoțesc Via Crucis, "Calea Crucii" pe care Biserica lui Dumnezeu care este în Roma, călăuzită de păstorul ei, Succesorul lui Petru, o parcurge în seara din Vinerea Sfântă, în comemorarea liturgică a Patimii Domnului, sunt texte luate din evanghelia după Luca. Comunității creștine din Roma li se alătură de-a lungul celor paisprezece stațiuni pelerini din întreaga lume, în timp ce milioane de credincioși de diferite limbi, națiuni și culturi se unesc cu ei în rugăciune și meditație prin intermediul mijloacelor audiovizuale. În particular, o fericită coincidență calendaristică le permite în acest an credincioșilor din Orient și Occident să celebreze simultan marele mister al pătimirii, morții și învierii unicului lor Domn și, deci, să trăiască împreună comemorarea evenimentului fundamental al credinței lor.

Textele pentru meditație și rugăciune din acest an au fost scrise de pr. André Louf, un călugăr cistercian care de câțiva ani trăiește într-un loc retras după ce a slujit ca abate în comunitatea sa Notre-Dame din Mont-des-Cats din Franța timp de treizeci și cinci de ani, călăuzind-o în urmarea lui Isus Cristos încă din anii Conciliului Vatican II până în pragul celui de-al treilea mileniu: un călugăr înrădăcinat în Scriptură datorită practicării cotidiene a lectio divina, îndrăgostit de Părinții Bisericii din primele secole ca și de misticii flamanzi; un părinte de călugări capabil să-i însoțească pe frați în viața spirituală și în căutarea cotidiană a acelui "o singură inimă și un singur suflet" care caracteriza comunitatea apostolică din Ierusalim. Un călugăr cenobit, așadar, pentru care singurătatea și comuniunea sunt în constantă dialectică existențială: singurătate în fața lui Dumnezeu și comuniune fraternă, unificare interioară și unitate comunitară, reducere la simplicitas a esențialului și dilatare la pluralitatea expresiilor trăirii credinței. Aceasta este misiunea îndelungată a călugărului, dinamica acelui stabilitas al său într-o determinată realitate comunitară, "munca de ascultare" (Regula lui Benedict, Prol. 2) prin care se întoarce la Dumnezeu.

De acest eliberator efort monastic, care este și efortul oricărui botezat membru al comunității vitale a Bisericii, sunt impregnate textele propuse pentru această Via Crucis. Isus se află de mai multe ori "singur", uneori din liberă alegere, alteori pentru că este părăsit de toți: este singur față în față cu Tatăl în Grădina Măslinilor, este singur în fața trădării unui discipol și al renegării din partea altuia, singur înfruntă sinedriul, pe Pilat, grupurile de soldați, singur ia asupra sa povara crucii, singur se va abandona cu totul în brațele Tatălui.

Dar această singurătate a lui Isus nu este sterilă, dimpotrivă: deoarece izvorăște dintr-o intimă uniune cu Tatăl și cu Duhul, creează la rândul său comuniune între cei care intră într-o relație dătătoare de viață cu aceasta. Astfel, Isus, în pătimirea sa, află sprijinul fratern al lui Simon din Cirene, cunoaște mângâierea femeilor discipole care au urcat la Ierusalim împreună cu el, deschide porțile Împărăției pentru centurion și pentru tâlharul cel bun care știu să privească dincolo de aparențe, vede cum se constituie la picioarele crucii embrionul comunității format de mama sa și de discipolul său iubit. În fine, tocmai momentul care pare a reprezenta o mai mare singurătate, așezarea în mormânt, atunci când trupul său este înghițit de pământ, devine trecere spre o reînnoită comuniune cosmică: coborât în infern, Isus află în Adam și Eva omenirea întreagă, vestește "mântuirea sufletelor care așteptau în închisoare" (1Pt 3,19) și restabilește comuniunea paradisiacă.

Pentru fiecare discipol al lui Isus Cristos a participa la Via Crucis înseamnă așadar a pătrunde în misterul de singurătate și de comuniune trăit de Învățătorul și Domnul, a accepta voința Tatălui, până ce izvorăște, dincolo de suferință și de moarte, Viața fără de sfârșit care iese din coasta străpunsă și din mormântul gol.

[ stațiunea I ]
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire