pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins Stațiuna a XI-a

Isus este răstignit pe cruce

Având ocazia recent să stau de vorbă cu Episcopul de la Nazaret Giaccinto Boullos Marcuzzo, a venit vorba despre filmul Patima lui Cristos; Episcopul spunea că, deși ar fi avut ocazia să îl vizioneze, nu l-a văzut încă. Pentru că nu îi plac filmele despre Cristos. Și nici cele despre sfinți și viețile lor. Nu a văzut nici Isus din Nazaret în regia lui Zeffirelli. Și aceasta nu din cauză că ar prefera alt gen cinematografic, ci din conștiința faptului că oricât de mult s-ar apropia de realitate, filmul rămâne film și nu va reuși niciodată să cuprindă sfințenia, să redea sentimentele și emoțiile personajelor pe care le reprezintă.

Dacă la prezentarea peliculei, violența biciuirii și răstignirii lui Isus a fost atât de șocantă, încât a existat chiar o persoană care ar fi făcut infarct, deși se știa că e doar un film și că scenele au fost trucate, cât de mare nu ar fi trebuit să fi fost impactul asupra celor din timpul lui Isus, care vedeau "pe viu" aceste scene. Cu toate acestea, la vederea lui Isus biciuit și cu coroana de spini pe cap, mulțimea nu îl compătimește, nu îi sare în ajutor, ci strigă cu mai multă sălbăticie: "Răstignește-l! Răstignește-l! La moarte cu el!"

Am fi tentați să credem că astfel de atrocități s-au sfârșit, că lumea a evoluat, că s-a civilizat. Că nu se mai practică astăzi răstignirile. Oare e adevărat? Câte state creștine nu sunt, care în numele libertății răstignesc și astăzi pe cel nevinovat, pe cel lipsit de orice apărare, vinovat fiind doar de crima de a exista... S-a scris și se vorbește mult despre plaga avortului, capitol la care România (popor creștin) se poate mândri că deține recordul absolut. "Dacă legea (civilă) îmi dă voie, de ce îmi interzice Biserica acest drept?" spun unii. Dar oare este vorba într-adevăr de un drept? Dumnezeu a dat tuturor dreptul la viață și nu la moarte. Insistă chiar în Decalog: "Să nu ucizi!" Dumnezeu nu îl ucide nici măcar pe Cain care îl omorâse pe fratele său, și interzice și altora de a-l ucide. Se poate vorbi așadar de un drept la avort?

Isus însuși a spus: "Ori de câte ori ați făcut acestea unuia dintre aceștia mici, care sunt frații mei, mie mi-ați făcut". Cuvinte aplicabile inclusiv la avort. Isus este răstignit zilnic prin avorturile care se fac în numele democrației, în numele dreptului la confort, uitându-se de dreptul la viață al tuturor.

Avortul, însă, este doar un mod în care Isus este răstignit astăzi. Lumea a evoluat, așadar și metodele de tortură a aproapelui (deci de răstignire a lui Isus) s-au diversificat. Câți soți care și-au jurat credință unul altuia, în fața altarului și în fața lui Dumnezeu, nu ajung la infidelități (mare parte dintre ele și prin concursul mass-media), ajung la scene de gelozie, mai grav, deseori ajung la divorț în urma căruia cei care suferă cel mai mult sunt copiii... Nu e cazul să mai amintim de aberațiile "lumii moderne": homosexualitatea, pedofilia care îl răstignesc (pentru a câta oară?) pe Cristos.

Ne gândim apoi la nedreptățile care au loc zilnic pe acest pământ. Și ele sunt o reactualizare a suferințelor lui Cristos. Atât cele la scară mondială, în urma cărora mor oameni nevinovați, prin foame sau atentate, cât și la nivel mai redus, când cei care ar trebui să împartă dreptatea, datorită corupției împart nedreptatea.

Și totuși Cristos, din înaltul Crucii pe care se află răstignit, se roagă cerând îndurare pentru noi, oamenii din toate timpurile: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac". Isus se roagă pentru iertarea noastră, a celor care îl răstignim. Dar oare ce ni s-ar putea întâmpla? Potopul nu va mai veni. Doar a promis-o Dumnezeu când a spus: "Nu voi mai distruge lumea prin potop" și a așezat ca semn al acestei alianțe curcubeul. Însă azi se observă că nici nu mai e nevoie ca să ne distrugă Dumnezeu, e de ajuns să ne lase să ne distrugem singuri. Norocul nostru că pentru noi se roagă Isus, Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac". Fără această rugăciune a Fiului lui Dumnezeu, lumea s-ar fi autodistrus demult. Fără acceptarea crucii din partea încă multor creștini adevărați, fără jertfele și rugăciunile atâtor persoane consacrate, închise între zidurile mănăstirilor lor, fără Liturghie, fără suferințele și încrederea atâtor mame, ale atâtor văduve, ale atâtor tați, demult omenirea nu ar mai fi putut spune "astăzi".

Numai în prisma răstignirii lui Isus pe Cruce își găsesc rezolvarea toate crucile noastre zilnice. Cât de absurde ar fi fost suferințele noastre dacă nu am putea privi la suferința lui Cristos...

Să nu uităm că Isus, deși se afla în momentele cele mai dureroase ale vieții sale, ne încredințează pe noi toți Mariei. Câtă grijă din partea Lui! În urma acestui cuvânt al lui Cristos adresat lui Ioan: "Fiule, iată mama ta!", cu toții ne putem adresa Mariei numind-o mamă. Ce dar minunat ne-a făcut Isus, tocmai într-un astfel de moment dureros...

Doamne Isuse Cristoase, îți mulțumim că prin Crucea și Moartea Ta ai răscumpărat lumea și ai dat un sens suferințelor noastre. Marie, Mama noastră, ajută-ne să acceptăm și să iubim crucea suferințelor noastre, pentru a putea avea parte în cer împreună cu tine de vederea față în față a chipului lui Dumnezeu. Amin.

pr. Cristian Văcaru, Tel-Aviv
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire