pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Meditații la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins Stațiuna a X-a

Isus este despuiat de haine

"Și dezbrăcându-L de hainele Lui, L-au îmbrăcat cu o hlamidă roșie" (Mt. 27,28)

După toate chinurile pe care le-a îndurat, Isus trebuie să sufere în continuare, deoarece soldații îl despoaie de hainele sale, și astfel i se redeschid toate rănile pricinuite de biciuire. Această redeschidere a rănilor Mântuitorului reprezintă de fapt recăderile noastre în păcate. De ce a acceptat din nou aceste chinuri? Pentru că, prin acceptarea dezbrăcării de hainele sale și redeschiderea rănilor, Mântuitorul a mai făcut un pas pe drumul ce duce la dobândirea iertării păcatelor noastre.

Când rănile se cicatrizează, acestea fac ca hainele să se lipească de trupul lui Isus. Dezbrăcarea lui Isus îl face pe acesta să sufere din nou. Cauzele acestor suferințe sunt fără îndoială recăderile noastre, obiceiurile nostre rele, viciile noastre.

Fiecare fior de durere care străbate trupul lui Isus atunci când soldații îl dezbracă, fiecare mușchi rănit din nou, fiecare firicel de sânge ce țâșnește din trupul Său, toate acestea sunt semnele ascultării necondiționate și în tăcere față de voința Tatălui Ceresc. Oare eu nu mă plâng prea mult în încercări? Oare eu aș putea asculta necondiționat voința lui Dumnezeu? Să încercăm să privim mai mult la noi și la felul în care respectăm voința divină! Cristos a răbdat totul pentru noi. Noi cum răbdăm pentru aproapele nostru?

Să încercăm să privim scena dezbrăcării lui Isus prin ochii Preacuratei Sale Mame, Fecioara Maria. Prin ochii Fecioarei Maria ajungem să vedem că fiecare rană redeschisă pe trupul Mântuitorului, pricinuiește durere nu doar lui Isus, ci și Mariei. Și Fecioara Maria suferă alături de Isus tot așa cum suferă părinții atunci când fiii lor sunt răniți, când sunt în pericol sau când nu au cu ce să se îmbrace ori ce să mănânce. Câți părinți nu sunt în această situație?

Dacă suntem părinți, atunci să încercăm să stăm cât mai aproape de copiii noștri, să-i învățăm să se ferească de păcate, iar când greșesc să-i îndemnăm cu curaj spre scaunul de spovadă, povățuindu-i să nu recadă în păcate, deoarece orice recădere în păcate reprezintă un mod de a-L dezbrăca pe Isus de hainele Sale. Când mi-am îndemnat ultima dată copiii să se ferească de păcate? Când am stat de vorbă cu fiul meu (fiica mea) despre problemele lui (ei)?

Dacă suntem copii, să încercăm să nu greșim, pentru că orice greșeală a noastră străpunge inimile părinților noștri. Orice greșeală a noastră duce la sfâșierea hainelor Mântuitorului. Să încercăm să fim ascultători față de părinții noștri urmând exemplul de ascultare a Lui Cristos față de Dumnezeu Tatăl. Când mi-am ascultat ultima dată părinții ?

Indiferent că suntem copii sau părinți trebuie să ne ferim de păcate și de recăderea în ele, pentru că de la păcat la viciu nu este decât un pas foarte mic, care ne poate oricând dezbrăca de haina harului primită de la Cristos.

Isuse! Tu ai fost dezbrăcat de hainele tale simple fără să spui nimic! Nici chiar astăzi nu spui nimic, atunci când oamenii continuă prin faptele lor să-ți rupă hainele și să-ți redeschidă rănile. Tu ai tăcut și ai răbdat în liniște și umilință atunci când soldații te-au dezbrăcat. Astăzi aproape toți oamenii aleargă, se zbat, încearcă să facă orice numai să-și poată acoperi trupul cu haine cât mai bune, cu haine cât mai scumpe și cu podoabe cât mai strălucitoare. Înainte de Paști mulți oameni vor să-și cumpere haine noi pentru Slujba de Înviere sau pentru Sfânta Liturghie din ziua de Paști. Însă puțini caută să-și îmbrace într-o haină curată sufletul, să se spovedească. Oare nu am și eu aceeași grijă? Ce-ar fi dacă aș alunga din gândurile mele aceste dorințe?

O Isuse! În loc de mantia regală care ți se cuvenea, ai primit o hlamidă roșie plină de sudoare și praf, iar în loc de bijuterii strălucitoare, ai avut numai răni și sânge. Acestea erau podoabele Tale. Gândindu-ne la toate acestea să ne întrebăm: Care sunt hainele noastre? Care sunt podoabele noastre?

Isuse bune! Nu privi la greșelile noastre, nu ține cont de recăderile noastre! Ajută-ne să punem mai mare preț pe haina și bogăția sufletului nostru. Dă-ne puterea să răbdăm în tăcere și cu demnitate rănile pe care ni le fac alții, dar și acelea pe care ni le pricinuim singuri, așa cum ai răbdat și Tu pentru păcatele noastre.

pr. Angelo-Narcis Pop, Lugoj
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire