pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA 

Cultul Maicii Domnului în tradiția răsăriteană
pr. Dr. Ene Braniște

achizitionare: 20.11.2002; sursa: Liturgica generală

Vechimea cultului Maicii Domnului în Biserica creștină și temeiurile lui biblice
Formele de exprimare a cultului Maicii Domnului (I) (II) (III) (IV) (V)
Reprezentări ale Maicii Domnului în pictura bisericească

Formele de exprimare a cultului Maicii Domnului

IV. Alte forme

În afară de sărbătorile orânduite în amintirea și în cinstea ei, despre care am vorbit până acum, cultul bizantin al Maicii Domnului se exprimă și prin alte multe forme de manifestare.

1. Astfel, avem unele Cântări și rugăciuni deosebite, adresate ei și încadrate în rânduiala tuturor slujbelor bisericești. Într-adevăr, nu există slujbă bisericească în care să nu existe rugăciuni sau cântări în cinstea Maicii Domnului. Alături de Mântuitorul, de Sfinți și de felurite evenimente sfinte sărbătorite în cultul bizantin, Maica Domnului este pomenită, invocată, lăudată și mărită în slujba fiecărei zile liturgice (deci și în zilele de rând) din cursul anului bisericesc, printr-o bogată imnologie (tropare, stihiri, canoane etc.), care alternează cu cea consacrată Sfinților respectivi și care umple mare parte din conținutul cărților de ritual (Octoihul, Triodul, Penticostarul, Mineiele și Ceaslovul). Îndeosebi rânduiala slujbelor care alcătuiesc serviciul divin zilnic (Laudele bisericești) este presărată cu asemenea cântări; tropare speciale ale Născătoarei la Vecernie și la Utrenie, stihiri speciale la Sedelnele și la Laudele Utreniei, Canoane speciale la Utrenie, Axionul la Liturghie ș.a.m.d. Ca regulă generală, ultima stihiră din orice grupă de stihiri, care se cântă în diferite momente ale slujbei bisericești (de exemplu la "Doamne, strigat-am..." și la Stihoavna Vecerniei, la sedelnele și la Laudele Utreniei, la Fericirile din rânduiala Liturghiei etc.), precedată de "Și acum...", este întotdeauna închinată Născătoarei de Dumnezeu. La fel este cazul cu ultima stihiră din slujba Utreniei sau din slujbele unor sfinte taine și ale unor ierurgii, ca de exemplu Sfântul Maslu, Aghiazma mică, înmormântarea, ș.a.

2. Avem apoi slujbe speciale, alcătuite în cinstea și spre lauda Sfintei Fecioare, dintre care cea mai veche este Acatistul Născătoarei de Dumnezeu sau Acatistul Buneivestiri (imitat în vremurile mai noi de o mulțime de variante și sub diverse titluri, mai ales în Biserica rusă). Ceva mai noi decât Acatistul Buneivestiri sunt Paraclisele Maicii Domnului, care se oficiază cu deosebire în postul Adormirii Maicii Domnului.

De la o vreme, în unele părți ale ortodoxiei, slujba Adormirii Maicii Domnului a fost amplificată cu o nouă formă de pietate față de Sfânta Fecioară, menită să accentueze cultul de supravenerare, și anume Prohodul Maicii Domnului, care este o imitație a Prohodului Domnului nostru Isus Hristos din slujba Utreniei Sâmbetei Mari. Generalizată mai ales la bisericile rusești, această slujbă a trecut și la unele biserici românești ortodoxe (mai ales în mănăstiri), fiind încadrată în slujba Privegherii Adormirii Maicii Domnului, care se săvârșește în ajunul Praznicului, după Vecernia Mare sau în cadrul Utreniei.

3. O altă formă de cinstire a Maicii Domnului a fost de la început zidirea de biserici în cinstea și spre pomenirea ei, puse sub ocrotirea ei deosebită și purtând numele ei: Teotokos, Santa Maria, Notre-Dame, Heilige Jungfrau, Precista, sau având ca hramuri (patroni) diferitele ei sărbători: Intrarea în biserică, Bunavestire, Adormirea Maicii Domnului, etc.

Cele dintâi biserici cu această destinație au fost zidite în Țara Sfântă, la Ghetsimani (lângă mormântul Maicii Domnului), la Ghenizaret (pe locul casei în care locuia Maica Domnului când a primit vestirea îngerului), aproape de Betleem, sau în alte locuri memoriale, legate de amintirea vieții ei, și apoi la Roma (Santa Maria Antiqua și Santa Maria Maggiore în secolul al V-lea). Dintre cele mai vechi și mai vestite ca locuri de pelerinaj, sau ca monumente de artă, în afară de cea de la Ghetsimani (reconstruită de cruciați în secolul al XII-lea), amintim pe cea a Adormirii ei, de pe colina Sionului din Ierusalim (reconstruită la 1910), catedrala Sfintei Fecioare Maria din Efes, în care s-a ținut în 431 Sinodul al treilea ecumenic, biserica Vlahernelor din Constantinopol (ctitoria împărătesei Pulheria, de la începutul secolului al V-lea), unde au fost depuse brâul și veșmântul Maicii Domnului, Panaghia Acheiropoietis (Eskijuma) din Tesalonic (din secolul a V-lea), Sfânta Maria Diakonissa (Slujitoarea) din Constantinopol, ctitoria împăratului bizantin Mauriciu din 598, biserica Adormirii Domnului din Niceea (o basilică cu cupolă din secolul al IX-lea, cu splendide mozaice din secolele IX ș XI), Kharie-Giami (biserica Fecioarei), adică biserica mănăstirii Chora din Constantinopol (secolele XI-XII), vestita biserică Notre-Dame din Paris, catedrala mitropolitană a Parisului și operă reprezentativă a stilului gotic francez (secolele XII-XIII), bisericile rusești ale Adormirii (Uspenia) și Buneivestiri din Kremlinul Moscovei (secolul al XV-lea) ș.a. De la noi, între bisericile vechi ortodoxe care se mai păstrează, amintim unele din bisericile lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș (secolele XV și XVI) cu hramul Adormirii și biserica mănăstirii lui Neagoe de la Argeș, cu același hram, sfințită la 15 august 1517.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire