pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA 

Cultul Maicii Domnului în tradiția răsăriteană
pr. Dr. Ene Braniște

achizitionare: 20.11.2002; sursa: Liturgica generală

Vechimea cultului Maicii Domnului în Biserica creștină și temeiurile lui biblice
Formele de exprimare a cultului Maicii Domnului (I) (II) (III) (IV) (V)
Reprezentări ale Maicii Domnului în pictura bisericească

Formele de exprimare a cultului Maicii Domnului

III. Sărbătorile mici

2. În afară de cele patru sărbători principale ale Sfintei Fecioare, mai există în calendarul bizantin și alte câteva sărbători mai puțin mari ale Maicii Domnului.

a. Cea mai veche dintre ele este Adunarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, adică adunarea credincioșilor în cinstea Preasfintei Fecioare, care are lor a doua zi de Crăciun (26 decembrie), potrivit regulii după care a doua zi după marile praznice se face pomenirea acelor persoane sfinte care au fost organe ale evenimentului sărbătorit ori au luat parte la el. Este o sărbătoare pe care o aflăm și în ritul sirienilor monifiziți (iacobiți), ceea ce înseamnă că ea datează cel puțin din secolul V (epoca despărțirii acestora de ortodocși), originea ei fiind pusă de unii liturgiști în legătură cu Sinodul al treilea ecumenic de la Efes (341) și fiind privită ca pandativ al sărbătorii similare a Sfântului Ioan Botezătorul, de la 7 ianuarie. În secolul al VII-lea se face aluzie la ea în Canonul 79 al Sinodului trulan, care condamnă obiceiul unora de a cinsti în această zi lăuzia Maicii Domnului prin împărțirea de semidale (niște pâinișoare făcute din făină fină de grâu). Fiind legată de praznicul Nașterii Domnului, ea este o sărbătoare de poruncă, ca o continuare a Crăciunului.

În afară de sărbătorile care comemorează evenimente din însăși viața Maicii Domnului, pietatea bizantină a consacrat în calendarul ei și câteva sărbători (nu de poruncă) în amintirea unor minuni săvârșite prin puterea Preacuratei după adormirea ei.

b. Astfel, avem Acoperământul Maicii Domnului, la 1 octombrie, în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlahernelor în Constantinopol, pe timpul împăratului Leon Înțeleptul (886-911), când Sfânta Fecioară s-a arătat în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor. La greci țin această sărbătoare îndeosebi călugării de pe Sfântul Munte. Începând cu 1952, sărbătoarea ei se face la greci la 28 octombrie, ca o sărbătoare națională, în care se aniversează respingerea atacului italian din 1940 asupra Greciei. Prin secolul al XII-lea, sărbătoarea a fost introdusă și la ruși, iar de la aceștia a trecut și la români, prăznuindu-se mai mult în mănăstiri.

c. O altă sărbătoare este cea din Vinerea luminată, numită Izvorul Tămăduirii, când pomenim o altă minune a Maicii Domnului. În această zi se face sfințirea apei mici, în biserici sau la fântâni și izvoare, iar în unele părți preoți fac și botezarea generală a caselor credincioșilor, cu apă sfințită.

d. Cu nouă luni înainte de nașterea Sfintei Fecioare, adică la 9 decembrie, prăznuim Zămislirea Sfintei Fecioare (în calendare și sinaxare este trecut de obicei "Zămislirea Sfintei Ana"), sărbătoare de origine mult mai nouă, care în calendarul latin figurează la 8 decembrie, sub denumirea de "Immaculata conceptio Beatae Mariae Virginis" - Zămislirea fără de păcat a Sfintei Fecioare Maria.

e. La 2 iulie prăznuim Punerea în raclă a cinstitului veșmânt al Maicii Domnului.

f. La 31 august prăznuim Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului.

g. La 1 septembrie se face de asemenea pomenirea unei minuni a Maicii Domnului, numită Adunarea Preasfintei Născătoare de Dumezeu celei din Miasine.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire