pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA 

Adormirea Maicii Domnului în scrierile apocrife
achizitionare: 15.04.2002; sursa: Editura Humanitas

Prezentăm în cele ce urmează o selecție de câteva texte din lucrarea "Evanghelii Apocrife", apărută în 1996 la Editura Humanitas. Această selecție se dorește o invitație la lectura acestei cărți. Pasajele de mai jos sunt din "Cuvântul Sfântului Ioan Teologul despre Adormirea preasfintei Născătoare de Dumnezeu".

* * *

Pentru majoritatea creștinilor, termenul de "apocrif" este echivalent cu "primejdios", "dubios"... Textele aprocrife sunt acele cărți pe care Biserica nu le-a încadrat în Canonul Sfintei Scripturi, neavând siguranța inspirației lor. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne temem de textele apocrife. Pe plan dogmatic ele nu aduc nimic nou, și în general urmează învățătura cărților canonice, cu unele mici abateri. Ele au fost luate în considerare de creștini încă de la începuturi, dovadă fiind arta creștină, unde se găsesc elemente care sunt evident inspirate de aici.

I.

Ori de câte ori preasfânta și preacinstita Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, mergea la sfântul mormânt al Domnului nostru, ca să ardă mirozne bune și ca să-și plece sfinții săi genunchi, îl ruga stăruitor pe Cel născut din ea, pe Cristos, Dumnezeul nostru, s-o dezlege de cele pământești și s-o ridice la ceruri. (...)

III.

Într-o zi de vineri Sfânta Maria se duse, ca de obicei, la mormânt. Și pe când se ruga, iată, s-au deschis cerurile și arhanghelul Gabriel a coborât lângă ea și i-a zis: "Bucură-te, Născătoare de Cristos, Dumnezeul nostru! Căci ruga ta a străbătut cerurile și a fost primită de Cel Ce S-a născut din tine. Peste puțin vei părăsi lumea aceasta, după cum ți-a fost vrerea și te vei duce lângă Fiul tău, la viața cea adevărată și fără de sfârșit." (...)

V.

Apoi se ruga așa: "Doamne Isuse Cristoase, care în imensa Ta bunătate ai binevoit să Te naști din mine, ascultă glasul meu și trimite-mi-l pe apostolul Tău Ioan, pentru ca lui, primul, să dăruiesc pârga bucuriei mele. Încă Te mai rog să mi-i trimiți prin porunca Ta sfântă și pe ceilalți apostoli ai Tăi, atât pe cei care sălășluiesc lângă Tine, cât și pe cei din viața aceasta, oriunde s-ar afla ei, pentru ca, văzându-i, să binecuvântez numele Tău vrednic de toată lauda. Sunt încredințată că vei da ascultare în toate roabei Tale."

VI.

Pe când se ruga ea așa, am apărut eu, Ioan, fiind răpit și adus tocmai din Efes de către Spiritul Sfânt într-un nor. Acesta m-a așezat chiar acolo unde zăcea Maica Domnului meu. Am intrat la ea, L-am slăvit pe Cel născut din pântecele ei și am zis: "Bucură-te, Maica Domnului meu, care L-ai născut pe Cristos, Dumnezeul nostru, și veselește-te, căci vei pleca din viața aceasta în mare slavă!" (...)

XII.

Eu, Ioan, când am auzit acestea am început să mă rog. Spiritul Sfânt grăi așa către apostoli: "Să veniți cu toții, aduși de nori de la marginile pământului, și să vă adunați în sfântul Betleem, căci Maica Domnului nostru Isus Cristos este cuprinsă de neliniștea morții: Petru, de la Roma, Pavel, din Tiberia, Toma, din mijlocul Indiei, Iacov, de la Ierusalim.

XIII.

Andrei, fratele lui Petru, Filip, Luca, Simon Cananeanul și Tedeu, care erau morți, au fost sculați din mormintele lor de către Spiritul Sfânt. Iată cum le-a vorbit Acesta: "Să nu credeți că acum este Învierea! Nu, ci v-ați sculat din morminte ca să mergeți să o salutați pe cinstita și făcătoarea de minuni Maică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. Căci a sosit ziua ieșirii ei din această lume și a suirii la ceruri."

XIV.

Marcu, aflat încă în viață, a venit de la Alexandria și s-a alăturat celorlalți apostoli care, după cum am zis, se adunaseră din toate colțurile lumii. Petru a fost ridicat pe un nor și a stat în mijloc, între cer și pământ, cu ajutorul Spiritului Sfânt. La fel ceilalți apostoli, tot cu ajutorul Spiritului Sfânt, erau luați pe câte un nor și aduși lângă Petru. Astfel, cum am zis, toți ne-am adunat prin lucrarea Spiritului. (...)

XXXVIII.

Iar în duminica aceea Maica Domnului spune apostolilor: "Ardeți tămâie, căci vine Cristos cu ceata îngerilor!" Și, iată, Cristos apare așezat pe un tron de heruvimi. Și-n timp ce noi toți stăteam în rugăciune, se ivi o mulțime de îngeri. Cu ei se afla și Domnul, care era așezat în spatele heruvimilor, în toată puterea Sa. La apariția Fiului Său Unul-Născut, un șuvoi de lumină se reversă peste Sfânta Fecioară și toate puterile cerești, căzându-i înainte, i se închinară.

XXXIX.

Atunci Domnul o chemă pe Maica Lui: "Maria!" Și ea îi răspunse: "Iată-mă, Doamne!" Domnul îi zise iar: "Nu te întrista, ci mai bine să se bucure și să se veselească sufletul tău! Fiindcă ai căpătat harul să poți vedea slava care mi-a fost dăruită de Tatăl meu." Sfânta Maică a lui Dumnezeu își ridică atunci privirile și văzu în El o slavă pe care gura omenească nu este în stare să o rostească ori să o cuprindă. Domnul a rămas lângă ea și i-a zis: "Iată, din clipa aceasta trupul tău neprețuit va locui, neschimbat, în paradis, iar sufletul tău sfânt, scăldat într-o lumină extraordinară, în ceruri, printre comorile Tatălui meu, acolo unde domnesc pacea și bucuria îngerilor, ba încă și mai sus." (...)

XLIII.

Și după ce s-a rugat în felul acesta, Domnul i-a zis: "Să se bucure și să se veselească inima ta! Căci ți-au fost date toate darurile și tot harul, de la Tatăl meu din ceruri, de la Mine și de la Spiritul Sfânt. Sufletul care va chema numele tău în ajutor nu numai că nu se va căi, dar va găsi milă, mângâiere, sprijin și bucurie, atât în veacul acesta, cât și în cel viitor înaintea Tatălui meu din ceruri."

XLIV.

Domnul se întoarse apoi către Petru și îi zise: "A sosit clipa să începi cântarea!" Iar când Petru a început cântarea, toate puterile cerești au răspuns în cor "Aleluia!" Atunci chipul Maicii Domnului străluci mai tare decât lumina. Apoi se ridică și îi binecuvântă cu mâna ei pe apostoli. Și toți îl slăviră pe Dumnezeu. Iar Domnul, desfăcându-și mâinile neîntinate, îi primi sufletul sfânt și curat.

XLV.

Când sufletul ei a ieșit din trup, locul s-a umplut de o mireasmă plăcută și de o lumină extraordinară. Iar din ceruri se auzea un glas zicând: "Fericită ești tu între femei!" Atunci Petru, eu, Ioan, Pavel și Toma am alergat și i-am îmbrățișat picioarele slăvite, ca să ne sfințim. Cei doisprezece apostoli i-au așezat trupul cinstit și sfânt într-un sicriu și l-au luat cu ei. (...)

XLVIII.

După săvârșirea minunii apostolii ridicară sicriul și așezară sfântul și cinstitul trup în Ghetsimani, într-un mormânt proaspăt făcut. Și îndată din sfântul mormânt al stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu au început să iasă miresme neasemuit de plăcute. Trei zile la rând s-au auzit glasurile unor îngeri nevăzuți, slăvindu-L pe Copilul ei, Cristos, Dumnezeul nostru. După trei zile glasurile au încetat. Câți se aflau acolo au știut că trupul ei curat și slăvit se strămutase în paradis. (...)

L.

Noi, apostolii, după ce am privit slăvita urcare la cer a trupului ei sfânt, am lăudat pe Dumnezeu pentru că ne-a arătat minunile Sale cu prilejul dezlegării de această lume a Maicii Domnului nostru Isus Cristos. Să ne învrednicim cu toții de rugăciunile și mijlocirile ei, sub sfânta ei ocrotire, bunăvoință și protecție, atât în veacul acesta, cât și în cel viitor, slăvindu-L deopotrivă, în orice clipă și în orice loc, pe Fiul său Unul-Născut, împreună cu Tatăl și cu Spiritul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire