pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MAGISTERIU 

Consiliul Pontifical pentru Familie
sursa: www.vatican.va

REFLECȚIILE CARDINALULUI ALFONSO LÓPEZ TRUJILLO

Rozariul ca rugăciune a familiei

În recenta Scrisoare Apostolică Rosarium Virginis Mariae, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a cerut din nou familiilor creștine să se roage acasă recitând Rozariul: "Trebuie să ne întoarcem la a ne ruga în familie și pentru familii, folosind în continuare această formă de rugăciune" (n. 41). Încă de la sfârșitul Marelui Jubileu a spus: "este necesar ca ascultarea cuvântului să devină o întâlnire vitală, după vechea și mereu actuala tradiție lectio divina, care permite să se surprindă în textul biblic cuvântul viu care interpelează, orientează, modelează existența... trebuie să reînvie în noi elanul de la începuturi, lăsându-ne pătrunși de ardoarea predicării apostolice care a urmat după Rusalii" (Novo Millennio ineunte, nn. 39 și 40).

Este înainte de toate o chestiune de a reaplica, dacă nu în formă, atunci cu certitudine în spirit, atmosfera spirituală vie și ferventă care a marcat întâlnirile de acasă ale primelor comunități creștine. Într-adevăr, primii discipoli, "stăruiau într-un cuget în templu și, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii" (Fapte 2, 46). Prin această mărturie, "Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau " (Fapte 2, 47).

Această dimensiune familială a rugăciunii și cultului creștin este înrădăcinată în experiența de credință a oamenilor Vechiului Legământ, care a fost moștenită de comunitatea creștină. Într-adevăr, este bine cunoscut faptul că cina pascală se oficia în casă, și era o celebrare familială.

Valul secularizării care a străbătut viața comunităților noastre în ultimele decenii a adus o criză adâncă, chiar și în contextul familiei, și, prin urmare, și în rugăciunea familială ca expresie a comuniunii și ca sursă indispensabilă pentru misiunea pe care ea este chemată să o îndeplinească în Biserică și în societate.

Confruntați cu această situație îngrijorătoare, păstorii din ultimele secole nu au încetat să recomande credincioșilor practica Rozariului, pe care Papa Pius XII îl descria ca fiind "compendiumul întregii Evanghelii", pentru a-l implora de la Domnul Dumnezeu, dătătorul a toate, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare, Regina Rozariului, darurile credinței și al păcii în familii și între neamuri.

Știm cât de adânc înrădăcinată este devoțiunea mariană în inima Succesorului lui Petru. El și-a supus apostolatul protecției ei, "Totus tuus", și știm că Rozariul are un loc special în devoțiunile sale. Suntem obișnuiți să-l vedem cu mărgelele Rozariului între degete. Dorința sa este ca Rozariul să devină din nou popular, în special în cadrul familiilor.

Rozariul, în simplitatea și profunzimea sa, merge până în miezul experienței creștine al dialogului de credință exprimat în rugăciune. El are un puternic impact evanghelic. Membrii familiei pot contempla evenimentele centrale din inima credinței prin mistere. Acum noi avem misterele de lumină, în care suntem invitați să reflectăm la nunta din Cana și la începutul unei noi familii. Putem spune că prin "Tatăl nostru" și "Bucură-te Marie", găsim o sinteză prin care are loc o transmitere dinamică și eficientă de credință, ce fortifică experiența comunității familiei într-o uniune specială care este un ajutor puternic pentru că este în același timp stabil și solid înaintea Domnului Legământului.

Cu această Scrisoare despre Rozariu, Sfântul Părinte a atins inimile credincioșilor. Într-adevăr, recitarea Rozariului nu numai că "conduce la însuși nucleul vieții creștine și oferă o ocazie spirituală și pedagogică, pe cât de comună pe atât de fecundă, pentru contemplația personală" (cf. n. 3), dar de asemenea permite oamenilor să-și recupereze "capacitatea de a se privi în ochi din nou, pentru a comunica, pentru a fi solidari, pentru a se ierta reciproc, pentru a o lua de la capăt cu un legământ de iubire reînnoit de Duhul lui Dumnezeu" (cf. n. 41).

Recitarea Rozariului în familie captează ceva din atmosfera spirituală a căminului din Nazaret, "este așezat Isus în centru, bucuriile și durerile sunt împărtășite cu el, nevoile și proiectele sunt încredințate în mâinile lui, de la el vin speranța și puterea pentru a merge mai departe" (n. 41). Acolo, de fapt, așa cum spunea Papa Paul al VI-lea în pelerinajul său la Nazaret, învățăm "să fim hotărâți în gânduri bune, atenți la viața interioară și gata să înțelegem clar inspirațiile secrete ale lui Dumnezeu și îndemnurile adevăraților maeștri." (Insegnamenti di Paolo VI, II, 1964, p. 24).

Această rugăciune servește de asemenea la neutralizarea celor mai variate și dezorientante mesaje și experiențe imprevizibile care își fac cale rapid în viețile copiilor. Aceste experiențe sunt o sursă de anxietate pentru părinți, tineretul fiind expus la tot felul de pericole în timpul perioadei de creștere.

Rugăciunea Rozariului este în mod cert un ajutor spiritual în găsirea soluțiilor la multe probleme, și este o protecție împotriva multor tentații și dificultăți. Așa cum acest Conciliu Pontifical pentru Familie a spus în Declarația finală a celei de a 15-a Reuniuni Plenare, astăzi trăim într-o situație marcată "de frica de angajamente, de practica coabitării, de trivializarea sexului", după cum o descrisa Papa Ioan Paul al II-lea. "Stiluri de viață, moda feminină, filme, seriale de comedie, fac ca oamenii să pună la îndoială valoarea mariajului și merg până la a răspândi ideea că dăruirea reciprocă a soților până la moarte ar fi nerealistă. Toate acestea slăbesc instituția familiei și chiar reușesc să o discrediteze, spre avantajul altor 'modele' pseudo-familiale" (ORE, 20 noiembrie 2002, p. 9, II). Într-adevăr, același document deplânge "invazia în multe domenii ale activității umane a unui individualism radical: viață economică, competiție excesivă, competiție în toate domeniile activității umane, dispreț pentru cei marginalizați, etc." (ibid.). În fața acestor probleme, rugăciunea este un răspuns fundamental, indispensabil, mărturia vie a părinților. Așa cum Sfântul Părinte spunea în Familiaris consortio: "rugându-se împreună cu copiii, tatăl și mama își împlinesc rolul preoțesc propriu și coboară în adâncul inimii copiilor, lăsând urme adânci pe care nu le vor șterge evenimentele vieții viitoare" (n. 60).

Așa cum fiecare știe, un scop important al rugăciunii bisericii domestice este de a servi ca introducere naturală pentru copii a rugăciunii liturgice a întregii Bisericii, atât în sensul pregătirii pentru aceasta cât și a extinderii ei în viața familială și socială (cf. Familiaris consortio, n. 61). Astfel, rugăciunea familială nu este o sustragere de la obligațiile sociale, ci un îndemn puternic ca familia creștină să-și asume integral responsabilitățile ca și celulă de bază a societății umane.

Astfel, rugăciunea întărește echilibrul și soliditatea familiei, contribuind la asigurarea faptului că împărtășește puterea lui Dumnezeu. Într-adevăr, întreaga putere a Rozariului rezidă în caracterul lui evanghelic și în orientarea sa cristologică distinctă, pentru că ne face să ne gândim specific și în mod propriu la cele mai importante evenimente ale mântuirii realizate în Cristos, privite prin inima Mariei, care a fost cea mai apropiată Domnului Isus. Într-adevăr, principala caracteristică a Rozariului este contemplarea, fără de care ar fi ca un trup lipsit de suflet; principalele caracteristici sunt constituite de cererea din Tatăl Nostru, de lauda din succesiunea ca o litanie de Bucură-te Marie, de adorația din doxologie, Mărire Tatălui. Este de asemenea caracterizată de simplitatea care favorizează ritmul liniștit și o stăruire în cuget ce încurajează meditația. Așa după cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea, "hrană fructuoasă a pietății personale, Rozariul este într-un anumit sens rugăciunea tipică a familiei creștine.... Recitând Rozariul, biserica domestică își asigură propria unitate, se bucură de împărtășirea afecțiunii, este ridicată la contemplarea divinului, își plasează propriile nevoi, griji și cuceriri ale traiului zilnic în această dimensiune superioară" (Mesaj către tineri, Reggio Calabria, 7 octombrie 1984, n. 7; ORE, 5 noiembrie 1984, p. 11).

Din acest fervent spirit evanghelic, din contemplarea misterelor mântuirii noastre în acest An al Rozariului (octombrie 2002 - octombrie 2003), este așteptat un angajament reînnoit, pentru ca pregătirea cuplurilor ce se pregătesc de căsătorie să includă o mărturie a unei fidelități sporite față de angajamentele definitive pe care sunt pe cale să le ia în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Fie ca educatorii, îndrumătorii spirituali și cuplurile creștine să ajute tinerii să descopere în ei înșiși o iubire autentică, cu tot ceea ce aceasta implică, sentiment, atașament și pasiune, și de asemenea utilizarea rațiunii. Fie ca mesajul Bisericii cu privire la educația familială responsabilă să fie înțeles și primit mai bine, și fie ca atenția specială care trebuie acordată copiilor care provin din familii destrămate să le fie dăruită cu tandrețe plină de iubire.

În acest fel grija pastorală pentru familie va fi capabilă să ofere cuplurilor în cursul vieții lor conjugale posibilitățile și oportunitățile de a reflecta asupra celebrării sacramentului, în special în momentele de reculegere, cum ar fi în recitarea Rozariului. În plus, va asigura ca sărbătoarea Sfintei Familii și alte celebrări când cuplurile de reunesc dorind să-și reînnoiască angajamentele matrimoniale în Biserică, să poată avea o semnificație cu impact asupra călătoriei lor spirituale. În această lumină, în posibile momente de criză, toate ajutoarele pe care Sfântul Părinte le-a amintit în Scrisoarea sa Apostolică pot contribui la rezolvarea tensiunilor și vor permite soților să se întoarcă la sursele iubirii lor originare. Din Sacramentul căsătoriei ei vor fi capabili să-și extragă energia de a-și retrezi marile idealuri care trebuie să le direcționeze relația și să-i ajute să-și depășească dificultățile.

În această privință, Fericitul Bartolo Longo spunea că "oricine răspândește Rozariul este mântuit" (n. 8). Papa Ioan Paul al II-lea îl parafrazează când spune: "readucerea Rozariului în familiile creștine, în contextul unei mai mari atenții pastorale pentru familie, va fi un ajutor efectiv în contracararea efectelor devastatoare ale crizei tipice epocii noastre" (n. 6).

Un scriitor spunea că, în națiunile evanghelizate, în fiecare familie, la lăsarea serii, recitarea Rozariului se ridica precum o simfonie. De ce să nu ne străduim să readucem această mărturie, impregnând biserica domestică de Cuvântul pe care toți îl pot prețui, împărtășindu-l cu copiii ca pe o pâine, într-o atitudine ce va evangheliza o societate aflată în pericolul de a se răci și de a se îndepărta de Dumnezeu? "Așa cum o mamă îi învață pe copiii ei să vorbească și prin însuși acest fapt să înțeleagă și să comunice, Biserica, Maica noastră, ne învață limbajul credinței, pentru a ne introduce în înțelegerea și viața de credință" (Catehismul Bisericii Catolice, n. 171). Aceasta este de asemenea ceea ce face rugăciunea Rozariului.

Cardinalul Alfonso López Trujillo
Președintele Conciliului Pontifical Pentru Familie


traducere: Alina-Sorana Ardelean
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire