pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici pentru duminicile și sărbătorile de peste an
pr. Gheorghe Neamtiu

achizitionare: 20.09.2002; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a tuturor Părinților celor ce din veac bine I-au plăcut lui Dumnezeu)

"Veselește-te, Bethleeme; Efrata, gătește-te,
căci iată Mielușeaua, pe Păstorul cel Mare
în pântece purtându-L, se grăbește să-L nască.
Pe acesta văzându-L, purtătorii de Dumnezeu
Părinți se bucură, lăudând împreună cu păstorii
pe Fecioara, ceea ce l-a nutrit cu lapte."
(Condacul Înainteserbării)


Astăzi, în duminica dinaintea Nașterii Mântuitorului, Sfânta Biserică face "pomenirea tuturor Părinților care din veac bine au plăcut lui Dumnezeu, începând de la Adam până la Iosif Logodnicul Presfintei Născătoare de Dumnezeu", adică pomenirea tuturor drepților din Testamentul Vechi, care, cu sute și mii de ani înainte de venirea Mântuitorului, L-au văzut prin credință și s-au bucurat în nădejdea neclintită a mântuirii pe care El avea s-o aducă omenirii, sprijinindu-și ei credința și speranța numai pe profețiile făcute despre Mesia.

Prin această trăire în credința și nădejdea în viitorul Mesia, ei s-au mântuit, ajungând după moarte în limb, de unde Mântuitorul i-a eliberat prin moartea și învierea sa glorioasă.

Cartea neamurilor lui Isus Cristos, această genealogie unică ce urcă până la Adam, ne demonstrează că Isus Cristos este și om adevărat, iar profețiile despre El, făcute cu atâta acuratețe, cu zeci de veacuri înainte de venirea Lui, despre nașterea, viața, patimile, moartea și învierea Sa glorioasă, ne dovedesc cu prisosință că Isus este și Dumnezeu adevărat, Mântuitorul promis.

Spre a nu ne extinde prea mult, vom cita numai profețiile care se referă la conceperea și nașterea Mântuitorului, mărginindu-ne, cu privire la celelalte care se referă la alte întâmplări din viața Lui, să indicăm doar locul unde le putem afla.

Zămislirea lui Isus Cristos dintr-o fecioară este anunțată încă în Cartea Facerii, III,15, unde Dumnezeu blestemă pe diavol astfel: "Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; el îți va zdrobi capul tău, iar tu îi vei urmări călcâiul ei".

Nașterea lui Isus din fecioară este profețită de Isaia, VII,14, unde citim: "Iată fecioara va concepe și va naște fiu și se va chema numele lui Emanuel, ce se tâlcuiește Mântuitor".

Timpul venirii Mântuitorului este prezis în Cartea Facerii, XLIX,10, unde citim că Iacob, înainte de moarte, binecuvântându-l pe Iuda, fiul său cel mai mare, îi zice: "Nu va lipsi sceptru din Iuda și toiag din coapsele lui, până ce nu va veni Împăciuitorul și de El vor asculta toate popoarele".

Locul nașterii Mântuitorului - Bethleemul - este profețit de Miheia, V,1-4, "Și tu Bethleeme, casa Efrata, cu nimic nu ești mai mic între cetățile Iudeei, căci din tine se va naște povățuitor, al cărui început este din veșnicie".

Cu o exactitate uimitoare se profețește că Pruncul ce se va naște este Dumnezeu și se va naște din neamul regelui profet, David (Ps 88,33-37; 131,11; Is IX,5-6; Ierem XXIII,5-6); că se va numi Nazarinean (Jud XIII,5); Profet (Deut XVIII,15-18); Arhiereu (Ps 109,4); Împărat (Deut XXIV,172; Ps 2, 7-8).

Se profețește că va fi mijlocitorul unui legământ, așezământ sau testament nou (Is LV,3,4); că se va numi Cristos (Daniil IX,25-26); Sfântul Sfinților (Daniil IX,24); piatra unghiulară a Bisericii (Ps 117,22,23); lumina și mântuirea neamurilor (Is XI,10; XLII,6) și că va duce mântuirea până la marginile pământului (Is XLIX,6); că se va chema Fiul lui Dumnezeu (Ps II,6), va grăi în pilde (Ps 77,2) și va face minuni (Is XXXV,6); "pus lângă cei fărădelege" (Is LIII,9); că va fi blând și iubitor (Is XL,11), disprețuit (Ps 22,7-9); că va intra triumfal în Ierusalim pe mânz de asin (Zah IX,9); că va fi vândut cu 30 de arginți, și cu banii se va cumpăra țarina olarului (Zah XI,12-13); că va suferi până la moarte pentru păcatele poporului (Is LIII,3); că va fi bătut, pălmuit, dar va tăcea în fața prigonitorilor (Is L,60; LIII,7); că va fi batjocorit și răstignit (Ps 22,6-8,19); că va fi adăpat cu fiere și oțet (Ps 68,22); că va fi socotit cu făcătorii de rele (Is LIII,12); că hainele Lui vor fi împărțite și cămașa va fi trasă la sorți (Ps 21,19); că va fi îngropat, dar a treia zi va învia (Ps 53,8 și 10) și că va ședea de-a dreapta Tatălui (Ps 109,1).

Toate aceste profeții, făcute, cum spusesem, cu sute și mii de ani înainte de venirea Mântuitorului, s-au împlinit întocmai în persoana Lui.

Dar așteptarea Mesiei, a unui Izbăvitor, întemeiată la Evrei pe profețiile Testamentului Vechi, o afăm nu numai în sânul poporului ales, ci și la marii înțelepți și gânditori ai antichității, care se fac ecoul acestor profeții, exprimându-și credința întru-un viitor Salvator al omenirii. Astfel, Indienii așteptau întruparea unui zeu care să zdrobească capul șarpelui; Chinezii așteptau pe "Omul din Apus", care să aducă fericirea dorită; Grecii credeau că Prometeu nu va putea scăpa de chinuri până ce un zeu nu le va lua asupra lui; Platon și Aristotel credeau în Logosul sau Înțeleptul universal, iar Tacit, Suetoniu, Virgiliu, sibilinele și magii arătau că, pe vremea lor, așteptarea unui Mântuitor care avea să vină din Orient, era generală. Că profețiile amintite se referă la Mântuitorul o dovedește faptul că Evangheliștii, pe măsură ce istorisesc viața Mântuitorului, citează profeții și profețiile privitoare la faptele descrise. Astfel, când Iosif, logodnicul Preacuratei, aflând că Ea este gravidă, vrea s-o părăsească pe ascuns, un înger îi vorbește în vis: "Iosife, nu te teme a lua pe Maria, căci ce s-a zămislit în Ea este de la Spiritul Sfânt. Ea va naște fiu și îi vei pune numele Isus, căci acesta va mântui pe poporul Său de păcate" (Matei I, 20-21). Sfântul Matei - care relatează acest fapt - adaugă: "Și toate acestea s-au făcut ca să se împlinească ce s-a zis de Domnul prin profetul ce zice: «Iată fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel», ce se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu" (Matei I,22-23).

De asemenea, când magii întreabă pe Irod: "Unde s-a născut Isus", Irod, tulburat, a chemat preoții și cărturarii cunoscători ai profețiilor, care i-au răspuns: "În Bethleemul Iudeei, căci așa s-a scris prin profetul (Mihea V,2): «Și tu, Bethleeme, pământul Iudeei, cu nimic nu ești mai mic între orașele Iudeei, căci din tine va ieși povățuitor care va paște poporul meu Israil»" (Matei II, 5-6).

Apostolul Filip, când e chemat de Isus, aleargă și îi spune lui Natanail: "Am aflat pe Acela despre care a scris Moise în lege și profeții, pe Isus" (Ioan I, 45).

Mai mult. Însuși Isus confirmă împlinirea profețiilor în persoana Sa. Astfel, când femeia samarineancă îi zice lui Isus: "Știu că va veni Mesia care se cheamă Cristos", Isus îi răspunde: "Eu sunt care vorbesc cu tine" (Ioan IV, 25-26). Iar în sinagoga din Nazaret, Isus, după ce deschide Biblia și citește în auzul cărturarilor versetele 1 și 2 din cap. LXI al profeției lui Isaia, care erau despre Sine, închizând Cartea, le zice: "Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre" (Luca IV,16-21).

Bazați pe acestea și pe celelalte profeții, drepții din Testamentul Vechi, pe care îi amintim azi, s-au mântuit, prin credința și speranța lor în Mântuitorul care avea să vină.

Dar, dacă credința și speranța lor în mântuire erau atât de vii și neclintite, cu cât mai vii și puternice trebuie să fie credința și speranța noastră, a celor care știm că Mântuitorul a venit și a înfăptuit opera răscumpărării, având noi mărturia de nezdruncinat a apostolilor și evangheliștilor care L-au văzut și cărora El le-a dezvăluit tainele Împărăției Sale, în cei peste trei ani cât a fost împreună cu ei, până la moartea pe Cruce! În fața mărturiei acestora și a milioanelor de martiri și mărturisitori ai credinței, și noi, îngenuncheați în peștera din Bethleem, să ne mărturisim credința și iubirea față de Pruncul Isus, Profetul care ne-a adus cunoștința cea mai înaltă despre Dumnezeu-Tatăl: "Cine mă vede pe Mine, vede pe Tatăl", căci "Eu sunt Tatăl și Tatăl în Mine este"; să ne mărturisim credința în Isus Arhiereul care prin jertfa Crucii ne-a împăcat cu Tatăl, lăsându-ne Sfintele Taine ca tot atâtea izvoare de primenire și sporire a vieții divine din noi; să ne mărturisim credința în Isus Împăratul universal, care, prin poruncile Sale, ne conduce la Împărăția Sa cerească. Primind lumina cuvântului său, purificându-ne și sporindu-ne viața sufletească prin harul Sfintelor Taine și înfăptuind în viața noastră voința Sa, El însuși se va naște și va sălășlui în mod mistic în ieslea sufletului nostru, căci El ne-a asigurat: "De mă iubește cineva va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi și la El vom veni și sălaș la El vom face" (Ioan XIV,23). Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire