pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici pentru duminicile și sărbătorile de peste an
pr. Gheorghe Neamtiu

achizitionare: 20.09.2002; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Duminica a VII-a după Rusalii

I. Despre binefacerile lui Dumnezeu

În cei mai bine de treizeci de ani de activitate publică, Isus a trecut pe pământ revărsându-Și asupra tuturor celor suferinzi belșugul binefacerilor trupești și sufletești, prin nenumărate minuni, expresie a iubirii și milei Sale nețărmurite față de om. "Și umbla Isus prin toate orașele și satele, învățând în adunările lor, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând toată boala și neputința în popor" - notează în încheiere evanghelia de astăzi (Matei IX, 35).

Atât de multe au fost minunile săvârșite de Mântuitorul încât Sfântul Ioan, apostolul și evanghelistul, remarcă la sfârșitul evangheliei sale: "Sunt și alte multe pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar scrie una câte una, mi se pare că în toată lumea nu ar încăpea cărțile ce ar trebui scrise" (Ioan XXI,25).

Cei doi orbi din fragmentul evanghelic citit astăzi, după ce au fost vindecați în mod miraculos de Isus, neputându-și stăpâni bucuria și recunoștința Îl vestesc pretutindeni pe divinul Binefăcator care le dăruise lumina ochilor, deși Isus le porunci să nu spună nimic. De asemenea, cei ce văzură cum Isus îl vindecă pe omul mut și îndrăcit, declară în uimirea lor că niciodată nu au văzut așa ceva în Israil.

Fără îndoială, nimeni nu și-ar fi putut stăpâni uluirea în fața unor minuni ca acelea de care au beneficiat cei doi orbi și nefericitul mut și îndrăcit. În fața minunii, orice om este adânc impresionat și nu poate să nu-L recunoască pe Dumnezeu ca autor al ei, afară de cazul în care sufletul este întunecat de orgoliu și prejudecăți, iar inima învârtoșată de vicii.

Dar oare numai în prezența unei minuni considerată în sensul strict al cuvântului, adică a unei intervenții directe a lui Dumnezeu în ordinea firească a lucrurilor, prin care El suspendă pentru un moment efectul legilor ce conduc natura, pentru a-și arăta atotputernicia, înțelepciunea și iubirea Sa, numai în fața unei astfel de minuni trebuie să ne mirăm și să adorăm măreția lui Dumnezeu? Oare nu însăși această ordine și finalitate din universul mic și universul mare în care mă mișc și trăiesc, această minunată întocmire a ființelor, începând cu cea mai neînsemnată vietate, până la această încă enigmatică ființă care este omul, coroana creaturilor, sinteza lumii materiale și a celei spirituale, constituie o permanentă invitație la adorație, la admirație, la recunoștință și la mulțumire față de Creatorul acestor minunății? Este adevărat, faptul că tot ce ne izbește retina își urmează cursul obișnuit, stabilit de legi fizice, de la care nu se abate, dă falsa impresie că totul există și merge de la sine, că nu ar putea fi altfel de cum vedem, că nu ar fi nevoie de o intervenție care să mențină universul în existență și mișcare. Dar aceasta este o gravă și profundă greșeală, căci nu numai Teologia ci și filosofia sănătoasă ne descoperă că, în ultimă analiză, orice creatură, universul întreg, nu-și are existența și mișcarea de la sine, ci de la o unică Ființă care există de la Sine și prin Sine, deci nimic nu își poate păstra ființa fără continua susținere din partea acelei Unice Ființe, cauză a tuturor cauzelor, care este Dumnezeu, iar fără El totul ar dispare în nimicul din care a fost scos prin creare. Astfel că totul este o continuă creare. Aceasta e ceea ce Teologia numește concursul divin, prin care Dumnezeu conservă lumea în existență și mișcare.

Și atunci nu trebuie oare să trăiesc în conștiința că toată viața mea este un cvasimiracol continuu, că sunt beneficiarul unei neîntrerupte intervenții binefăcătoare a lui Dumnezeu, cum ne-o spune și nouă, precum atenienilor, Sfântul Pavel: "În Dumnezeu trăim, suntem și ne mișcăm"? (Fapte XVII,22).

Nu este aproape un miracol că Dumnezeu îmi păstrează sănătatea, facultățile trupești și sufletești, de vreme ce aș merita ca în clipa când am păcătuit să-Și retragă sprijinul Său ca să dispar în moartea veșnică, în iad?

Nu este, oare, o minunăție a iubirii Sale faptul că, în loc să mă facă un vierme, mi-a dat posibilitatea de a contempla măreția spectacolelor ce mi le oferă mereu natura? "Privește cât de variat îți împodobesc fața cerului: de dimineața până seara, această frumusețe provine de la Mine pentru a stârni în tine dorința laudei, gustul adorației, iubirea Iubirii. Eu îți reînnoiesc în fiecare zi acest spectacol pentru a-ți reînnoi inima. Cunoști tu pe cineva care caută cu atâta iscusință să-ți placă? (...) Cine îți decupează norii în formele care îți plac? Ce inginer îți poate aduce valurile mării până la picioarele tale? Ce negustor îți poate aduce păsări în pomii din grădina ta și fluturi în jurul florilor? Deschide bine ochii și privește Iubirea! Oriunde privești este El (...). Fii atentă, bineștiind că eu urmăresc fiecare suflet ca și cum ar fi singurul de pe pământ".

Astfel îi vorbea Isus Gabrielei Bossis, acelui suflet care s-a distins ca autoare de piese de teatru și ca interpretă a propriilor sale opere, parcurgând cu trupa sa nu numai orașe din Europa, ci și din Canada, fiind învrednicită să-și trăiască viața în convorbiri aproape continue cu Isus, în călătoriile ei, convorbiri pe care le-a adunat în niște volume intitulate "El și eu".

Suntem beneficiarii iubirii lui Dumnezeu nu numai prin binefacerile Sale în planul creației fizice, naturale, ci în mod deosebit în planul creației spirituale, începând cu ridicarea noastră în însuși actul creării la demnitatea supranaturală de fii ai lui Dumnezeu, chemați la unirea intimă cu El, aici și în veșnicie. Și cu toate că omul, prin păcat, a disprețuit acest dar și pe Creator, Dumnezeu care este însăși Iubirea S-a plecat din nou spre el, făcându-Se El Însuși om, ca prin moartea Sa acceptată de bună voie, în locul omului, pe om să-l facă Dumnezeu, să-l reașeze în demnitatea din care căzuse; iar pentru a asigura tuturor oamenilor posibilitatea mântuirii, Isus, Dumnezeul întrupat, a înființat Biserica, Trupul Său Tainic prin care El îi învață pe oameni ce trebuie să știe și să facă pentru a se mântui, precum și mijloacele necesare prin care ei primesc ajutoarele divine în acest scop: rugăciunea și Sfintele Taine.

Cine, în afară de tine, frate creștin, știe luminile și mângâierile cerești în atâtea încercări, pacea pe care Mântuitorul ți-a împărtășit-o în scaunul Spovedaniei? Nimeni, în afară de tine, nu poate tălmăci bucuria primită prin împăcarea cu El și prin împărtășirea cu trupul Său, precum și în alte prilejuri în care ai putut constata degetul lui Dumnezeu în viața ta, când ți-a ascultat rugăciunea, dar și când nu ți-a dat ce ai cerut, ca să-ți dai seama mai târziu că dacă ți-ar fi împlinit cererea ar fi fost pentru tine un rău, vremelnic ori chiar veșnic?

Nu sunt pentru tine toate aceste daruri și binefaceri tot atâtea minunate intervenții ale Proniei divine menite să-ți ajute a-ți îndeplini chemarea de creștin, de fiu al Tatălui ceresc, de membru al acestei cetăți pământești și totodată al cetății cerești, de mădular al adevăratei Biserici a lui Cristos?

Nu este, oare, viața fiecăruia un șir neîntrerupt de intervenții ale milei divine, încât trebuie să recunoaștem cu profetul Ieremia: "Îndurările Domnului nu s-au sfârșit, milostivirile lui nu încetează; ele se reînnoiesc în fiecare dimineață"? (Plângeri 3, 22). Și nu trebuie ca viața să ne fie o continuă adorare și mulțumită pentru ceea ce face Dumnezeu pentru noi în fiecare clipă, pe plan natural și pe plan supranatural?

Da! Voi repeta mereu cu Psalmistul: "Binecuvântează, sufletul meu, pe Domnul și toate cele dinăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui; Binecuvântează sufletul meu pe Domnul și nu uita nici una din binefacerile Lui! Pe Cel ce-ți iartă toate fărădelegile, pe Cel ce te vindecă de toate bolile, pe Cel ce îți scoate viața din groapă; pe Cel ce te încununează cu iubire și duioșie; pe Cel ce te satură cu bunătăți și îți reînnoiește, ca ale vulturului, tinerețele" (Psalm 102, 1-5). Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire