pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici pentru duminicile și sărbătorile de peste an
pr. Gheorghe Neamtiu

achizitionare: 20.09.2002; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Joia Mare. Sfânta Taină a Euharistiei

"Iar înainte de praznicul Paștilor, știind Isus că I-a venit ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până în sfârșit" (Ioan XIII,1). Adică în cel mai înalt grad. Totdeauna i-a iubit, dar acum, când era aproape clipa despărțirii de ei, de prietenii Săi, în preajma Patimei și morții Sale, El Își revarsă asupra lor toată iubirea Sa. Astăzi, în prima zi a Paștilor evreiești, care țineau șapte zile, Isus consumă ultimele paști cu ucenicii Săi. "Cu dor am dorit să mânânc aceste paști cu voi, mai înainte de patimile Mele" (Luca XXII,15), le spune Isus.

"Și, venind ceasul - spune Sfântul Luca -, a șezut la masă, și cei doisprezece apostoli cu El" (Luca XXII,14)." Și, în timp ce mâncau, Isus luă pâinea, și binecuvântând-o, a frânt-o și le-a dat-o învățăceilor zicând: "Luați, mâncați, acesta este trupul Meu" (Matei XXVI,26). Le-a oferit apoi și paharul cu vin, binecuvântându-l și zicându-le: "Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu al legii noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor" (Matei XXVI,28). Și le-a poruncit apostolilor să facă și ei ceea ce a făcut El: "Aceasta s-o faceți întru pomenirea Mea" (Luca XXII,14-20).

Așadar, acum, la Cina cea de taină, Isus își împlinește promisiunea făcută în Capernaum, cu prilejul înmulțirii miraculoase a pâinilor, când a afirmat "Pâinea pe care o voi da este trupul Meu pe care îl voi da pentru viața lumii" (...) "Trupul Meu cu adevărat este mâncare și sângele Meu cu adevărat este băutură" (Ioan VI,51-53), Acum, prin cea dintâi consacrare, Isus realizează trei lucruri:

1) Sub forma pâinii și a vinului, El Își dă trupul și sângele ca nutriment spiritual. Iată Taina Sfintei Euharistii;

2) El Se oferă, totodată, Părintelui ceresc, ca Jertfă nesângeroasă și reală. Iată Jertfa Sfintei Liturghii.

3) În același timp, poruncind apostolilor: "Aceasta s-o faceți întru pomenirea Mea" (Luca XXII,20), Isus întemeiează Taina Sfintei Preoții, prin care El Își perpetuează Jertfa Sa, în chip nesângeros, reînnoind-o zilnic pe altarele noastre, și își oferă trupul și sângele ca hrană omenirii, până la a doua venire a Sa.

Iată cele trei daruri divine pe care ni le oferă Isus la Cina de taină.

Dar, oare, prin cuvintele rostite atunci, asupra pâinii și vinului, Isus a intenționat într-adevăr să le prefacă pe acestea în trupul și sângele Său? Nu cumva cuvintele Sale de la Cină sunt doar o simplă metaforă?

Ca să răspundem la această întrebare, nu avem decât să ne întoarcem din nou la promisiunea făcută de Isus după înmulțirea miraculoasă a celor cinci pâini în pustiu, când Isus, mulțimii care Îl urma după ce se săturase, îi atrage atenția asupra unei alte pâini: "Eu sunt pâinea care s-a pogorât din cer (...) Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit (...) Eu sunt pâinea cea vie (...) De va mânca cineva din pâinea pe care o voi da Eu, va trăi în veci și pâinea, pe care o voi da Eu, trupul Meu este pe care îl voi da pentru viața lumii" (Ioan VI, pass.). Și, fiindcă Evreii se întrebau înte ei: "Cum poate acesta să-și dea nouă trupul să-l mâncăm?", Isus le răspunde răspicat, fără echivoc: "Amin, amin vă zic, de nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață întru voi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi, Căci trupul Meu cu adevărat este mâncare și sângele Meu cu adevărat este băutură" (Ioan VI,52-56).

Este deci cum nu se poate mai limpede că pâinea pe care Isus o promisese ca mâncare, atunci, este însuși trupul Său, drept hrană spirituală ce chezășuiește învierea și viața veșnică celor ce o vor lua; iar acum, la Cina de taină, prin cuvintele rostite asupra pâinii și vinului, El Își împlinește promisiunea făcută atunci, adică realizează această mâncare tainică, transformând realmente pâinea în trupul Său și vinul în sângele Său. Prin urmare, cuvintele: "Luați, mâncați, acesta este trupul Meu (...)" și "Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu (...)", trebuie luate în înțelesul lor propriu, nu în sens metaforic, cum susțin ereticii. Astfel că, acum la Cina de pe urmă, Isus, mai înainte de a Se jertfi în chip sângeros pe Cruce, Se jertfește în chip nesângeros, mistic, dar real, sub aparențele de pâine și vin, prin transsubstanțierea pâinii și a vinului în trupul și sângele Său, pe care El le oferă ca hrană spirituală spre curățire și întărire în lupta contra patimilor. Isus instituie astfel odată cu Jertfa Liturgică o nouă Taină, un nou Sacrament, adică mijloc de sfințire, Taina Sfintei Euharistii sau Cuminecături. Iar prin porunca: "Aceasta s-o faceți întru pomenirea Mea", El instituie - cum spuneam - și Taina Sfintei Preoții, învestind pe apostoli - și prin ei pe toți succesorii lor legitimi: episcopi și preoți - cu puterea de a face , și ei, ceea ce a făcut El la Cina de taină, adică de a săvârși Jertfa Sfintei Liturghii, până la sfârșitul lumii.

Că, apoi, cum se întâmplă transsubstanțierea, prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele Mântuitorului, acesta este un mister impenetrabil, ca Însuși Dumnezeu, întrecând puterea de pricepere a oricărei minți create. Sfântul Ioan Damascenul afirmă că pâinea și vinul se prefac în trupul și sângele Domnului așa precum pâinea și vinul, prin mâncare și digestie, devin una cu trupul și sângele nostru, și precum pământul udat de ploaie produce iarba cea verde, și după cum, tot prin puterea Spiritului Sfânt, Cuvântul veșnic s-a făcut trup omenesc. "De ce te miri că în multe părți se împarte Cristos și totuși se dă întreg tuturor - spune un episcop, încercând să ilustreze lucrurile minunate ce se întâmplă în Preasfânta Taină a Cuminecăturii - , miră-te - continuă el - și de aceasta că un glas al meu este în gura mea și în urechile noastre ale tuturor deopotrivă. Deci, dacă în lucruri este așa, cu cât mai bine poate să fie în Cuvântul lui Dumnezeu decât în cuvântul omenesc. Și de te miri cum trupul se frânge bucăți când se împarte sfântul Agneț - deci, cum este Cristos întreg în toate bucățile -, miră-te și de aceasta: cum, atunci când sfărâmi oglinda în mici bucăți, chipul omului nu se sfărâmă în ea, ci se vede întreg în toate bucățile ca și în oglinda întreagă. Și de te miri cum este mâncat totdeauna trupul lui Cristos și nu se mai împuținează, miră-te și de aceea cum dintr-o lumină aprinzi mii de flăcări fără ca lumina cea dintâi să se împuțineze. Și de întrebi cum intră Cristos în noi și nu se murdărește, și eu te întreb: soarele, când trece prin locuri împuțite și murdare, se murdărește sau nu (...)? (Varlaam, Cazania, 1643, p.36-37, apud Felea Il., op. cit., p.116-117).

Desigur, toate acestea sunt doar niște neputincioase și palide analogii ce nu pot explica esența acestei taine care rămâne și va rămâne pentru noi un mister de credință și de dragoste. De aceea, în fața Preasfintei Euharistii e mai bine să tăcem, să ne plecăm mintea și să adorăm cu smerenie necuprinsa înțelepciune și iubire a lui Dumnezeu care aci ne-a dat totul, pentru că ni S-a dat pe Sine Însuși întreg, cu omenirea și dumnezeirea Sa, în mod real și adevărat. Și, spre a ne confirma acest adevăr, El a făcut și minuni. Astfel, un călugăr bătrân și plin de râvnă, dar nepriceput în ale credinței, zicea că pâinea și vinul nu este trupul și sângele Domnului, ci numai o imagine a acestora. Doi frați călugări au încercat să-l lămurească, dar, neizbutind, s-au rugat lui Dumnezeu timp de o săptămână, pentru ca El Însuși să-i descopere bătrânului adevărul. Și, deoarece acesta nu din răutate, ci din nepricepere, nu credea, Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea. Împlinindu-se săptămâna , în timp ce toți trei ascultau Liturghia, li se arătă pâinea ca un prunc, iar când preotul întinse mâna s-o frângă, un înger al Domnului se coborî din cer, și, cu un cuțit, jertfi pruncul, iar sângele lui îl turnă în potir. În clipa când preotul a frânt pâinea în bucăți mici, și îngerul tăie din prunc bucăți mici. La cuminecare, singur bătrânului i s-a oferit carne cu sânge. Înmărmurit, bătrânul strigă: "Cred Doamne, că pâinea este trupul Tău, și ce este în pahar este sângele Tău!" În acea clipă, carnea din mâna preotului se prefăcu din nou în pâinea cea de Taină, și astfel s-a împărtășit, mulțumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit de un astfel de har. După Liturghie, ceilalți doi frați călugări i-au zis: "Dumnezeu știe că firii omenești îi repugnă să mănânce carne crudă și să bea sânge crud și de aceea El S-a ascuns sub aparența de pâine și vin, pentru ca cei ce Îl primesc să nu se scârbească?" (Ibid., p.115).

Dar această mâncare spirituală care este însuși Isus Cristos lucrează cu totul altfel decât hrana trupească , deoarece, pe când mâncarea obișnuită se transformă ea în noi, prin asimilare, Sfânta Cuminecătură - luată, bineînțeles, cu dispozițiile sufletești cuvenite - nu Ea se transformă în noi, ci pe noi ne transformă în Ea, adică în Cristos. Deci noi ne asimilăm Lui, devenim una cu El. Căci El, prin contactul intim cu noi, arde eventualele păcate veniale, ne purifică, ne luminează și ne fortifică, împrumutându-ne felul Său de a simți, de a gândi și de a ne comporta, până acolo încât Sfântul Pavel a putut spune: "De acum nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine". Și, totodată, împărtășindu-ne, noi ne unim cu toții în Cristos Euharisticul care se împărtășesc cu El, formând, astfel, un imens trup spiritual: Trupul Mistic al lui Cristos, adică Biserica Sa.

Fraților! La această unire cu El prin împărtășire, ne invită Biserica astăzi, în sărbătoarea întemeierii Sfintei Cuminecături, a Sfintei Jertfe Liturgice. Să-L primim cu aceeași iubire cu care El S-a oferit în această zi, la Cină, apostolilor Săi, și, prin ei, nouă tuturor. Să ne apropiem cu iubire de ospățul Mielului divin, dar și cu teama sfântă de a nu ne împărtăși cumva cu nevrednicie; precum ne avertizează și Sfântul apostol Pavel: "Ci să se ispitească omul pe sine și așa din pâine să mănânce și din pahar să bea, căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, judecata sieși își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului" (I Corinteni XI,28-29). Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire