pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul B

Epifania Domnului

Reîncep profețiile

Se cuvenea să vină și magii să se închine lui Isus. După îngerii cerului, reprezentanți ai lumii nevăzute, după păstorași, reprezentanți ai lumii văzute, după natura fără suflet și fără cuvânt, reprezentată de cele două animale - bou și măgăruș -, după lumea materială, reprezentată de steaua luminoasă, vin magii; ei vin ca oameni de știință călăuziți de un simț religios al sufletului, își pleacă genunchii lângă ieslea lui Isus ca recunoaștere a izvorului înțelepciunii lor în divinitate și ca o profeție că în cele din urmă știința va juca un mare rol în opera răscumpărării, va aduce un omagiu mântuirii. Străvechiul neam intelectual, sacerdotal și cultural al Răsăritului își pleacă fruntea în fața noului Domn, care îi va trimite pe magi ca pe primii vestitori ai evangheliei la popoarele păgâne, devenind în țările lor profeți și apostoli. Învățații îngenunchează în fața celui care va înlocui învățătura vorbelor cu noua învățătură a faptelor izvorâte din tezaurul infinit al iubirii lui Dumnezeu.

Învățații îngenunchează în fața Pruncului divin prevestind destrămarea credințelor și sfărâmarea zeilor păgâni, îndreptând privirile scrutătoare spre noua religie creștină, care va fi pentru omenire ceea ce steaua minunată a fost pentru ei înșiși: lumina neamurilor.

Scriitorul italian Papini declară: Magii la Betleem înseamnă vechile teologii care recunosc desăvârșirea revelației; știința care se umilește în fața nevinovăției; bogăția care se culcă la picioarele sărăciei.

Și darurile magilor sunt profetice.

Magii îi aduc aur, recunoscându-l rege. Primesc, în schimb, iubirea, a cărei valoare este inestimabilă, deoarece când toate se vor preface în cenușă, când chiar credința, nădejdea și toată știința lumii se vor sfârși, iubirea va dăinui veșnic (cf. 1Cor 13,8). Sfântul Iosif și preacurata Maria, mama lui Isus, au înțeles valoarea aurului și îndată l-au schimbat în iubire, l-au împărțit săracilor, prefațând învățătura Fiului: Mergi și vinde tot ce ai și dă săracilor și apoi vino și urmează-mă! (Mt 19,21).

Magii i-au adus tămâie. Ea este simbolul evlaviei, semnul spiritualității, al rugăciunilor. În schimb, primesc din partea lui Isus darul cunoașterii lui Dumnezeu, își înțeleg sensul profund al simțului religios din propriul suflet. Dăruindu-i lui Isus tămâie, magii recunosc cu smerenie greșeala idolatriei și a jertfelor păgâne, înțeleg că Dumnezeu cheamă toate popoarele la cunoașterea singurului Dumnezeu adevărat vrednic de toată închinarea. Sfântul Iosif și preacurata Maria vor duce tămâia la templu, ca mirosul ei plăcut să umple casa Domnului, prefațând cuvintele și acțiunea energică a lui Isus de eliberare a templului de orice fel de negustorie, fiind casa Tatălui său, casă de rugăciune (cf. In 2,1), prefigurând marele templu ceresc în care cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni se vor închina Mielului, având alăute și cădelnițe de aur pline cu tămâie din care parfumul se înalță spre tronul regesc împreună cu rugăciunile de laudă ale îngerilor și ale sfinților (cf. Ap 5,8; 8,3-4).

Darul magilor, tămâia, profetizează că noul rege de curând născut va fi omul rugăciunii. Nu s-au înșelat, fiindcă azi știm că numai rugăciunea lui Isus, unică, sacerdotală și stăruitoare, dă valoare tuturor rugăciunilor de pe pământ, încheindu-se: Prin Domnul nostru Isus Cristos, singurul mijlocitor la Tatăl.

Magii i-au adus smirnă. Și ea este profetică. Smirna și uleiul de aloe se foloseau la îmbălsămarea trupurilor pentru înmormântare. Au prevestit magii moartea și îngroparea lui Isus? Orice rege era îmbălsămat spre a-i recunoaște nemurirea și trecerea sa în rândul zeilor. Dorința lor ca noul rege de curând născut să-și găsească nemurirea a fost răsplătită printr-un extaz, în care o ființă nemuritoare, un înger slujitor al noului rege Isus, îi conduce pe alt drum spre țările lor, fără a mai trece pe la Irod. Preacurata mamă a noului rege Mesia va păstra smirna pentru ziua în care sabia profețită de bătrânul Simeon îi va străpunge inima pe Calvar, folosind-o la îmbălsămarea trupului lui Isus dat jos de pe cruce.

Îngenuncheați prin paiele grajdului în bogatele lor mantii, înainte de a-și lua rămas bun, se consfințesc pe ei înșiși slujirii noului rege Cristos, împlinind profeția lui Isaia: Toată valea se va umple și tot muntele se va pleca; căile strâmbe se vor îndrepta și cele colțuroase se vor netezi; și va vedea toată făptura mântuirea lui Dumnezeu. Tot ei sunt acei care duc la îndeplinire profeția regelui David, care spunea: Et adorabunt eum omnes reges, omnes gentes servient ei. Erit nomen eius benedictum in saecula, dum lucebit sol permanebit nomen eius - Îl vor adora toți regii, toate neamurile îi vor sluji. Numele lui va fi binecuvântat în veci, cât timp va străluci soarele va rămâne și numele lui. Istoria celor două mii de ani o confirmă.

Și măcelărirea pruncilor nevinovați din partea lui Irod este profetică.

Tot Ierusalimul s-a cutremurat la sosirea magilor, căutându-l pe acela care era în mijlocul lor și pe care ei nu-l cunoșteau din vina lor, fiindcă păstorii împânziseră vestea că s-a născut Mântuitorul lumii, numai că la această veste s-au mulțumit numai cu uimirea și n-au făcut un pas să-l caute. De fapt, cine s-ar fi încumetat să dea crezare unor oameni de la marginea societății, unor oameni care nici la tribunal nu erau admiși ca martori. Numai când constată că magii au făcut sute de kilometri și i-au adus daruri, atunci și-au amintit de cele spuse de păstori și i-a cuprins frica. Vor plăti cu multe lacrimi nepăsarea și necredința lor atunci când Irod va porunci să le fie uciși pruncii de doi ani și mai mici.

Noi nu avem să ne reproșăm vreo neglijență în credință față de vestea mântuirii? Nu magii, nici păstorii, nici chiar îngerii, ci însuși Cristos Domnul în persoană a venit să ne avertizeze că la sfârșitul veacurilor se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă mare (Mt 24,30). Nu ca să ne mirăm, a spus Isus acestea, dar ca să-l căutăm cu sârguința cu care l-au căutat magii, să-i dăruim iubirea, credința și speranța noastră printr-o sfântă adorație și o viață curată. O nouă stea în formă de cruce va apărea pe cer în Parusie. Cei care nu se lasă călăuziți de prima, de steaua de la Betleem, și nu cred revelația divină, se vor îngrozi de a doua, de crucea de pe cer.

Magii, primind înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, s-au întors pe altă cale în țările și la casele lor. Și noi, de câte ori nu am primit înștiințare să nu ne mai întoarcem la Irod, la păcatele de mai înainte, dar i-am dat ascultare? Cuvântul Domnului de azi, ca o stea strălucitoare, ne călăuzește spre Betleem. Betleem înseamnă Casa pâinii. Cuvântul Domnului ne conduce spre Tabernacol, spre Isus din taina Euharistiei. Să nu-l lăsăm aici! Să-l luăm în sufletele noastre și să-l ducem în casele noastre! Și el, care singur cunoaște drumul veșniciei, ne va conduce pașii pe calea care ne duce la casa Tatălui ceresc. Amin.

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire