pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul B

Preasfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu

(1 ianuarie)

Prin Fecioara Maria la pacea lui Isus

Trebuie să deschidem Anul Nou cu mărturia adevărului veșnic cuprins în Sfintele Scripturi, deoarece primul cuvânt a aparținut Tatălui ceresc, după cum îi va aparține și ultimul, fiindcă el singur este alfa și omega, începutul și sfârșitul (Ap 21,5) oricărui lucru. Primul cuvânt al Tatălui veșnic venind în lume a zis: Jertfă și prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit; ardere de tot și jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: Iată vin! La începutul cărții (creației) este scris despre mine, ca să fac voința ta, Dumnezeul meu (Ps 39,9-11). Și cuvântul s-a făcut trup în sânul preacurat al Fecioarei Maria prin puterea Duhului Sfânt. Așa a apărut pe pământ o nouă formă de viață, rezultat al interacțiunii dintre divinitate și umanitate. Dacă Isus s-ar fi născut ca toți oamenii, din tată și mamă, nu ar fi avut cum să ne dea viața cea nouă.

Pe toate nivelurile tradiției evanghelice, Maria apare înainte de toate ca mama lui Isus. Un adevărat buchet de texte, care mai de care mai frumoase, o numesc cu acest titlu aparent simplu (cf. Mc 3,31; Lc 2,48; In 2,1-12; 19,25), care definesc întreaga ei misiune în economia mântuirii.

Recenta reformă liturgică a readus la 1 ianuarie solemnitatea Maternității Divine, care, începând din anul 1931, era stabilită pentru ziua de 11 octombrie, în amintirea Conciliului Ecumenic din Efes (431), unde s-a proclamat în mod solemn adevărul atât de scump tuturor credincioșilor că preasfânta Fecioară Maria este cu adevărat mama lui Cristos, care este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu și, ca urmare, ea este Theotokos, născătoare de Dumnezeu. La acest conciliu, Nestoriu, un episcop rătăcit de la adevărul Scripturii, îndrăznise să declare: Are deci Dumnezeu o mamă? Atunci să nu condamnăm mitologia greacă fiindcă afirmă că și zeii au mame. La care sfântul Ciril din Alexandria a răspuns: Se întreabă cineva dacă sfânta Fecioară Maria este mamă a dumnezeirii? La această întrebare răspundem: cuvântul veșnic, având propria lui viață, își are originea în însăși ființa lui Dumnezeu Tatăl și există din veșnicie. Dar el s-a făcut trup, a devenit om în timp și pentru aceasta, pe drept se poate spune că s-a născut din femeie. Cei circa 200 de episcopi adunați din toată lumea la chemarea sfântului papă Celestin au aprobat expunerea sfântului Ciril, anume că preacurata Maria este cu adevărat născătoare de Dumnezeu și au condamnat pe Nestoriu. Când în seara acelei zile de 11 octombrie s-au deschis ușile bisericii în care se ținea adunarea episcopilor și sfântul Ciril a anunțat lumii hotărârea adoptată de episcopi, toți locuitorii Efesului și cei veniți din alte colțuri ale lumii au izbucnit în urale nesfârșite, lăudând pe Dumnezeu, pe mama lui Dumnezeu și pe episcopii care au întărit credința străbună a creștinătății, ducându-i pe episcopi la locuințele lor mai mult pe sus și însoțindu-i cu torțe aprinse. În urma acestei decizii viața creștină a căpătat un nou avânt.

Stabilirea acestei solemnități tocmai la început de an are același scop: să mărească, să reînnoiască, să dea un nou avânt vieții noastre creștine în anul pe care abia l-am început.

Prin Isus noi o simțim pe mama sa alături de noi, o simțim drept mama noastră. În calitatea ei de mamă ne va hrăni cu cuvântul lui Isus în toate zilele anului, cu acele cuvinte pe care le-a păstrat cu grijă în inima ei pentru noi și ne va conduce la desăvârșire, dându-ne biruință deplină asupra Șarpelui viclean, adică ne va dărui bucuria păcii.

Din acest motiv, și nu numai, prima zi a anului este și Ziua Mondială a Păcii.

La începutul cărții este scris despre mine: Iată vin! Ca să fac voința ta, Dumnezeule.

Dumnezeu vrea ca în acest an să-i împlinim voința sa dătătoare de pace. Voința lui Dumnezeu este ca să fie pace pe pământ, așa cum ne-au adus îngerii mesajul său în noaptea de Crăciun: Pace pe pământ oamenilor de bunăvoință, ca toți oamenii să trăiască fericiți, așa cum își urează toți în prima zi: An nou fericit și La mulți ani!

Fericiți făcătorii de pace, căci fiii lui Dumnezeu se vor chema (Mt 5,9).

Nu putem ajunge fii ai lui Dumnezeu decât prin preacurata mamă a lui Dumnezeu, fiindcă trebuie să ne împărtășim cu trupul ei, pe care l-a dat Fiului lui Dumnezeu ca să devină cuminecătură de viață nouă. Numai în sânul acestei vieți noi se află pacea adevărată cu noi înșine, cu aproapele și în primul rând cu Dumnezeu.

Oferindu-ne carnea ei prin Fiul, și Fiul, dumnezeirea sa prin carnea pe care o are din sânul ei feciorelnic, ne oferă viața cea nouă ca o dovadă supremă de iubire maternă față de noi.

Iubirii trebuie să-i răspundem cu iubire. Răspunsul iubirii noastre trebuie să se concretizeze într-un act viu de consfințire față de preacurata. Mamei cerești nu-i putem ura sănătate, fericire și pace, deoarece, fiind plină de har, le are pe toate. În schimb îi putem dărui întreaga noastră ființă, fără rezerve și pentru totdeauna. Iubindu-l pe Dumnezeu, trebuie să ne dăruim lui, care este scopul suprem al vieții noastre. Iubind-o pe preacurata Maria, trebuie să ne dăruim ei, așa cum ea i s-a dăruit lui Isus trup și suflet. Consfințindu-ne ei, ne consfințim lui Isus la început de an. An, în limba mesopotamiană veche, înseamnă cer. Consfințindu-ne lui Isus acum, ne consfințim pentru cer, adică pentru împărăția lui Dumnezeu

Consfințirea mariană, după metoda sfântului Ludovic Maria Grignion de Monfort, constă întâi de toate într-o reînnoire a făgăduințelor de la Botez prin mâinile preacuratei Maria. Îi dăruim ei toată ființa noastră. Îi consfințim trupul nostru. În felul acesta, fiind sub autoritatea și grija ei de mamă, trupul va rămâne ceea ce trebuie să fie: slujitorul sufletului. Îi dăruim preacuratei sufletul nostru cu toate facultățile lui. Ea, plină de har, formează sufletul nostru pentru viața divină, pentru o unire cât mai intimă cu Isus pe pământ, indispensabilă pentru cer. Îi dăruim preacuratei toate bunurile noastre externe, prezente și chiar viitoare. În acest fel, devenim numai simpli gestionari, adică ne vom sluji de aceste bunuri pământești, așa cum s-a folosit ea, în spirit de dreptate, de recunoștință, de detașare evanghelică, de caritate, în funcție de obligațiile stării. În sfârșit, îi dăruim mamei cerești bunurile noastre interioare și spirituale, adică rodul meritelor noastre, virtuțile și faptele bune din trecut, prezent și viitor. Întregul nostru capital de viață nouă este încredințat mamei cerești. Ea face ca virtuțile, legate de viața cea nouă, să nu se risipească și le ajută să crească. Toate acțiunile tale, spune sfântul Ludovic Maria Grignion de Monfort, să fie săvârșite prin Maria, cu Maria, în Maria și pentru Maria, ca să le îndeplinești mai bine prin Isus, cu Isus, în Isus și pentru Isus. Prin Maria, Isus va deveni calea noastră mai ușoară spre cer. Cu Maria, Isus va deveni adevărul nostru mai accesibil. În Maria, Isus va fi viața noastră peste măsură de abundentă și transformatoare în oameni mereu noi, nu îmbătrânim, nu ne învechim din punct de vedere spiritual. Pentru Maria, ca adevărați copii ai bunei mame, vom avea față de Fiul ei mai multă iubire. Numai așa vom putea spune cu sfântul Paul: Trăiesc eu, dar nu mai trăiesc eu, Cristos trăiește în mine (Gal 2,20).

Vă urez să trăiți mulți ani viața lui Cristos, ca să simțiți veșnic fericirea de a fi în cer alături de preacurata mamă Maria în pacea veșnică! Amin.

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire