pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul A

Duminica a XVIII-a de peste an

Încetul cu încetul...

Nu cred că există om pe fața pământului care să nu-și fi pus întrebarea: De ce? Puiul, când iese din găoace, se scutură, privește uimit în jur câteva clipe, apoi, ca și cum ar fi luat la cunoștință de conținutul întregii existențe, se apucă de ciugulit spre a se integra viu în universul înconjurător. Dacă a avut cloșcă mai aleargă după dânsa, mai ales când îl cheamă să se ospăteze cu un vierme mai delicios, dar dacă a ieșit din incubator nu mai are nevoie de nimeni pentru a-l învăța ce să facă pentru a supraviețui. La fel, mielul abia născut se ridică pe patru piciorușe tremurânde, se mai opintește ceva la început și apoi, fără prea multe invitații, ca și cum ar fi cunoscut locul de când lumea, se îndreaptă direct spre izvorul laptelui. Hrănit, o lună sau două, când dă colțul ierbii, își caută singur hrana. Tot așa și mânzul și puiul de căprioară, tot așa stau lucrurile în lumea păsărilor, după o perioadă scurtă de timp, fiecare se descurcă singur.

De ce numai omul, coroana creației, ființa cea mai nobilă de pe pământ, de la naștere și până la câțiva ani buni, nu se poate descurca singur, nici pentru hrană, nici pentru îmbrăcăminte, nici pentru adăpost, nici pentru apărare, nici pentru educație etc.? De ce noul-născut nu trăiește pe picioarele proprii din prima zi, din prima lună sau măcar din primul an? De ce? Desigur: din rânduiala minunată a Creatorului. Toate, afară de om, trăiesc și adună pentru timp și pentru pământ; omul trebuie să învețe cum să trăiască și să adune pentru veșnicie.

Dumnezeu a rânduit ca omul, pe lângă viața trupească pe care o primește de la părinți, să primească și viața dumnezeiască, o viață nouă pe care o acceptă conștient și trebuie să o folosească pentru a primi viața îngerească. Toate acestea cu ajutorul altor ființe umane cu care ajunge în contact. Din acest motiv spune poetul Bernanos că fiecare ființă umană pe care o întâlnim, chiar și numai o clipă în această viață, este un mesaj trimis din ceruri, pe care îl putem descifra cu puțină iubire. Iubirea, spre deosebire de instinctul erotic, se învață; și se învață destul de greu deoarece originea sa este transcendentală. La nașterea copilului pentru viața divină contribuie harul divin, care mai întâi se constituie în chemarea pe care Dumnezeu i-o adresează de a participa la bogăția mesianică (lectura I-a). Bogăția mesianică se revarsă gratuit în ființa umană nou-născută prin zeci și sute de canale vii, prin toți oamenii din jur. Durata acumulării iubirii își are ponderea sa în rodnicia faptelor de mai târziu.

Un dicton spune: Iubirea trece prin stomac. De ce? Dumnezeu ne cheamă la sine prin abundența hranei care umple stomacul: apă, vin, lapte și tot felul de alimente savuroase (lectura I-a). Instinctul conservării este cel mai puternic. Viața valorează mai mult decât orice. Dumnezeu vrea ca de la valoarea vieții trupești să învățăm valoarea vieții sufletului și necesitatea de a-i oferi hrana suprafirească: harul. Lecția este grea: cere timp, răbdare, lumină și ajutorul divin pentru a se ajunge la concluzia că nu numai cu pâine trăiește omul, ci și cu tot cuvântul care ne vine de la Dumnezeu (Mt 4,4). Lecția aceasta nu se învață din teorie, ci din practică și Isus a venit să ne demonstreze adevărul pe viu. Copilul învață să-l iubească pe acela care îl hrănește timp îndelungat. Isus a venit pentru a ne hrăni cu cuvântul lui Dumnezeu timp de trei ani și s-a lăsat ca hrană tuturor oamenilor, până la sfârșitul lumii, în Euharistie. Mântuitorul ne învață cum să facem din pâinea noastră cea de toate zilele hrana sufletului nostru prin pâinea suprafirească pe care ne-o dă Tatăl din ceruri ca să avem viață veșnică.

Omul este chemat să dea puțin: Dați-le voi să mănânce! (lectura a III-a).

Ucenicii pun la dispoziția mulțimii de oameni doar cinci pâini și doi pești, care, oferite cu iubire pentru a potoli foamea celor mulți, devin minune prin harul lui Dumnezeu.

Isus însuși, în calitate de Fiu al Omului, a acumulat iubirea prin har încetul cu încetul. Creștea în înțelepciune, vârstă și har în fața lui Dumnezeu și a oamenilor (Lc 2,52). Evanghelia extinde această perioadă de creștere a lui Isus până la vârsta de 30 de ani. Preacurata Fecioară Maria, în calitate de mamă, Iosif cel drept, în calitate de tată purtător de grijă, rudele, cunoscuții, învățătorii de la sinagogă și de la templul din Ierusalim etc. toți cei care l-au înconjurat cu iubire au contribuit la creșterea lui până la desăvârșire prin Duhul Sfânt, pentru a se arăta în lume, pentru a dărui ceea ce i s-a dăruit. Veșnic va fi adevărat dictonul nostru românesc: Dar din dar se face rai, fiindcă iubirea nu este iubire dacă nu este oferită gratis.

Copilul nu trebuie să părăsească lăcașul familiei decât în clipa în care este capabil să ofere iubirea pe gratis, materializată în cele cinci pâini și cei doi peștișori, pe care mama i-a pus în desagă drept merinde, cu scopul de a alina foamea și setea, de a face lumea mai bună. Semnificative sunt în această privință cuvintele mamei sfântului Ioan Bosco, spuse în ziua sfințirii lui ca preot: Ești preot; spui sfânta Liturghie; de acum încolo vei fi mai aproape de Isus Cristos. Să-ți amintești, prin urmare, că a celebra sfânta Liturghie înseamnă a începe să suferi. N-o vei simți dintr-o dată, dar încetul cu încetul vei constata că mama ta ți-a spus adevărul. Sunt sigură că te vei ruga zilnic pentru mine, fie că voi fi vie sau moartă; aceasta îmi ajunge. De acum înainte să te gândești numai la mântuirea sufletelor și să nu-ți mai faci nici un fel de griji pentru mine. Ea, sărmana văduvă, după ce a făcut jertfe eroice pentru a-l vedea preot, îi cere să nu-i mai poarte de grija celor din această lume, să se roage doar, dar să se dăruiască iubirii sufletelor care au nevoie de mântuire.

Incapacitatea oamenilor de a iubi cu adevărat în Duhul Sfânt provine din faptul că foarte mulți nu au experimentat niciodată caritatea în adevăratul ei sens; sau au experimentat-o insuficient. Unii confundă iubirea cu simțul erotic, cu o teorie biologică; alții cu o teorie filozofică sau poetică, alții cu o acțiune filantropică; însă omul câștigă capacitatea de a iubi caritativ, adică numai din dorința de a face bine aproapelui, numai în măsura în care el însuși a fost sau este iubit chiar din primele clipe ale existenței sale; ba aș spune chiar că trebuie iubit mai mult atunci când se află în sânul matern, când iubirea care s-a revărsat de la Duhul Sfânt în inima mamei găsește calea cea mai scurtă spre inima fătului. Avea dreptate împăratul Napoleon Bonaparte când spunea că educația copilului trebuie să înceapă cu o sută de ani înainte de a se naște. Nu poate fi educație fără iubire. Lumea de azi are educatoare salariate, dar nu mai are mame adevărate, fiindcă și acestea au devenit salariate și își împart iubirea cu mamona. Din acest motiv, pe zi ce trece, lumea dă mai puțină iubire decât primește și, de n-ar fi caritatea divină a Duhului Sfânt, sfârșitul și-ar dovedi realitatea cu repeziciune.

Unii părinți, care au patru sau mai mulți copii, rămân surprinși de faptul că unul sau doi se deosebesc total de ceilalți: sunt mai puțin buni, mai posaci, ursuzi, neascultători etc. Cauza? Familia tânără își dorește primul copil. Noul-născut este înconjurat cu toată iubirea, dar nu răsfățat. El crește ca un tânăr capabil de a dărui ceea ce a primit: iubirea curată, caritatea. Răsfățatul devine un om bolnav pentru societate: egoist, leneș, mofturos. Dacă primul copil este fetiță, soții își mai doresc un băiat. Dacă nu este ceea ce și-au dorit, copilului i se va acorda mai puțină iubire; dar și mai puțină dacă și al treilea va fi tot fetiță. Dacă al patrulea este băiat, după ce l-au așteptat atâția ani, va fi copleșit cu o iubire totală din partea părinților și cu o iubire descrescândă din partea surorilor: cea mai mare îl va iubi mai mult, pentru că mult a primit; cea mijlocie îl va iubi ceva mai puțin, pentru că a primit mai puțin; cea mai mică îl va iubi și mai puțin, pentru că a primit mai puțină iubire. Dacă apoi va urma încă un al cincilea, care n-a mai fost atât de dorit, va fi un copil problemă: crescând, părinții uită că nu l-au dorit și se plâng: Este al nostru; l-am crescut ca și pe ceilalți; nu înțelegem de ce ne face atâtea necazuri! Au uitat că necazurile lor le-au pus în ființa lui din clipa în care nu l-au dorit din toată inima. Dacă soții își doresc un copil care să fie ultimul și speră că el le va fi sprijin la bătrânețe, ca în cazul patriarhului Iacob cu Iosif, cei din urmă devin mult mai buni decât cei dintâi, care, între timp au mai făcut unele necazuri părinților. Exemple avem nenumărate: sfântul Toma de Aquino a fost al șaselea, sfântul Ignațiu de Loyola a fost al treisprezecelea, sfântul Benedict Labre a fost al cincisprezecelea, sfânta Tereza a Pruncului Isus a fost al nouălea copil; Maica Domnului s-a arătat la Fatima la trei copii: Luciei care era al șaselea copil, lui Francisc și Iacintei care erau frați, el al zecelea și ea a unsprezecea etc. Între oamenii de știință numărul este și mai concludent. Cei care au primit multă caritate au devenit sfinți.

În concluzie, dacă noi vom ști să oferim pâinea iubirii celor din jur, dacă părinții vor căuta să-i iubească pe toți copiii în mod egal încă înainte de a-i naște, omenirea și Biserica vor beneficia de mari valori și de sfinți deosebiți.

Dacă în viață unii n-am beneficiat de caritatea altora, să nu uite că în cer avem un Tată, în Euharistie avem un frate și în inimă un Duh care se roagă cu iubire prin suspine negrăite ca să fim pentru toți cei din jur asemenea sfântului Paul care spunea: Cine mă va despărți de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia? Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin acela care ne-a iubit, adică Dumnezeu în trei persoane, care ne-a iubit din veșnicie (Rom 8,35-39).

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire