pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul A

Duminica a III-a de peste an

Mărturia lui Isus

În noaptea sfântă de Crăciun am ascultat cu inima plină de bucurie mărturia îngerilor: Bucurie mare vă vestesc pentru tot poporul: vi s-a născut Mântuitorul (Lc 2,10-11). La scurt timp după aceea vin magii de la Răsărit și mărturisesc: Am văzut steaua lui din Răsărit și am venit să ne închinăm lui (Mt 2,2). Plină de bucurie și de mângâiere este mărturia bătrânului Simeon: Acum, Stăpâne, după cuvântul tău, îi poți da drumul servitorului tău cu pace, fiindcă ochii mei au văzut mântuirea ta pe care ai pregătit-o în fața tuturor popoarelor: lumină revelatoare pentru păgâni și faimă a lui Israel, poporul tău (Lc 2,29-32). Înălțătoare este mărturia Tatălui ceresc la botezul lui Isus din Iordan: Acesta este Fiul meu iubit întru care am binevoit (Mt 3,17); la fel și mărturia de pe Tabor (cf. Mt 17,5). În duminica trecută am expus mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus: Este Fiul lui Dumnezeu (In 1,34), ca și a lui Petru: Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu (Mt 16,16) și a lui Paul: Isus este Domnul (Rom 10,9). Nu trebuie să excludem din mărturiile de excepție nici pe cea a unui păgân, a soldatului roman care i-a străpuns coasta pe cruce: Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era acesta (Mt 27,54). Toți s-au bucurat de mărturia dată.

Noi suntem chemați azi să ne bucurăm de primele cuvinte ale lui Isus, care ne sunt adresate în chip special: Convertiți-vă, fiindcă împărăția lui Dumnezeu este aproape!

Cât de mult se bucură tata și mama când pruncul lor le zâmbește și le spune pentru prima dată mamă și tată. Gângăvind aceste două cuvinte miraculoase, care îi dau bucurie în inimă, zâmbet pe buze și atâta lumină în privire, părinții se simt în culmea fericirii că rodul iubirii lor trăiește din fericirea lor de a-l avea. Un scriitor povestește cum a observat odată o tânără mamă cu pruncul în brațe, îngenunchind, privind cerul și sărutându-l, a spus: Îți mulțumesc, Doamne! Întrebată despre gestul și fericirea ei, a răspuns: Azi mi-a zâmbit pentru prima dată. Este semnul prin care m-a recunoscut de mamă.

Primele cuvinte adresate de Isus, Fiul lui Dumnezeu, nouă, în semn că ne-a recunoscut de frați ai săi, sunt cele spuse mai sus: Convertiți-vă, fiindcă s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Cuvintele lui Isus sunt totodată zâmbetul lui Dumnezeu Tatăl, care ne recunoaște de fii în Cristos.

Stagiritul (Aristotel din Stagira) spune că acela care cunoaște înțelesul profund al cuvintelor este cel mai aproape de adevăr și se poate bucura mai mult de ceea ce descoperă. Să căutăm înțelesul profund al cuvintelor lui Isus, ca să ne găsim bucuria inimii!

Convertiți-vă! Suntem chemați să dăm mărturia bucuriei prin convertire. Ce este convertirea?

La prima vedere nu ne prea încântă, deoarece credem că ea înseamnă: post, înfrânare, renunțare, mortificare, abstinență, biciuire etc. Convertiți-vă, în realitate, este un îndemn la bucurie prin schimbarea felului nostru de a gândi despre Dumnezeu, despre aproapele, despre noi înșine, despre moarte și viața veșnică. Isus ne-a dat exemplul cel mai frumos de convertire în parabola Tatălui milostiv, sau, așa cum este mai cunoscută, a Fiului risipitor (cf. Lc 15,11-32). Fiul cel mic, atâta timp cât a stat lângă tatăl său, se obișnuise să-l critice, se gândea că bătrânul este un zgârcit, că îl exploatează, că este o frână în calea libertății lui etc. Acest fel de a gândi l-a determinat ca într-o bună zi să-i ceară partea de avere care i se cuvine, pentru a o administra așa cum gândește el, cât mai departe de ochii tatălui. Abia când ajunge păzitor de porci și muritor de foame își dă seama că tatăl este altfel de cum l-a văzut el; că în casa lui și cei din urmă slujitori sunt mai fericiți decât el, fiindcă prudența și iubirea tatălui îi hrănește, îi adăpostește, îi apără etc. Schimbându-și felul de a gândi, se convertește și își zice în sine: Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: "Am greșit împotriva cerului și a ta. Nu mai sunt vrednic să fiu fiul tău, dar primește-mă în rândul slujitorilor tăi". S-a sculat și s-a dus. Ajungând la tatăl, nu i se cere cont de averea risipită, nu este judecat și condamnat să fie rob pentru toată viața, nu este pus la rugăciuni, biciuiri, posturi lungi etc. ci este îmbrățișat, sărutat, îmbrăcat ca un prinț, încălțat, înzestrat cu inelul de moștenitor și invitat la cel mai bun ospăț din toată viața lui, însoțit de cântece și voie bună. Cine i-ar putea descrie bucuria? La această bucurie ne cheamă Isus și pe noi prin cuvintele: Convertiți-vă!

La 25 ianuarie sărbătorim Convertirea lui Saul din Tars în Paul ca apostol al neamurilor. Înainte gândea despre Isus că este un pericol pentru neamul său, pentru Legea lui Moise, pentru Iahve însuși. După convertire, Isus este desăvârșirea Legii și susține că trebuie să fie anatemă acela care ar îndrăzni să învețe altceva decât ceea ce ne-a învățat el; creștinul devine inimă din inima poporului ales; despre sine are toată convingerea că este cel mai mic dintre apostoli și printre primii mari păcătoși pentru care a murit Cristos pe lemnul de ocară. Altădată căuta pe creștini pentru a-i nimici, acum dorește să moară el însuși și să fie cu Cristos în care însuși Tatăl ceresc își află toată bucuria. La o astfel de convertire suntem chemați și noi.

Cine ar putea să descrie bucuria femeii samaritene de la fântâna lui Iacob, pe care Isus a determinat-o să-și recunoască păcatele, ca apoi să-i descopere că el este Mesia care trebuia să vină? Ea îi lasă urciorul, uită de sete, de foame, de apă; aleargă fericită în cetate să cheme pe oameni ca să-l vadă pe Mesia, să-l asculte și să se bucure de prezența lui (In 4,9-40).

Întorși la Dumnezeu, vom continua să gustăm din paharul amar al acestei vieți: necazuri, boli, ispite, teamă, moarte etc., dar în toate acestea ne va rămâne bucuria sufletească legată de credința și speranța anunțate de Isus: Mai mare bucurie este în cer pentru un păcătos care se convertește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n-au trebuință de convertire (Lc 15,7). Cerul este în sufletul fiecărui convertit, fiindcă devine lăcașul Preasfintei Treimi, așa cum ne-a descoperit Isus (In 14,23).

Al doilea cuvânt pe care ni-l adresează Isus este: împărăția lui Dumnezeu este aproape. Împărăția lui Dumnezeu sau împărăția cerului sunt tot una cu împărăția mesianică, promisă de atâtea ori de Dumnezeu și așteptată cu atâta dor de poporul ales. Adevăratul înțeles al expresiei de regnum Dei din limba latină, basileia din limba greacă, nu înseamnă un loc de pe pământ sau din cer, ci o demnitate regească, o putere împărătească unică în manifestarea ei miraculoasă, cum este aceea de a învia morții (la învierea lui Lazăr), de a învia el însuși din morți datorită sfințeniei, desăvârșirii, dumnezeirii și dreptului de domnie obținut prin victorie asupra păcatului și a morții. Isus se identifică el însuși cu această împărăție, fiindcă, nu numai că prin el și pentru el au fost create toate, dar și pentru faptul că de la nașterea sa pe pământ și până la înălțarea la cer, a uimit lumea și toți se întrebau: Oare nu este el fiul lui Iosif (Lc 4,22), De unde are această înțelepciune și aceste puteri? Oare nu este el fiul tâmplarului? (Mt 13,54); Niciodată n-a vorbit om ca acest om (In 7,46). Despre nevinovăția și sfințenia lui dau mărturie nu numai ucenicii, ci chiar dușmanii. Iuda trădătorul recunoaște că a vândut sânge nevinovat (Mt 27,4); tâlharul de pe cruce: Acesta n-a făcut nici un rău (Lc 23,41); posedatul din sinagoga din Cafarnaum: Știu cine ești: sfântul lui Dumnezeu (Mc 1,24); mulțimile se mirau văzând pe muți vorbind, pe șchiopi umblând, pe orbi văzând și slăveau pe Dumnezeul lui Israel (Mt 15,31).

Isus ne-a asigurat: Împărăția lui Dumnezeu nu vine pe văzute cu ochii și nici nu se zice: Iat-o aici sau acolo, căci împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru (Lc 17,20-21) și, așa cum spune sfântul Paul, ea nu este mâncare și băutură, ci bucurie, pace, dreptate și fericire în Duhul Sfânt (cf. Rom 14,17). Pentru aceasta, cine nu găsește împărăția lui Dumnezeu în inima sa, nu o poate găsi nicăieri, nici pe lumea cealaltă. Nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu, dacă mai întâi nu intră ea în noi prin convertire, printr-o întoarcere totală la Tatăl, la Fiul și la Duhul Sfânt.

Rămâi cu noi, Doamne! Amin.

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire