pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul A

Duminica a II-a de peste an

Mărturia lui Ioan

Eu am văzut și am mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu.

Aceasta a fost mărturia lui Ioan Botezătorul și prin aceasta și-a îndeplinit misiunea sa, și-a atins scopul vieții, sensul existenței sale.

Fiecare om are un scop pe acest pământ pe care trebuie să-l atingă. Catehismul ne spune că Dumnezeu l-a creat pe om ca să-l cunoască, să-l iubească, să-l slujească și așa să dobândească viața veșnică. Mai pe scurt, sfântul Irineu spune că omul a fost creat pentru gloria lui Dumnezeu.

Ioan Botezătorul mărturisește cu toată convingerea că Isus este Fiul lui Dumnezeu, fiindcă la botezul acestuia l-a auzit pe Tatăl ceresc spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit, și l-a văzut pe Duhul Sfânt coborându-se asupra Mântuitorului sub chip de porumbel (Mt 3,16-17). Ioan și-a împlinit menirea.

Nouă, ca să ne împlinim menirea, cine ne va da convingerea necesară că Isus este Fiul lui Dumnezeu, că este Domnul nostru? Sub ce formă, semn îl putem descoperi pe Duhul Sfânt?

Răspunsul: Biserica lui Isus este opera Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt. În ea găsim atât glasul Tatălui și Fiului, cât și semnele Duhului Sfânt.

Din botezul lui Isus s-a zămislit Biserica: curată, frumoasă, pecetluită cu adevărul divin prin carismele Duhului, vrednică de crezare; ea este trupul mistic al lui Cristos, al cărui suflet este Duhul lui Dumnezeu; ea a ieșit din apa Iordanului ca martoră și depozitară a învățăturilor lui Isus Cristos. Primul membru al Bisericii, exceptând-o pe preacurata Fecioară Maria care este însuși modelul, care mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, este Ioan Botezătorul, urmează apostolii și ultimul ales ca apostol, care singur s-a declarat că nu este vrednic de această alegere pentru că a persecutat Biserica (1Cor 15,9), dar care a susținut că Isus Cristos este Domnul, este sfântul apostol Paul (Rom 10,9).

Noi ne dovedim mădulare ale trupului mistic, frați cu Ioan Botezătorul, cu apostolii și prin urmare, copii ai Maicii Domnului, în măsura în care mărturisim aceleași adevăruri sub inspirația Duhului Sfânt.

Biserica, în calitatea ei de trup mistic, constituie realizarea unei profeții (lectura I-a), aceea de a fi lumina neamurilor și de a duce mântuirea până la marginile pământului. Ea nu și-ar putea îndeplini misiunea dacă nu ar fi înzestrată de Cristos cu darul infailibilității, adică de a nu putea greși când învață pe oameni adevărul revelat, problemele de credință și de morală. Fără acest dar, Biserica nu ne-ar putea conduce la realizarea scopului vieții noastre.

Când Isus și-a luat rămas bun de la apostolii săi la Cina cea de Taină, i-a încurajat și i-a îndemnat să creadă în el, în Tatăl și să se iubească reciproc; apoi le-a spus: Eu voi ruga pe Tatăl și el vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac (In 14,16), și apoi a adăugat: Mângâietorul, (adică Duhul Sfânt) pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aduce aminte de tot ceea ce v-am spus eu (In 14,26); și pentru a treia oară întărește insistând: Duhul adevărului are să vă călăuzească la tot adevărul, fiindcă nu va vorbi de la sine, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare (In 16,13).

Misterul Preasfintei Treimi, care a început să se reveleze încă de la creația primului om, dar care s-a întrerupt din cauza păcatului, acum, prin Cristos, își reia firul descoperirilor și va desăvârși cunoașterea de care are trebuință omul pentru a fi fericit pe deplin în sânul Bisericii pe acest pământ.

Bucurându-se de această asistență a Sfântului Duh, de grija specială a lui Isus Cristos, Biserica nu va greși niciodată în privința adevărurilor de credință și de morală, fiindcă Isus o mai asigură și de asistența personală: Iată eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacurilor (Mt 28,20).

Ca să avem și noi mai multă încredere în Biserica sa, Isus îl înzestrează pe capul ei văzut, pe Petru și pe urmașii lui, cu darul infailibilității. La Cezareea lui Filip, când Isus i-a întrebat pe ucenicii săi despre ce zic oamenii că este el și apoi despre părerea lor, Petru a răspuns: Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, iar Isus i-a replicat: Fericit ești Simon, fiul lui Iona, că nu carnea și sângele ți-au descoperit acestea, ci Tatăl meu care este în ceruri. Și eu îți spun că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor frânge (Mt 16,18), adică: Fericit ești, fiindcă ori de câte ori vei vorbi Bisericii întregi în probleme de credință și de morală, în problemele care privesc mântuirea sufletelor, nu tu vei vorbi, ci Tatăl meu va vorbi prin tine și tu nu vei greși. De asemenea, prin cel care mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, vorbește Tatăl și el devine un ales (lectura a II-a), un zidit pe stânca adevărului, un născut din Dumnezeu.

Biserica, după cum spune Conciliul Vatican II în documentul Gaudium et spes, nu este animată de vreo ambiție pământească în urmarea scopului ei; ea are menirea de a continua, sub conducerea Duhului Sfânt, opera lui Cristos, care a venit în lume să aducă mărturie despre adevăr, să mântuiască și nu să condamne, să slujească și nu să fie slujită. Biserica în sine este un semn evident al lui Dumnezeu, că bunătatea sa este mai mare decât răutatea omenească, este o chemare a celor păcătoși la masa Tatălui ceresc prin trăirea credinței în dumnezeirea și domnia lui Cristos.

Oamenii sunt înzestrați cu darul libertății, pot accepta sau refuza chemarea, dar consecințele vor urma faptelor. Marele scriitor rus, Lev Tolstoi, a spus: Omul, fără simțul religios, este ca omul fără simțul văzului sau auzului; este un orb, un surd, un mut; un om nereușit, anormal, om fără dogmă, un monstru. Iată și mărturia scriitorului francez La Bruyère: Eu simt că Dumnezeu există și nu pot înțelege deloc că s-ar putea să nu existe. Sunt însă și spirite care se îndepărtează de credință. Aceasta dovedește că în lume sunt și monștri. Chateaubriand dă mărturie: Din credință izvorăsc toate virtuțile sociale, fiindcă, după părerea unanimă a înțelepților, stâlpul cel mai puternic al moralei și al vieții de stat este credința într-un Dumnezeu care răsplătește binele și pedepsește răul. Iar unul dintre cei mai înverșunați dușmani ai Bisericii, Strauss, când fiul său a împlinit vârsta de doisprezece ani, l-a dus la un preot ca să-l învețe Catehismul și să-l boteze. Preotul, crezând că este vorba de o glumă sau ironie, l-a întrebat cu toată seriozitatea dacă vrea cu adevărat educația religioasă, la care a răspuns: Doresc, părinte, ca fiul meu să fie mai fericit decât mine.

Cuvintele lui Isus adresate lui Petru: Fericit ești Simon, cât și cele adresate de Elisabeta Mariei: Fericită ești pentru că ai crezut (Lc 1,45), se vor adeveri în toți acei care vor mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu și Domnul nostru. Italianul Enrico Medi (1911-1974), renumit om de știință, era atât de fericit că prin știință avea posibilitatea de a admira minunile revărsate de Dumnezeu în creație, încât voia să o împărtășească și altora cu toată dragostea. În acest sens ținea diferite conferințe la toate marile universități din lume. La o conferință ținută la Roma, fiind de față și un profesor ateu, acesta, la sfârșit a venit să-l felicite, dar și să-i spună că altădată nu va mai veni să-l asculte. Motivul? I-a zis: Ești teribil de contagios. Se temea ca nu cumva să se convertească. Adevărul este trist: există oameni care se tem de adevăr și fug de propria lor fericire. Să ne rugăm pentru ei și să le demonstrăm cu fericirea trăirii noastre în credință că Isus este Fiul lui Dumnezeu, că el este Domnul nostru de la care ne vine tot binele acum făcându-ne domni cu cei din jur, ca în veșnicie să domnim cu el în împărăția Tatălui. Amin.

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire