pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul A

Duminica a VI-a după Paște

Mângâiere: Voi veni la voi

Vestitul scriitor rus, Tolstoi, avea un mare admirator fanatic în persoana unui pictor. Acesta nu avea altă dorință decât să-l vadă și să-l asculte cel puțin o singură dată în viață. Într-o zi și-a vândut toate tablourile și a plecat în căutarea scriitorului preferat, sperând să primească balsam pentru rănile sufletului său. A călătorit mult, dar în sfârșit, a ajuns plin de emoții la ușa casei lui Tolstoi. A bătut încetinel și a așteptat să-i apară zeul visurilor sale. Când, deodată, îi iese în cale un biet mustăcios, cu barba în dezordine și cu o mână ținându-se de cap. Abia terminase o ceartă în familie. Musafirul începe: Sunt fericit că vă văd. Mai aștept un cuvânt de alinare pentru sufletul meu și mi-am realizat dorința. Tolstoi îl privește mirat. Nu era bucuros de vizită tocmai în acel moment. Avea atâtea necazuri că nu mai era bucuros să le asculte și pe ale altora. Pictorul a trebuit să plece mai zdrobit în inimă și mai sărac, împovărat și cu necazul scriitorului.

Sărmani oameni ce suntem! Cine va fi în stare să verse balsam peste rănile noastre sufletești și chiar trupești? Cine ne poate ajuta? Numai Isus.

Isus, știind că de acum a sosit ceasul său ca să se întoarcă la Tatăl, vrea să facă mai puțin dureroasă clipa despărțirii de ai săi, spunându-le că el merge la Tatăl, nu pentru a-i lăsa singuri, ci pentru a se reîntoarce în mijlocul lor - Voi veni la voi - aducându-le mângâierea Tatălui.

Și Isus a venit. Dar cum? Ca un simplu grădinar, pentru Maria Magdalena (cf. In 20,11-18); ca un călător străin, pentru cei doi ucenici care mergeau la Emaus (cf. Lc 24,13); ca un spirit care trece prin ușile încuiate, pentru apostolii ascunși de frica iudeilor (cf. Lc 24,36); ca un tălmaci al Scripturilor despre Mesia (cf. Lc 24,46); ca un bucătar grijuliu față de pescarii ghinioniști și obosiți (cf. In 21,1-14); ca un păstor bun care are grijă de turma sa chiar și atunci când are alte treburi de îndeplinit și o încredințează unui om de încredere, lui Petru (cf. In 21,15-18). Isus a venit să arate tuturor celor care îl iubesc felul cum se poate înălța la cer (cf. Lc 24,50), ca să le umple inima de bucurie. Toți aceștia, care l-au văzut plecând la Tatăl, s-au bucurat și, întorcându-se din Betania la Ierusalim, stăteau mereu în templu preamărindu-l pe Dumnezeu (cf. Lc 24,53).

Ceea ce Cristos a făgăduit apostolilor, ne-a făgăduit și nouă: Voi veni la voi. Dar, cum? Prima lectură ne sugerează un mod de a veni la noi: prin cuvântul apostolilor și prin Botezul care ne șterge păcatele și reface în noi înșine chipul lui Dumnezeu, chipul lui Isus.

Un tată, mergând pe câmp cu fiul său, s-a oprit la o fântână să bea apă. După ce și-au ostoit setea, tatăl a privit cu recunoștință și admirație spre adâncul fântânii, mulțumind lui Dumnezeu. Văzându-l privind atât de fericit, copilul a voit să vadă și el locul din care izvora fericirea de pe chipul tatălui său. Acesta l-a luat în brațe și l-a ridicat, ca să poată privi și l-a întrebat: Știi cine este acolo, jos? Nu, a răspuns fiul. Tatăl i-a spus: Acolo jos este Dumnezeu. Privește cu mai multă atenție! Copilul privește și în luciul apei din adâncul fântânii își vede propriul său chip și zice: Dar, acela pe care îl văd, sunt eu. Tatăl exclamă și mai fericit: Ah, dragul meu, mă bucur că de-acum încolo vei ști unde este Dumnezeu.

Dumnezeu a venit, nu la noi, ci în noi prin Botez, prin cuvântul său și mai ales prin taina Euharistiei și ne-a făcut oameni noi. Aici trebuie să-l căutăm! Aici trebuie să-l găsim. De aici trebuie să-l arătăm și altora! Conciliul Vatican II spune: Toți creștinii, oriunde ar trăi, sunt ținuți să demonstreze cu exemplul vieții lor și cu mărturia cuvântului existența omului nou cu care au fost investiți prin Botez și prin puterea Duhului Sfânt, de care au fost întăriți din nou prin sfântul Mir; astfel încât alții, văzând faptele lor bune, să-l preamărească pe Dumnezeu Tatăl și să înțeleagă mai profund însemnătatea genuină a vieții creștine și legătura universală de comuniune a oamenilor între ei (Ad gentes).

Privește-ți chipul în luciul cristalin al izvorului, al sufletului, al conștiinței! Poți spune: De-acum încolo știu unde este Dumnezeu? Ce vedem în alții? Ce văd părinții în copiii lor? Ce văd copiii în părinții lor?

Don Giovanni Bobbio, fiind paroh tânăr la Valletti, undeva în munții Italiei, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, partizanii și-au făcut apariția în pădurile din preajmă. El i-a ajutat cu hrană, haine și medicamente, ca pe niște frați în Cristos, semănând iubire în inimile cuprinse de ură. La 30 decembrie 1944, trupele fasciste au ocupat satul. Părintele Giovanni n-a voit să se refugieze din fața hoardelor naziste, fiindcă mama sa era grav bolnavă. A fost arestat și, fără nici un fel de proces, la 3 ianuarie 1945 a fost împușcat. Înainte de a fi executat, i s-a permis să celebreze ultima sfântă Liturghie. Apoi, soldaților puși pentru a-l executa, le-a spus: Dumnezeu să vă ierte pentru ceea ce faceți împotriva mea. Îl rog pe Dumnezeu ca eu să fiu ultima victimă a acestui război fratricid și nedrept. Dus la locul de execuție, l-au întrebat dacă vrea să se mai roage. El a răspuns: Eu sunt în bună rânduială cu conștiința, dar mă voi ruga pentru voi. Căzând în genunchi s-a rugat și apoi o rafală de gloanțe l-a făcut jertfă pe altarul iubirii. A privit și l-a găsit pe Isus: în propria conștiință, în chipul mamei sale și, rugându-se pentru călăii săi, l-a descoperit pe Isus în mormânt și s-a rugat să învie și pentru ei, să le fie și lor mângâietor.

Singurul lucru, singura armă legitimă de care trebuie să se folosească un creștin când este acuzat, să fie nevinovăția, conștiința curată, ea singură zăpăcește pe adversari și le închide gura. Cu aceasta s-a impus Isus în fața dușmanilor săi și de aceea spune sfântul Petru: Să fiți cu conștiința curată, ca prin aceasta să rămână de rușine cei care vorbesc de rău purtarea voastră cea dreaptă în Cristos. Căci, dacă așa este voia lui Dumnezeu, este mai bine să suferiți pentru că ați făcut binele, decât să suferiți pentru că ați făcut răul.

Îl cunoaștem pe Cristos? A-l cunoaște înseamnă a avea conștiința lui, fiindcă așa cum am mai spus, cunoașterea este unire în iubire. În ziua aceea, spune Isus ucenicilor săi, veți cunoaște că eu sunt în Tatăl meu, că voi sunteți în mine și eu în voi. Ziua aceea este zi de sărbătoare, de nuntă, fiindcă: Cine mă iubește pe mine, va fi iubit de Tatăl meu și-l voi iubi și eu și mă voi arăta lui. Dar fiindcă nu-l cunoaștem suficient pe Isus, din acest motiv sărbătorile noastre sunt lipsite de conținut, de viață, de bucurie.

Inițiativa mângâierilor noastre aparține lui Dumnezeu. Isus ne-a dat speranța acestor mângâieri: Voi veni la voi. Să fim siguri: Dumnezeu nu ne promite lucruri de nimic: Mă voi arăta lui. Îl vom vedea în strălucirea învierii și vom deveni asemenea lui; ne vom înălța asemenea lui fiindcă vom fi plini de Duhul Sfânt.

Un frate de călugărie cu fericitul nostru Ieremia l-a întrebat de ce nu se duce să-și mai vadă patria și pe ai săi; la care el a răspuns că nu mai are de ce, fiindcă mama a murit. De unde știi, dacă nu ai fost acolo? l-a întrebat confratele. Ieremia i-a răspuns cu smerenia care îl caracteriza, că ea însăși i-a apărut învăluită în strălucire, cu o ramură de măslin în mână și i-a spus: Fiul meu, acum mă duc în cer să mă bucur veșnic de fericirea de acolo. Câtă mângâiere pentru sufletul lui Ieremia știind că mama sa este în cer și se bucură cu sfinții lui Dumnezeu! Desigur că secretul eroismului său era alimentat și de speranța că într-o zi va ajunge și el acolo, conform cu făgăduința lui Isus: Mă duc să vă pregătesc loc; voi veni să vă iau, ca acolo unde sunt eu, să fiți și voi.

Maranatha! Vino, Doamne Isuse! Amin.

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire