pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul A

Joia Mare

Euharistia

Când familia ebraică se așeza la masă pentru cina pascală în ziua de 14 nisan, era prescris ritualul ca fiul cel mai mic să pună tatălui întrebarea: Ce înseamnă acest obicei pe care îl împlinim în această noapte? Tatăl trebuia să răspundă: Aceasta este jertfa pe care o aducem Domnului de Paști, fiindcă în Egipt el a trecut pe lângă casele lui Israel lovind pe cele ale egiptenilor, dar pe ale noastre le-a izbăvit (Ex 12,26-27).

Isus și ucenicii săi formau o familie. În seara de Joia Mare s-au adunat în Cenacol pentru a mânca mielul pascal. Care dintre apostoli a pus întrebarea rituală? Desigur că Ioan, fiind cel mai tânăr. Dar ce i-a răspuns Isus? Acest lucru este necesar să-l aflăm. Iată-l: Mult am dorit să mănânc acest Paște împreună cu voi înainte de pătimirea mea. Da, vă spun că nu le voi mai mânca până nu se vor împlini în împărăția lui Dumnezeu. A luat apoi potirul, a adus mulțumiri și a zis: Luați și împărțiți între voi! Căci vă spun: nu voi mai bea de acum din acest rod al viței de vie până nu va veni împărăția lui Dumnezeu. A luat apoi pâine, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o lor zicând: Acesta este trupul meu dat pentru voi. Aceasta s-o faceți în amintirea mea! Apoi după cină a luat potirul și a zis: Acest potir este legământul cel nou prin sângele meu vărsat pentru voi (Lc 22,15-20). În general, când Isus vorbește despre împărăția lui Dumnezeu care vine, se referă la învierea sa glorioasă, fiindcă ea este culmea revelației divine.

Ceea ce săvârșim noi în ziua de azi este anamneza - sacramentul istoriei - care actualizează evenimentul pascal al Cinei celei de Taină, conform poruncii lui Isus: Faceți aceasta în amintirea mea! (Lc 22,19) și stă la temelia împărăției, garantând învierea noastră.

În primul rând, prin această anamneză noi sărbătorim iubirea pururi actuală a lui Isus care s-a întrupat și se întrupează mereu sub chipul pâinii și al vinului, dăruindu-ni-se ca hrană pentru o viață nouă pentru a forma Biserica. Iubirea divină, dăruită sub chipul pâinii și al vinului, este darul cel mai mare pe care ni l-a făcut Domnul, este gestul divin prin care ne împarte viața sa divino-umană realizată de Duhul Sfânt în sânul Fecioarei Maria la Buna-Vestire. Fără această viață nouă nu putem face saltul în viața veșnică. Viața nouă se poate pierde prin orice păcat grav și omul rămâne în moarte; trecerea de la păcat la viața harului este o înviere, dar această înviere nu are stabilitate, se poate schimba în moarte prin oricare păcat grav, dar trecerea de la viața cea nouă la viața veșnică este adevărata înviere, fiindcă cel care o realizează nu mai poate muri. Această trecere de la păcat la viața cea nouă și de la viața cea nouă la viața veșnică este cuprinsă în Misterul credinței. Această credință o mărturisim azi, adică în timpul istoric al vieții noastre pământești, când spunem la sfânta Liturghie, îndată după prefacere: Moartea ta o vestim, Doamne, și învierea ta o mărturisim, până când vei veni (LR).

În al doilea rând, prin acest sacrament al istoriei - anamneză -, sărbătorim euharistizarea noastră, adică iubirea noastră recunoscătoare față de Dumnezeu, prin care devenim trupul mistic al lui Cristos, Biserica, mireasa sa pe care o va prezenta Tatălui fără pată și zbârcitură în ziua de apoi, realizând împărăția Tatălui în Cristos total.

În al treilea rând, Euharistia fiind jertfa lui Dumnezeu oferită omului, înțelegem sensul paternității divine din cultul suprem al religiei creștine. Încercăm să pătrundem în acest mister. Dacă jertfa oferită de om lui Dumnezeu constituie la toate popoarele expresia cea mai semnificativă a sensului său religios, din acest sens al jertfei vom înțelege semnificația jertfei lui Dumnezeu din Euharistie. Facem o jertfă când ne lipsim de un lucru, de ceva care ne aparține, dându-l altuia. Dar când o parte din ceea ce este oferit ca jertfă este mâncat de către cei care oferă, se stabilește o comuniune simbolică, o participare la aceeași viață. Isus ni se oferă ca jertfă în Euharistie pentru a se face părtaș de viața noastră și spre a ne demonstra că ne aparține, jertfește dumnezeirea sa cu toate atributele ei, ca noi să ne jertfim lui, devenind Biserică, adică părtași ai vieții sale dumnezeiești, capabili de a ne jertfi pentru mântuirea lumii întregi. Așadar, Paștele de la Cina cea de Taină este legământul nou din care s-a născut Biserica, prin care noi devenim Euharistie și putem spune lumii întregi: Luați și mâncați! Din mulțumirea noastră adusă lui Dumnezeu să vă săturați! Recunoștința și mulțumirea sunt sensul existenței mele, trupul meu, sufletul meu, munca și sănătatea mea, viața și bucuria mea etc. toate le jertfesc pentru întreaga lume prin însăși jertfa lui Cristos. Faceți și voi aceasta în amintirea mea!

În al patrulea rând, sărbătorim unirea celor două Euharistii într-o singură viață, cea divină, în care au trăit și trăiesc sfinții de pe întregul pământ și din toate cele două milenii creștine.

Omul, fiind creat de Dumnezeu și destinat să se unească din nou în chip desăvârșit în viața veșnică, în ciuda marilor rătăciri ale rațiunii sale slabe care l-au aruncat în cea mai josnică barbarie, a nutrit întotdeauna, chiar și în înseși greșelile sale, o dorință viguroasă de a se uni iarăși cu începutul său și de a trăi din viața lui. Parcurgeți toate religiile care au existat sau există pe pământ și veți afla zeități stând de vorbă cu oamenii, mâncând împreună cu ei, ba chiar încheind căsătorii cu fiii oamenilor, împreunând mințile și inimile, făcând să dispară orice distanță dintre cer și pământ. Până și greșeala lui Adam și Eva a fost săvârșită tot din dorința de a fi ca Dumnezeu. Turnul Babel a fost început tot din dorința unirii omului cu divinitatea. Toți zeii ciopliți au fost făcuți din dorința omului de a-l avea pe Dumnezeu cât mai aproape de sine. Dorința unirii cu Creatorul este o dorință sfântă, pornește din simțul religios pe care însuși Dumnezeu l-a pus în om, numai că pentru realizarea acestui plan Adam a pornit pe o cale greșită, la sugestia Satanei. Isus Cristos din sfânta Taină ne arată calea cea bună. Dându-ne ca hrană trupul său și ca băutură sângele său, Dumnezeu pătrunde în toată firea noastră, așa cum focul pătrunde fierul și-l duce până la incandescență, făcându-l foc, făcându-ne părtași ai naturii divine, așa încât putem spune cu sfântul Paul: Trăiesc eu, dar nu mai trăiesc eu, Cristos trăiește în mine (Gal 2,20), și Creatorul poate spune despre astfel de creștini autentici: Eu am zis: dumnezei sunteți (Ps 81,6).

Această unire, începută pe pământ, se va desăvârși în patria cerească și se va cimenta în veșnicie. Plini de bucurie, în măsura în care suntem creștini adevărați, trăitori din Euharistie, începem să sărbătorim încă din această viață ceea ce se va desăvârși în împărăția lui Dumnezeu, când vom mânca și vom bea la masa ospățului cu Cristos din roadele cele veșnic noi. Cine înțelege acest adevăr, înțelege și cuvintele sfintei Margareta Maria Alacoque: Am o așa de mare dorință de a mă împărtăși încât, dacă ar trebui, aș merge desculță pe un drum de foc oricât de departe. Pare o nebunie, dar, în iubirea sa nemărginită față de noi, Dumnezeu a făcut mult mai mult când ni l-a trimis pe Fiul său și acesta ni s-a făcut nouă hrană și băutură, Euharistie.

Azi, mai mult decât oricând, trebuie să înțelegem că, dacă ne împărtășim cu trupul și sângele lui Cristos și nu devenim viață nouă, iubire vie și smerenie asemănătoare cu nebunia, ne împărtășim cu propria osândă, fiindcă Isus însuși ne spune acum, așa cum a spus ucenicilor săi atunci: Dacă eu, Domnul și învățătorul vostru, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. V-am dat exemplu ca și voi să faceți ceea ce v-am făcut eu.

La câți am spălat picioarele în toată viața mea? Știu ce înseamnă a spăla picioarele altora? Nu știu? Este trist; înseamnă că nu trăiesc Euharistia cu care mă hrănesc!

Doamne, ajută-mă să fiu pentru alții ceea ce ai fost și ești tu pentru mine!

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire