pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul C

Duminica a XXXII-a de peste an

Învierea morților

Credința în viața veșnică dăinuie de când există lumea. Mezii și perșii din antichitate își aruncau morții pe câmp, ca să-i mănânce fiarele sălbatice și păsările cerului, crezând că sufletul poate afla odihna veșnică numai după descompunerea trupească. Locuitorii insulei Borneo îngropau de vii o mulțime de sclavi împreună cu cadavrul șefului lor, ca să-i însoțească sufletul în viața de dincolo. Romanii puneau o monedă în gura mortului ca plată cuvenită lui Caron la trecerea sufletului cu barca peste râul Acheron, ca apoi să intre în Hades.

Nu se cuvine să punem Biblia în același cadru cu documentele superstițioase și idolatre ale popoarelor păgâne, ea este revelația divină a Creatorului. Deși credința în viața veșnică se desprinde de pe primele pagini, în care se spune despre cei care mureau că au trecut să se adauge la strămoșii lor (Num 20,24 etc.), credința în înviere este de dată mai recentă. Întrevăzută sau dorită în cartea lui Iob (19,1-23-27); dezvoltată mai clar în cartea lui Daniel (12,2); clară și precisă în cartea Macabeilor (2Mac 7,12-29), expusă în lectura I. Ca și în cărțile lui Iob și Daniel, tot așa și în cartea Macabeilor, credința în înviere s-a născut din grele suferințe, din necesitatea imperioasă a dreptății.

Cu toate acestea, deși majoritatea evreilor din vremea Mântuitorului credeau în învierea trupului, existau totuși mulți care o negau, mai ales saduceii care admiteau nemurirea sufletului și viața veșnică, dar considerau învierea ca pe o inovație și ca pe o absurditate. Acest lucru se vede clar din triumfalismul cu care saduceii pun problema, spre a-l pune în dificultate pe Isus în cazul celor șapte frați care au avut aceeași femeie ca soție și a cui va fi la înviere (Mt 22,25-29). Acești saducei formau latura cultă a arhiereilor. Cultura lor religioasă a fost impregnată mult de cultura elenistică, ce susținea că sufletul, tocmai pentru a avea viață veșnică, este necesar să se elibereze de trup, fiindcă o înviere a trupului ar însemna moartea sufletului, condamnarea lui de a rămâne în sicriul material al trupului. Din acest motiv apostolul Paul, când a predicat atenienilor în Areopag despre învierea morților, ei i-au spus cu ironie: Lasă, te vom asculta altădată (Fap 17,32). Isus le va reproșa saduceilor că nu au credință în învierea trupurilor datorită cunoașterii insuficiente a Scripturilor.

Morții vor învia fiindcă evoluția omului pe pământ își va atinge ținta finală când conștiința umană va atinge culmea dezvoltării sale prin cunoașterea binelui și răului (Gen 3,5) care a fost pricina căderii, prin cunoașterea adevărului care dă omului adevărata libertate (In 8,32). Căsătoria nu va mai fi necesară pentru înmulțirea neamului omenesc, fiindcă viața cea nouă adusă de Isus și împărtășită oamenilor, mai ales prin Euharistie, își atinge culmea prin opera Duhului Sfânt care l-a înviat pe Cristos din morți și va face vii și trupurile acelora care au crezut în cuvântul lui Isus (Rom 8,11). Chiara Lubich spune: Bobul de grâu moare sub brazdă, ca să se înmulțească, noi trebuie să murim, ca să ne înmulțim, desigur, nu ca pe pământ, dar ca în ceruri, ca îngerii lui Dumnezeu, ca acei care posedă cunoașterea vieții. Dacă omul de pe pământ ar cunoaște taina vieții, n-ar fi necesară căsătoria pentru înmulțire. Dumnezeu, care este însăși viața în esența ei unică, se înmulțește, nu ca divinitate, ci sub un număr indefinit de forme de viață, el rămânând mereu unul și același în trei persoane. La ce se puteau referi cuvintele lui Isus, adresate ucenicilor: Voi care ați lăsat case, soții, frați, surori, mame, tați veți primi însutit și veți moșteni viața veșnică (Mc 10,30), dacă nu la secretul vieții și al înmulțirii îngerești? Aceasta nu-i o dogmă a Bisericii, dar răsplata de a primi copii însutit, superiori celor lăsați pe pământ, presupune ceva deosebit tot în domeniul vieții, adică o cunoaștere superioară.

Ignorarea Scripturilor, ca și frica de chinurile trupești, i-a determinat pe mulți să respingă ideea învierii. Ideile materialiste despre lume au format falsa concepție despre viață și anume că învierea și viața veșnică, susținute de religie, constituie o evadare de la datoriile față de viața terestră. Din contra, religia pune un accent deosebit pe faptul că Dumnezeu este autorul vieții pământești și i-a încredințat-o omului ca pe o maximă responsabilitate și numai de dânsa depinde viața nouă și cea veșnică prin înviere. Păcatul este cel mai mare dușman al învierii.

Omul, în sufletul căruia apasă povara fărădelegii și în mintea căruia povara ignoranței este cât o piatră de moară, nu poate dori cu sinceritate învierea altora, dar despre sine nici nu vrea să audă că va muri.

Omul crede în înviere când nu se teme de moarte; și nu se teme de moarte când sufletul său este curat, ca sufletul nevinovat al unui prunc (Mt 18,3), când are parhesia, adică acces liber spre Dumnezeu, ca sufletele celor șapte frați Macabei. Cei care vor fi ca pruncii, găsiți vrednici să intre în împărăția lui Dumnezeu, vor dori învierea trupurilor pentru a avea o mantie a sufletului croită și brodată de cele șapte daruri ale Duhului Sfânt în toată strălucirea lor cerească, fiindcă și pe acest pământ ele fac sufletul desăvârșit, asemenea preacuratei Fecioare Maria plină de har (Lc 1,28), de aceea trebuie ca trupul acesta supus putreziciunii să se îmbrace în neputrezire (1Cor 15,53). Tu ești vrednic de a trăi... Este atât de dulce viața și lumina este atât de frumoasă, îi ziceau călăii martirului Pionius (secolul al III-lea); dar el le-a răspuns: Da, aceasta o știu însă creștinul este în căutarea altei vieți mai bune. Lumina este frumoasă însă noi dorim lumina adevărată; mai știm și aceasta că pământul este frumos, fiindcă este lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. Dar dacă renunț la toate acestea, să nu credeți că o fac din cauza dezgustului sau a disprețului, ci pentru că eu cunosc și alte bunuri și frumuseți mult mai mari și mai atrăgătoare. Și fiindcă n-au reușit să-l determine să se lepede de credință, călăii l-au dus la locul de execuție pentru a-l arde pe rug. Pionius a strigat din mijlocul flăcărilor: Mor bucuros ca tot poporul să știe că după moarte va urma învierea trupului.

Pentru a-și dovedi atotputernicia iubirii sale în fața creaturilor conștiente de integritatea lor - trup și suflet - este necesar să existe învierea din ziua de apoi, ca moartea să fie învinsă - Dușmanul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea (1Cor 15,26) -, spune sfântul Paul; și nu avem nici un motiv de a nu-i da crezare din moment ce Cristos a înviat.

Concluziile să le tragem din lectura a II-a: rugăciunea continuă, grija față de propovăduitorii adevărului, folosirea vieții ca mijloc de întâlnire cu Domnul care întârzie, dar nu va uita să vină, așa cum cei care cred în cuvântul lui nu uită să se hrănească cu preasfânt trupul și sângele lui, ca să aibă viață veșnică și să învie în ziua de apoi.

Nădejdea noastră nu poate fi mai mică decât a psalmistului David care spune:

Îl am mereu în fața mea pe Domnul.
El stă la dreapta mea și nu mă clatin.
De aceea se bucură inima mea
și tresaltă de veselie sufletul meu,
chiar și trupul meu se va odihni întru nădejde.
Căci tu nu vei lăsa sufletul meu în lăcașul morților,
nici nu vei îngădui ca cel drept al tău
să vadă putrezirea.
Îmi vei arăta cărarea vieții,
bucurie deplină de la fața ta și desfătări la dreapta ta, în veci
(Ps 16/15,8-11)

Fiul psalmistului, Solomon, spune la rândul său: Nu Dumnezeu a făcut moartea și nici nu se bucură de pieirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viață și făpturile lumii sunt izbăvitoare; întru ele nu este sămânță de pieire și moartea nu are putere asupra pământului. Cuvioșia este nemuritoare, iar nedreptatea duce la moarte (Înț 1,13-15).

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire