pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul C

Duminica a XII-a de peste an

Cămașa lui Cristos

Numele de creștin, pe care îl poartă toți cei botezați și au devenit părtași ai lui Cristos (Evr 3,14), a fost dat pentru prima dată ucenicilor din Antiohia (Fap 11,26). Acest nume, pe care îl purtăm și noi, nu numai că ne onorează, dar mai ales ne obligă să fim o preoție sfântă, popor agonisit de Dumnezeu ca să vestim în lume minunățiile celui care ne-a chemat din întuneric la lumina sa, să exercităm o preoție împărătească și să fim un neam sfânt (1Pt 2,5-9); să nu fim înșelați de păcat, ca să păstrăm până la sfârșit viața cea nouă care ne vine de la Cristos (Evr 3,13-14), ca să nu apărem în ziua judecății drept cristoși mincinoși (Mt 24,24).

Referitor la Mesia, profetul Zaharia spune că va fi mare plânset în Ierusalim (lectura I-a). De ce? Pe de o parte, fiindcă însuși Isus a plâns asupra Ierusalimului (Lc 19,41), pe de altă parte, așa cum am spus în duminica trecută, mulți au plâns în urma lui Isus când l-au văzut cu crucea pe umeri, cu cununa de spini pe cap sau atârnând pe lemnul blestemului, dar cei mai mulți au plâns când și-au dat seama de gravitatea fărădelegii răstignirii lui și apoi când și-au adus aminte de profeția lui la asediul roman condus de Titus și Vespasian, că din Ierusalim nu va rămâne piatră peste piatră, totul se va prăbuși (Mt 24,2).

Două lucruri trebuie să medităm azi mai profund: Cine este Cristos și ce vrea să ne spună cămașa sa?

La întrebarea lui Isus, pusă ucenicilor săi: Dar voi, cine ziceți că sunt eu? Petru răspunde: Tu ești Cristos.

Ca să știm și noi cine este Cristos și, prin el, cine suntem noi și de ce trebuie să plângem, trebuie să înțelegem mai bine ceea ce a voit să spună Petru despre Isus când a afirmat că este Cristos.

Cristos, cuvânt din limba greacă, înseamnă Cel uns, adică Mesia, trimisul Tatălui ceresc. Dumnezeu însuși i-a dat acest nume lui Isus încă din clipa întrupării (cf. Mt 1,16-21; Lc 1,31), fiindcă s-a zămislit de la Duhul Sfânt, care îl unge din prima clipă a existenței lui în sânul preacuratei Fecioare Maria cu darul sfânt al preoției și al jertfei divine, ca să poată fi recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu (Lc 1,35) în acțiunile sale revelatoare, cuvinte și semne, prin iertarea păcatelor (Lc 24,47).

Unsul Domnului apare în Apocalipsul sfântului Ioan drept regele regilor și Domnul domnilor, căruia i se cuvine toată cinstea și mărirea (Ap 17,14; 19,19).

Isus însuși explică această ungere ca pe un sigiliu profetic, spre a consemna acțiunea sa de a aduce vestea cea bună săracilor, aplicând sieși textul mesianic din profeția lui Isaia care spune: Duhul Domnului este asupra mea, fiindcă Domnul m-a uns să bine vestesc săracilor, m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiți libertatea și celor prinși în război eliberarea, să dau de știre un an de milostivire al Domnului și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru (61,1-2). Isus, ca Fiu al Omului, și-a dus misiunea la bun sfârșit, fiindcă a fost uns de Tatăl cu darurile Duhului său Sfânt încă din clipa zămislirii în sânul Fecioarei Maria, dar mai ales după smerita sa prezentare la apa Iordanului spre a fi botezat de Ioan (Mt 3,16), după cum prezisese tot Isaia că se va odihni peste el Duhul lui Dumnezeu, Duhul înțelepciunii și al înțelegerii, sfatului și tăriei, științei, evlaviei și al temerii de Dumnezeu (11,2-3). A fost uns cu darul înțelepciunii, de aceea creștea în înțelepciune, statură și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor (Lc 2,53), adică făcea vizibil ceea ce primise invizibil în clipa întrupării încât uimea pe bătrânii renumiți pentru înțelepciunea lor și care se întrebau uimiți: De unde are el înțelepciunea aceasta? (Mt 13,54; Ap 5,12); iar sfântul Paul va confirma mai târziu că în Isus sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei (Col 2,3). A fost uns cu darul înțelegerii. Atenția acordată copiilor (Mt 8,10), scuzele aduse celor păcătoși că sunt bolnavi (Mt 9,12), că nu știu ce fac (Lc 23,34), că mai are și alte oi pe care trebuie să le aducă în staul etc. toate demonstrează înțelegerea sa divină față de nevoile oamenilor. A fost uns cu darul sfatului. Sfaturile cele mai înțelepte sunt acelea care se referă la bunurile cele mai prețioase, la cele cu valoare veșnică. Sfaturile evanghelice au format și formează elita Bisericii - sfinții -, toate persoanele consacrate pentru castitate, sărăcie și ascultare, dar mai ales pe cei care au trăit eroic porunca nouă a iubirii. A fost uns cu darul tăriei. Nu este putere mai mare ca aceasta, de a-și da sufletul și de a-l lua din nou, de a învia din morți. Duhul Domnului l-a uns cu darul învierii, spune sfântul Paul (Rom 8,11). A fost uns cu darul științei. Acela are darul științei care cunoaște tot adevărul. Isus își începea întotdeauna predicile sale prin cuvintele: Adevăr, adevăr vă spun (In 1,51; 3,3 ș.u.), definindu-se pe sine însuși: Eu sunt adevărul (In 14,6), promițând și ucenicilor săi pe același Duh Sfânt care îi va conduce la cunoașterea întregului adevăr (In 16,13). Posedând toată plinătatea științei (Col 2,3), toți, chiar și dușmanii, îl numeau învățător. Apostolii, care l-au cunoscut mai bine decât alții, au dat această mărturie: Acum știm că știi toate și nu ai trebuință să te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieșit de la Dumnezeu (In 16,30). A fost uns cu darul evlaviei. Dacă în noi se roagă Duhul Sfânt cu suspine negrăite, cum spune apostolul Paul (Rom 8,26) și numai prin el putem să-i spunem Tată lui Dumnezeu (Rom 8,15), Isus a fost prin sine omul rugăciunii prin excelență (Lc 6,12; In 17,3-22); s-a rugat ziua, s-a rugat noaptea, s-a rugat în singurătate, s-a rugat în fața ucenicilor, s-a rugat în Grădina Măslinilor, s-a rugat pe cruce etc. Evlavios sau pios - pius - înseamnă puternic, Isus s-a dovedit atotputernic prin rugăciune. A voit să ne împartă și nouă din pioșenia lui și ne-a învățat să ne rugăm în duh și în adevăr, ca rugăciunea noastră să aibă acea ungere spirituală care îi place Tatălui; ne-a învățat cea mai frumoasă rugăciune: Tatăl nostru (Mt 6,9). A fost uns cu darul temerii de Dumnezeu, adică și-a folosit întotdeauna autoritatea în conformitate cu voința Tatălui. Voința Tatălui i-a fost mobilul întrupării (In 6,38), hrana de fiecare zi (In 4,34), forța minunilor, așa cum spunea Bartimeu, orbul vindecat de Isus, fariseilor: Dacă este cineva temător de Dumnezeu și face voia lui, pe acela îl ascultă (In 9,31).

Datorită acestei ungeri cu Duhul Sfânt, autorul Scrisorii către Evrei scoate în evidență caracterul preoțesc al lui Isus, arătând că preoția sa este veșnică (3,1; 7,24) și în această calitate a adus o jertfă care are putere veșnic mântuitoare, cum spune sfântul Ioan Gură de Aur: preot cu sufletul, jertfă cu trupul; sau, după expresia sfântului Ciril din Alexandria: Cristos s-a făcut preotul propriei sale jertfe. Tot autorul Scrisorii către Evrei pune în evidență ungerea regală ce i s-a făcut lui Isus la întoarcerea sa în ceruri prin șederea de-a dreapta Tatălui, ca o confirmare a ungerii cu Duhul Sfânt de la botezul din Iordan (Fap 10,38).

Dacă ați urmărit și dacă m-ați înțeles, cred că acum puteți spune cu sfântul Petru: Tu ești Cristos.

Dar tu cine ești? Cine suntem noi? Dacă ne-ar întreba acum Isus, ce i-am răspunde?

Noi trebuie să fim cămașa lui Cristos, cea fără cusătură, pentru care soldații romani au tras la sorți a cui să fie (In 19,23-24). În jurul ei s-a țesut o adevărată legendă, care, fiind frumoasă și consemnată în cartea intitulată sugestiv Cămașa lui Cristos de L.C. Douglas, vă recomand să o citiți. Dar cămașa adevărată a lui Isus este aceea pe care o țesem și o croim noi prin viața noastră și se umple de parfumul ungerii lui Cristos prin Duhul Sfânt, trăind în plinătatea înțelepciunii, înțelegerii, sfatului, tăriei, științei, evlaviei și temerii de Dumnezeu, asemenea lui Isus. Isus vrea ca această cămașă a sa să fim noi, să fim fără cusătură, dintr-o bucată, într-o singură Biserică, atât de mare încât să cuprindă întreaga lume - catolică -, atât de strălucitoare în sfințenie încât să fie admirată chiar de îngerii cerului, încât să pară ruptă din soare (cf. Ap 12,17; 19,7-8; 321,2-9), fiindcă numai sângele Mielului o poate spăla și îi poate da albul florilor de crin (Ap 7,14). Îmbrăcați-vă în Cristos! ne îndeamnă apostolul Paul (Rom 13,14).

Ca să putem privi odată pe acela pe care l-am străpuns prin păcatele noastre, trebuie să adăugăm la sângele lui Isus leșia lacrimilor noastre (lectura I-a); ca să fim cămașa lui Isus una, fără cusătură (lectura a II-a), sfântă, catolică și apostolică și atunci, Tatăl, care l-a îmbrăcat pe Fiul său cu haina învierii prin ungerea cu Duhul său, ne va unge și pe noi cu același Duh pentru viața cea veșnică. Amin.

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire