pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul C

Duminica a IV-a din Post

De la dreptate la iubire

Moise a dat poporului Legea Domnului: Iată, eu astăzi ți-am pus înainte viața și moartea, binele și răul, poruncindu-ți astăzi să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile lui și să împlinești poruncile lui, hotărârile lui și legile lui, ca să trăiești și să te înmulțești și să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe pământul pe care îl vei stăpâni. Iar de se va întoarce inima ta și nu vei asculta, ci te vei lăsa ademenit și te vei închina la alți dumnezei și le vei sluji lor, îți dau de știre astăzi că vei pieri și nu vei trăi mult în pământul pe care Domnul Dumnezeu ți-l dă și pentru a cărui stăpânire treci tu acum Iordanul (Dt 30,15-18).

Israelul s-a angajat să împlinească Legea Domnului, ca să-i fie bine în țara Canaanului.. Până la intrarea în Țara Promisă, poporul s-a hrănit cu mana minunată. O dată ajuns aici, mana încetează de a le mai fi aliment zilnic. De-acum încolo au roadele pământului. Făgăduința s-a împlinit și începe o nouă etapă. Israeliții au trecut Iordanul și au sărbătorit alianța cu Dumnezeu. Cei care au împlinit Legea, au mâncat din roadele pământului; cei care n-au împlinit-o, au murit în pustiu sau au rămas robi la alte popoare. Așa era drept, numai că această dreptate a avut și efecte negative, din păcate.

Iată-le:

a) Observarea Legii se făcea de frică: frica de sabie, de lepră, de robie, de moarte etc. Această frică îi făcea sclavi, fiindcă vedeau în Dumnezeu un stăpân gata să lovească aspru cea mai mică încălcare a Legii.

b) Observarea Legii din frică a dus la un fel de afacere comercială cu Dumnezeu, adică vrea să spună evreul: Păzesc Legea, dar să-mi dai asta... și asta... Dumnezeu devine un partener de afaceri, dar pe care îl mai poți trișa pe ici pe colo, ceea ce a dus la un fariseism înfloritor, pe care Isus l-a condamnat cu asprime.

c) Observarea Legii le dădea impresia că Dumnezeu le devine dator și au dreptul să-l monopolizeze, să nu mai facă bine decât neamului lor, iar pe dușmani să-i nimicească. În felul acesta observarea Legii a devenit o problemă fără suflet pentru restul lumii.

Ôi pe noi ne-a scos Dumnezeu, prin Isus Cristos, din sclavia diavolului, păcatului și a morții și ne călăuzește spre țara în care cu adevărat curge lapte și miere, fiind dătătoare de fericire veșnică; și nouă ne cere să păzim poruncile lui, dar nu ca evreilor pe bază de dreptate, ci pe baza carității sale, care ne ferește de frică, fariseism și de tentă comercială, fiindcă Isus ne-a descoperit că Dumnezeu ne este Tată, iar sensul vieții noastre trebuie să fie călăuzit de paternitatea carității sale. În acest sens Biserica, noul popor al lui Dumnezeu și trupul mistic al lui Cristos, se hrănește pe pământ cu o mană cerească, cu sfânta Euharistie, care conține viața cea nouă, compusă, printr-o unire ipostatică, din uman și divin. Aceasta va înceta la granița veșniciei și omul se va hrăni numai din roadele paradisului: înviere, vederea lui Dumnezeu față la față, ospățul de la nunta Mielului, bucuria comunitară a tuturor celor mântuiți și apoi de apariția unui cer și a unui pământ nou. Chemarea de azi, de a ne pregăti cât mai bine pentru sărbătoarea Învierii Domnului, este o chemare la fericirea veșnică. Știm să-i răspundem?

În lectura a II-a, sfântul Paul ne oferă o dublă învățătură:

a) creștinul mântuit menține legătura sa cu Cristos prin apostoli, care nu sunt altceva decât ambasadorii lui Isus și b) omul nu se mântuiește decât prin credința în Isus Cristos și nu în virtutea faptelor Legii (Gal 2,16; Rom 3,28). Omul nu-și merită mântuirea, îndreptățirea prin observarea Legii, fiindcă mântuirea veșnică nu se poate dobândi prin merite vremelnice, așa încât ea este darul obținut prin meritele infinite ale jertfei lui Cristos, el fiind Fiul lui Dumnezeu (cf. Rom 3,21-26; 4,4 ș.u.). Legea ne dă cunoașterea păcatului, dar nu ne dă puterea de a nu-l mai face; pe când Isus este desăvârșirea Legii, sufletul ei, fiindcă dă, nu atât cunoașterea păcatului, el fiind fără de păcat, dar ne dă puterea, harul de a nu-l mai face, dă pe Duhul lui Dumnezeu, care revarsă în inimi sensul paternității divine, iubirea (Rom 5,4), prin care îi spunem lui Dumnezeu Abba-Tată (Rom 8,15).

Postul Mare ne convertește spre acest Abba-Tată. Acela care postește cu credință, se roagă, se mortifică și face milostenie, se îmbracă în Cristos, devine făptură nouă.

Charles Dickens, mare romancier englez, autor a zeci de volume considerate capodopere literare, când a fost întrebat despre cea mai poetică istorisire din toată literatura universală, a răspuns că este Parabola fiului risipitor din Noul Testament. Da, în această parabolă este cuprinsă toată iubirea divină și toată răutatea omenească. Fiul cel mai mic, cerându-și partea de avere și părăsind casa părintească, renunță la calitatea de fiu, renunță la caritatea paternă, la ceea ce este cel mai nobil și sfânt. Aici este greșeala lui cea mai mare și apoi nu este de mirare că va renunța la cinstea și demnitatea de persoană umană până când va ajunge mai prejos decât porcii, animale necurate, fără a avea dreptul să mănânce roșcovele cu care aceștia se hrăneau. Un proverb evreiesc spune: Evreul se convertește numai când este constrâns să mănânce roșcove. Dar, oricât ar fi omul de rău, în el tot mai rămâne semnul apartenenței de un tată. Omul își poate pierde demnitatea de fiu, dar nu poate pierde conștiința că aparține unei origini prin creație, că poartă un chip și o asemănare cu cineva. Chipul și asemănarea îl atrage mereu spre origine. Atracția este chemarea spre a ne redobândi asemănarea și chipul autentic în care focul iubirii mai arde încă; el nu se poate stinge total fiindcă este aprins din Dumnezeu.

De obicei prima parte a parabolei este bine cunoscută și destul de bine înțeleasă; dar Isus a intenționat să scoată în evidență și partea a doua: criza prin care trece fiul mai mare când află de atitudinea tatălui său față de fratele rătăcit. Fiul mai mare se pretinde a fi omul dreptății. Drept era ca tatăl, după o muștruluială bună, să-l trimită pe risipitor să-i adune averea, iar de nu, să-l pună în rând cu celelalte slugi la muncile cele mai grele; drept era ca, pentru risipa făcută, pentru rușinea adusă familiei, pentru dreptul de întâi-născut al fratelui mai mare, risipitorul să-i fie slugă; drept era ca fratelui mai mare să i se facă o sărbătoare și să i se dea cinstea și răsplata cuvenită, care să fie lecție încurajatoare pentru cei buni și necazul mai mare al celor răi. Din contra, tatăl, cum îl vede pe cel rău venind bălăbănindu-se ca un beat, îi aleargă în întâmpinare, îl strânge la piept, îl sărută, nu-l lasă să cadă în genunchi spre a-i cere iertare, îi dă haina cea mai bună, îi pune inel în deget, încălțăminte în picioare, îi face ospățul cel mai bogat etc. Unde-i dreptatea? Noi nu o vedem, așa cum nu a văzut-o nici fiul mai mare, care a început să se plângă de nedreptate.

Pe când legea dreptății nu face decât să-l osândească pe cel vinovat, legea iubirii se străduiește să-l salveze. Bine a spus cineva că dincolo de această înălțime nu se ridică altceva decât bolta cerului care se sprijină pe culmile iubirii. Dumnezeu nu tratează pe păcătoși ca pe niște delincvenți, ci ca pe niște bolnavi de care îl cuprinde mila, fiindcă mai vede încă în ei amprenta sa creatoare și că au trebuință de un medic (cf. Mt 9,12).

Postul nostru are menirea să ne aducă medicul necesar pentru vindecarea noastră, care, chiar morți de suntem, ne poate învia, fiindcă ia asupra sa păcatele noastre.

Un căpitan a strigat în fața soldaților săi: Croitor, un pas înainte! Soldatul păși în fața trupei. Căpitanul: Croitor, poți să-i repari mantaua? Soldatul a răspuns: Domnule căpitan, eu mă numesc Croitor, dar nu sunt croitor de meserie; așa că nu pot.

Oare nu suntem creștini numai cu numele?

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire