pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul C

Duminica I-a de peste an - Botezul Domnului

Botezați cu foc și Duh Sfânt

Părintele ceresc, ziditorul trupului și sufletului nostru, ne poartă de grijă. Fiind creați după chipul și asemănarea sa, în centrul atenției stă sufletul, dar nu neglijează nici trupul. Pentru sănătatea trupului ne-a lăsat o infinitate de remedii medicale: medicamente, plante, ape, aer, soare etc. Foarte mulți își redobândesc sănătatea în stațiunile balneare, la izvoarele termale și minerale sau la mare unde soarele și apa fac adevărate minuni. Pe lângă aceste izvoare de sănătate trupească obișnuite, Creatorul a deschis izvoare extraordinare cu ape minunate prin care mii și mii de bolnavi își recapătă fericirea sănătății. De la piscina Probatică (cf. In 5,2-9) și până la izvorul minunat de la Lourdes, multe alte exemple s-ar putea aduce. Pentru sănătatea sufletească a tuturor oamenilor, Creatorul a deschis un izvor de apă minunată: Botezul - Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt (Mt 28,19). Prin acceptarea Botezului se răspunde invitației făcute în vechime de profetul Isaia: Voi toți cei însetați, veniți la ape!

Ioan Botezătorul anunță că după botezul său cu apă va urma un altul cu Duh Sfânt și cu foc (Mt 3,11), ca un dar mesianic. Duhul Sfânt știm cine este și botezul cu el a început la Rusalii; dar cu foc, ce vrea să spună? Focul este judecata care va urma la sfârșitul lumii, dar care începe a se contura o dată cu venirea lui Mesia și se va desăvârși la a doua venire a lui Isus (cf. In 3,18-21; 5,22-25; 9,39). Ambele s-au inaugurat la botezul lui Isus din Iordan, din care s-a născut Botezul ca taină creștină.

Sfântul Paul compară Botezul creștin cu trecerea Mării Roșii, care a dus la eliberarea poporului israelit din sclavia egipteană (cf. 1Cor 10,1 ș.u.), iar pe creștini la libertatea fiilor lui Dumnezeu, inaugurată în ziua de Rusalii prin coborârea Duhului Sfânt sub chipul limbilor de foc asupra apostolilor, care, la rândul lor, îl fac să coboare asupra celor care se botezau cu apă. Petru, abia ieșit din Cenacol, predică celor atrași de minunea cutremurului provocat de venirea Duhului Sfânt necesitatea de a primi Botezul cu sentimentul căinței sufletești, cu scopul de a obține iertarea păcatelor și darul Duhului Sfânt; lucru care s-a verificat pe loc (cf. Fap 2,38-41). Acest fel de a proceda nu se poate explica fără o poruncă primită din partea lui Isus, anunțată de Ioan (Fap 3,3 ș.u.) și care a fost formulată clar după înviere (cf. Mt 28,19; Mc 16,16).

Ritualul Botezului, în general, comportă, așa cum am mai

spus-o, o scufundare totală (cf. Fap 8,38), dar dacă aceasta nu e posibilă, după cum cred că nu a fost posibil ca într-o singură zi să fie scufundați atâtea mii de oameni la Ierusalim, unde lipsa de apă este cunoscută, s-a folosit ritualul turnării apei pe cap sau al stropirii, după cum dă mărturie Didahia (7,3).

Botezul era urmat de impunerea mâinilor, care constituia ritualul chemării și dăruirii Duhului Sfânt, sacramentul Mirului. Probabil că de aici obișnuiește Biserica Orientală să confere sacramentul Botezului împreună cu cel al Mirului sau Confirmațiunii (cf. Fap 8,15; 19,6).

Sfântul Paul aprofundează și completează doctrina despre Botez rezultată din învățătura lui Isus (cf. Mc 10,38) și din practica Bisericii (cf. 1Cor 6,3). După învățătura apostolului neamurilor, Botezul dat în numele lui Isus (cf. 1Cor 1,13) unește cu moartea, îngroparea și învierea Răscumpărătorului (cf. Rom 6,3 ș.u.; Col 2,1). Scufundarea reprezintă moartea și îngroparea celui botezat împreună cu Isus; ieșirea din apă simbolizează învierea și unirea cu el. Botezul face să moară trupul ca instrument al păcatului (cf. Rom 6,6) și ne face părtași ai vieții pentru Dumnezeu în Isus (Rom 6,11). Moartea pentru păcat și darul vieții sunt indisolubile; spălarea cu apă curată simbolizează stropirea cu sângele lui Cristos care mijlocește pentru noi și este mai grăitor decât sângele lui Abel (cf. Evr 12,24; 1Pt 1,2), fiind o participare efectivă la meritele câștigate de drept pentru toți de Cristos pe Calvar, fiind în strânsă legătură cu învierea sa și cu un început al preamăririi (cf. Ef 2,5 ș.u.). Botezul este, prin urmare, un sacrament eminamente pascal, o comuniune cu învierea lui Cristos; botezatul moare pentru păcat și trăiește pentru Dumnezeu în Cristos (cf. Rom 6,11), trăiește prin aceeași viață nouă a lui Isus (cf. Gal 2,20). Transformarea realizată în acest fel este radicală, constituie o despuiere de omul cel vechi al păcatului și o îmbrăcare în omul nou (cf. Rom 6,6), realizând o nouă creație care dă dreptul la îngerizare, la o asemănare cu Dumnezeu (cf. Gal 6,15).

Fericit omul care este conștient de aceste mari lucruri care se împlinesc în el!

Botezul administrat în numele lui Isus (cf. Fap 2,38; 8,16), vrea să spună că acela care l-a înființat este Isus, că este intim asociat cu viața sa, iar toți cei care îl primesc formează o unitate cu el prin participarea la viața cea nouă realizată de Duhul Sfânt în sânul feciorelnic al Mariei, așa cum ne-o prezintă apostolul Paul în Scrisoarea către Galateni (3,28), realizată în același duh (cf. 1Cor 6,17).

Botezul în numele lui Isus presupune folosirea unei formule în care era menționat Cristos singur. Formula trinitară, care s-a impus în cele din urmă și a rămas oficială până în ziua de azi (cf. Didahia 7,1-3) provine din Evanghelia după sfântul Matei (28,19). Această formulă arată mai bine cum botezatul, unit cu Fiul, este unit în același timp cu Tatăl și cu Duhul Sfânt (cf. 1Cor 6,11), devenind fiu al Tatălui (cf. Gal 4,5) și templul Duhului Sfânt (cf. 1Cor 6,19), frate cu Cristos și moștenitor împreună cu el al împărăției Tatălui, trăind viața sa intimă și astfel devine destinat să împartă cu Isus gloria cerească (cf. Rom 8,2; Ef 2,6).

Superioritatea Botezului lui Isus, față de cel al lui Ioan, este incontestabilă. Isus îi spune lui Ioan, care refuza să-l boteze pe motivul că el trebuie să fie botezat de Isus: Lasă, acum se cuvine să împlinim toată dreptatea. La ce dreptate se referea? În Vechiul Testament, dreptatea avea sensul de sfințenie, desăvârșire. Botezul lui Isus aduce sfințirea omului, desăvârșirea prin viața cea nouă, prin aceea că se încadrează perfect în legea iubirii și-i cuprinde pe toți oamenii (cf. Mt 28,19-20), în timp ce botezul lui Ioan privea doar pe evrei, limitat în timp, fiind doar de pregătire. Botezul lui Isus cuprinde toate veacurile, pe toți oamenii și toată veșnicia, dând viața cea nouă, fără de care nimeni nu poate intra în împărăția Tatălui.

După cum Cristos prin botez a fost înscris în planul Tatălui de a forma Biserica, Isus așezându-se la temelia ei prin smerenia sa, la fel: orice om trebuie să se smerească și să accepte simțămintele de dreptate ale lui Cristos: împlinirea totală a voinței Tatălui.

Viața lui Isus, după botez, se desfășoară altfel decât înainte. Botezul l-a scos din negura celor treizeci de ani și îl evidențiază ca pe omul rugăciunii, postului, apostolatului, minunilor, morții și învierii.

Viața noastră, datorită Botezului, trebuie să fie o copie vie a vieții lui Isus în sânul trupului mistic, în sânul Bisericii. Toți creștinii, afirmă Conciliul Vatican II, oriunde trăiesc, sunt ținuți să arate cu exemplul vieții lor și cu mărturia cuvântului lor pe "Omul nou", cu care au fost îmbrăcați prin Botez. Credincioșii, încorporați în Biserică prin Botez, sunt destinați cultului religiei creștine prin caracterul primit și, fiind renăscuți în calitate de fii ai lui Dumnezeu, sunt ținuți să profeseze public credința primită de la Dumnezeu prin Biserică (LG 11).

Dovedesc faptele noastre de fiecare zi că suntem făpturi noi? Suntem uniți cu Isus în rugăciune, post și muncă apostolică potrivit stării de viață la care am fost chemați?

În procesul intentat sfintei Ioana d`Arc, ea mărturisește: Copilul, pe care l-au adus la Lagny, în fața Maicii Domnului, avea trei zile. Mi s-a spus că toate fetele din oraș s-au adunat acolo. Am fost rugată să merg și eu și să mă rog lui Dumnezeu și Maicii Domnului, ca să binevoiască a-i reda viața; m-am dus acolo și m-am rugat cu celelalte. Și la urmă, viața s-a ivit în el; a căscat gurița de trei ori, apoi a fost botezat numaidecât și a fost înmormântat în pământ creștin. Se împliniseră trei zile, după câte se spunea, de când în acel copilaș nu mai era nici o suflare de viață: era negru ca rochia mea. Dar când a deschis gura, a început să-și recapete culoarea. Eu eram cu fetele în genunchi înaintea Maicii Domnului și-mi făceam rugăciunea.

Iată cum, prin rugăciunea celui botezat, se pot obține minuni pentru Botezul altora.

Să-i mulțumim lui Isus pentru Botezul nostru și să ne rugăm pentru ca toți păgânii să-și găsească mântuirea prin Botezul lui Isus. Amin.

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire