pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul C

Duminica I-a după Crăciun - Sfânta Familie

Am aflat locul fericirii

Primii fericiți care au venit în contact cu Sfânta Familie au fost păstorii în noaptea de Crăciun. Trimiși de îngeri, păstorașii au venit la Betleem și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe pruncul Isus culcat în iesle (Lc 2,16).

Care a fost părerea lor despre această familie găsită într-un grajd sărac? Probabil, din punct de vedere uman, n-au considerat-o nefericită, fiindcă ei trăiau la fel și nu se considerau nefericiți, gândindu-se că strămoșul lor, Abraham, trăia într-un cort și se considera fericit prin credința în Dumnezeu care i-a dat speranța mesianică, de aceea și ei, la vederea împlinirii mesianice, credința

le-a dat convingerea că această familie este cea mai fericită de pe pământ, fericită că are un prunc ai cărui mesageri sunt îngerii lui Dumnezeu.

Pe locul doi, dintre cei care au ajuns în contact cu Sfânta Familie, sunt magii, care, călăuziți de stea, au ajuns la Betleem și intrând în casă, au văzut pruncul împreună cu Maria, mama lui (Mt 2,11). Ce părere și-au făcut? Care a fost primul lor gând, când, intrând în casă deci nu în grajd, primul pe care îl văd este pruncul Isus și apoi pe Maria, mama lui? Lor nu li se cerea să aibă credința păstorilor ca moștenire de la Abraham, de aceea ei intră în casă, pentru ca nu cumva credința lor în apariția unei stele pe firmament să aibă de suferit; și primul pe care îl văd este pruncul Isus, fiindcă pe acesta îl căutau ca pe noul rege și abia mai apoi o văd pe Maria, mama lui, sugerându-le ideea nașterii lui din fecioară, fiindcă nu-l văd pe Iosif, pe care să-l considere drept tatăl noului rege și lui să-i dea darurile aduse. Deși sfântul Iosif nu-i pomenit în episodul evanghelic al venirii magilor, asta nu înseamnă că el nu era prezent, dar evanghelistul Matei, inspirat de Duhul Sfânt, nu-l pomenește, fiindcă fericirea lor nu izvora din credința în împlinirea profeției că Mesia se va naște din fecioară, ci din adeverirea unui semn vizibil în cosmos. Și dacă ei înșiși și-au găsit fericirea intrând în casă, fericiți i-au considerat pe toți cei din casă.

În al treilea rând, cei care au venit în contact cu Sfânta Familie au fost bătrânul Simeon și profetesa Ana, fiica lui Fanuel. Aceștia nici nu mai așteaptă să-i întrebăm ce părere au despre Sfânta Familie, fiindcă nu-și spun părerea lor, ci vorbesc inspirați de Duhul Sfânt, de aceea văd mai departe decât prezentul, văd viitorul luminos, dar și plin de suferință pentru pruncul Isus și pentru Maria, mama sa; bineînțeles că pentru Iosif, care îi avea în grija sa atât pe prunc, cât și pe mamă, nu-l putea aștepta o soartă mai bună. Bătrânul Simeon, prin însăși fericirea sa de a vedea mântuirea lui Israel izvorând din această familie, ne sugerează fericirea din parusie a întregii familii umane: lumină spre luminarea neamurilor.

S-a dovedit a fi lumină deja de la vârsta de doisprezece ani când, rămas la templu în mijlocul învățătorilor, Isus îi întrece pe toți în cunoașterea Legii, iar când Iosif și Maria îl găsesc, cei din jur n-au avut decât cuvinte de admirație și de laudă față de această familie binecuvântată de Dumnezeu printr-un astfel de copil minune.

Desigur că au mai fost și alții care, venind în contact cu Sfânta Familie la Betleem, la Nazaret și chiar în Egipt, au considerat-o fericită, așa cum mai târziu, o femeie din mulțime avea să-i spună lui Isus: Fericit sânul care te-a purtat și pieptul care te-a alăptat! (Lc 11,27).

Noi am intrat în contact cu această Familie Sfântă?

Cum? Când acea femeie din mulțime a felicitat-o pe preacurata Fecioară Maria pentru Fiul pe care l-a născut și l-a hrănit, Isus spune că oricine se poate împărtăși de fericirea mamei sale, nu atât pentru faptul că l-a născut și crescut, cât mai ales pentru faptul că a crezut în cuvântul lui Dumnezeu (cf. Lc 11,28), ceea ce va spune și Elisabeta: Fericită ești pentru că ai crezut(Lc 1,45); or, credința stă și la îndemâna noastră pentru a ne găsi în fericirea Sfintei Familii, fiindcă Isus, cuvântul întrupat, stă la temelia credinței noastre; așa cum era supus lor, lui Iosif și Mariei, tot așa este supus nouă în taina Euharistiei.

Fiindcă pe pământ Isus era supus lor, iar noi suntem pe pământ, Isus vrea să ne fie supus în fiecare familie prin prezența sa de cuvânt scris și cea de cuvânt întrupat în Euharistie, numai comportamentul față de el să fie la fel cu cel al Mariei și al lui Iosif. Nu este greu de întrevăzut cum se comportau ei față de Isus. Faptele, cuvintele și gândurile, toate erau sub privirea lui, toate erau îndreptate spre dânsul, spre a-i plăcea, spre a împlini împreună cu el voia Tatălui care l-a trimis ca Mântuitor al lumii, ca prin jertfa lui să pună în evidență iubirea lui infinită față de fiecare persoană umană.

Trăim în credința că Dumnezeu ne vede? El nu ne vede din avion sau din satelit, dar, datorită Botezului primit în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Dumnezeu ne vede din interior, din suflet, din inimă. Ca atare, el pătrunde chiar și în gândurile noastre cele mai intime, cele mai ascunse. Ceea ce l-a mulțumit pe Isus în mijlocul familiei din Nazaret, nu au fost mâncarea, băutura, patul, hainele etc., ci faptul că Iosif și Maria făceau în toate voia lui Dumnezeu și cu această hrană a fost crescut zi de zi, de aceea, mai târziu, va afirma în public: Hrana mea este să fac voia celui care m-a trimis (In 4,34). Această hrană o primea zilnic, clipă de clipă și, din acest motiv, Isus a fost fericit între Iosif și Maria la Nazaret ca și cum ar fi fost fericit în cer în firea sa umană între Tatăl și Duhul Sfânt. Voința lui Dumnezeu, împlinită de Iosif și Maria, l-a determinat pe Isus să fie supus lor și să-i aducă acea creștere în înțelepciune, statură și har în fața lui Dumnezeu și a oamenilor.

Își află Cristos hrana sa preferată în mijlocul familiilor de azi?

Familia este cu adevărat celula sănătoasă a societății când se naște dintr-un sacrament, din taina sfântă a Căsătoriei și-și găsește dezvoltarea armonioasă în spirit de credință spre slava lui Dumnezeu.

Când un fiu și-a manifestat față de tatăl său dorința de a-și întemeia o familie, el l-a întrebat despre calitățile pe care le are aleasa inimii lui, la care fiul a răspuns:

- Este frumoasă.

- Ia o hârtie și un creion și scrie un zero, i-a zis tatăl. Și cum mai este?

- Este bogată, a răspuns fiul.

- Mai scrie alături încă un zero, i-a zis tatăl. Și cum mai este?

- Este sănătoasă.

- Mai pune un zero! Și cum mai este?

- Este harnică și pricepută.

- Mai pune două zerouri! Și cum mai este?

- Este bună, veselă și foarte credincioasă.

- Mai pune două zerouri și în fața lor un unu și vei vedea cât valorează viitoarea ta soție, fiindcă numai credința, care trebuie să stea în fața tuturor, dă valoarea. Altfel: frumusețea, bogăția, sănătatea și toate celelalte sunt egale cu zero, azi sunt și mâine pot să nu mai fie, dar credința, dacă este, aduce mereu fericire, înțelegere, pace.

Trăirea credinței, după modelul Sfintei Familii din Nazaret, dă familiilor adevărata valoare, casa lor este zidită pe stâncă și devine un sanctuar printr-o participare la Biserica lui Cristos, care, la mărturisirea credinței lui Petru în dumnezeirea lui - Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu -, Isus îi răspunde: Și eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea (Mt 16,18). Biserica familială este miniatura Bisericii lui Cristos zidită pe credința lui Petru, dar unica Familie din Nazaret a fost zidită pe stânca lui Isus - întemeietorul și desăvârșitorul credinței (Evr 12,2) - lui Petru, în care și-a găsit fericirea și în care stă și fericirea noastră. Amin.

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire