pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul C

Duminica a II-a din Advent

Data exactă

Adventul este timpul întoarcerii la Dumnezeu, timpul în care pregătim mai intens calea venirii împărăției sale. Rugându-ne zilnic Tatăl nostru, spunem: Vie împărăția ta! Împreună cu întreaga Biserică, facem ca această împărăție să se apropie tot mai mult de sufletele oamenilor, astfel ca nimeni să nu o poată opri.

Înțelegem care este rolul nostru în această operă măreață de instaurare a împărăției lui Dumnezeu? Rolul nostru este de a stabili o dată exactă.

Iată un exemplu în această privință! Este vorba de Clara Boothe Luce care ne-a lăsat scrise următoarele: Din ziua următoare a convertirii mele, mă gândeam să-mi conving prietenii prin cuvinte și argumentări, ca să mă urmeze. Dar a trebuit să mă conving că, ceea ce îi va convinge sunt cele scrise mai jos și nu discursurile mele. Voi fi mulțumită, senină, veselă? Totdeauna? Voi fi tot mai atentă cu prietenii mei? Voi progresa în atașamentul meu față de religia catolică? Cu cât zel? Numai faptele mele vor avea o putere reală de a convinge pe prietenii mei ca să mă urmeze. Această convingere trebuie s-o avem și noi: numai faptele bune, începute la o dată fixă și continuate cu zel, vor contribui la venirea împărăției lui Dumnezeu.

Convertirea cuprinde în primul rând o deschidere față de cuvântul lui Dumnezeu.

Augustin din Tagaste și prietenul său Alypius cunoșteau Scripturile mai bine decât noi, și totuși continuau să rămână păgâni. Citeau Scripturile ca pe un manual de școală. Dar, din clipa în care și-au pus problema în mod serios dacă Scriptura este cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu, fiecare și-a zis: mie ce-mi spune? Au deschis Sfânta Carte ca să audă ce le spune Domnul și le-a apărut citatul din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani: Umblați cuviincios, ca în timpul zilei; având o comportare decentă: fără petreceri și fără beții, fără desfrâu și fără necuviințe, fără certuri și fără invidie! (Rom 14,1). Din clipa în care și-au deschis inima pentru a primi cuvântul, s-au convertit o dată pentru totdeauna.

La discursul lui Petru, ținut înaintea centurionului roman Corneliu, iată că Duhul Sfânt coboară asupra tuturor celor din casă care ascultau cuvântul și toți s-au convertit. Așadar, prima noastră datorie este să ne deschidem inima spre a primi cuvântul Domnului care înfăptuiește lucruri minunate prin Duhul Sfânt.

În al doilea rând, convertirea este o întoarcere de la păcat la virtute.

Israelul prin păcat s-a îndepărtat de Dumnezeu și ca urmare, Ierusalimul a rămas pustiu, poporul fiind dus în robie. Bucuria, care va izvorî din această convertire prin întoarcerea la Dumnezeu, va fi atât de mare încât însăși natura înconjurătoare va lua parte la dânsa: Pădurile și toate plantele plăcut mirositoare vor face umbră lui Israel, iar Isus va spune și mai mult: Mai mare bucurie va fi în cer pentru un păcătos care se convertește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n-au trebuință de pocăință (Lc 15,10).

Păcatul este haina întristării, fricii, suferinței, lașității și a morții în cele din urmă, pe când virtutea este veșmântul gloriei lui Dumnezeu, haina de nuntă, garanția învierii. La acestea ne îndeamnă Baruh să ne gândim. Omul se poate îmbrăca el însuși cu această haină a gloriei lui Dumnezeu și poate umbla fără frică, deoarece Dumnezeu va face ca înaintea lui să se plece munții înalți și stâncoși, să se umple văile, să-i netezească drumul, ca omul, care se întoarce la Tatăl, să poată alerga la îmbrățișarea lui și să-i spună cu smerenie: Tată, am păcătuit!

Și noi, ce facem? Cât mai amânăm?

În al treilea rând, convertirea reclamă o întoarcere de la bine la mai bine.

Sfântul Paul se ruga cu bucurie pentru credincioșii săi din Filipi, fiindcă au participat la propovăduirea și propășirea evangheliei, ca să crească în iubire, să poată alege cele ce sunt de folos, fiind tot mai curați, mai plini de roadele dreptății, împlinind dorința Duhului Sfânt: Cine este sfânt, să se sfințească și mai mult (Ap 22,11), fiindcă până la desăvârșirea pe care o are Tatăl, și pe care Isus ne cheamă să ne-o însușim, este o cale atât de lungă încât niciodată nu vom putea spune că am făcut destul.

În al patrulea rând, convertirea constă în a ne înscrie în istoria mântuirii cu o dată fixă. Ioan Botezătorul s-a înscris în istoria lui Isus cu datele exacte ale ființei sale. S-a înscris în timp: În anul al cincisprezecelea al domniei împăratului Tiberiu; în dimensiunea politică: Pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii și al ținutului Trahonitidei, iar Lisania tetrarh al Abiliniei; în dimensiunea geografică: În pustiul Iudeii; în dimensiunea religioasă: În zilele arhiereilor Ana și Caiafa; și, în sfârșit, în dimensiunea divino-umană, fiindcă s-a deschis și: cuvântul lui Dumnezeu s-a îndreptat spre Ioan, fiul lui Zaharia.

Data exactă în convertire este motiv de mare bucurie: numele convertiților sunt scrise în ceruri. Am întâlnit oameni care mi-au spus cu bucurie victorioasă: Părinte, am împlinit opt ani și patru luni de când n-am mai pus țigara în gură! sau: Am douăzeci de ani de când n-am mai pus alcool pe limbă! Bucuria că de la data fixă au trecut ani și ani, crește pe măsură ce timpul trece și, cu cât perioada de biruință este mai lungă, dă garanția victoriei finale.

Data fixă a convertirii: din a doua duminică din Advent, anul..... nu voi mai înjura, blestema, îmbăta etc. dă siguranța mântuirii. Da, mântuirea este cuprinsă în această convertire de patru feluri: deschiderea inimii spre cuvântul lui Dumnezeu, care dă tăria credinței; renunțarea la păcat, care readuce speranța vieții; creșterea în virtute, care înflăcărează iubirea; și, în sfârșit, înscrierea curajoasă în istoria mântuirii cu dată fixă, care, putem spune fără teama de a greși, ne predestinează pentru împărăția lui Dumnezeu.

Pe când romancierul Thomas Merton era încă protestant, într-o zi, împins de har, a intrat într-o biserică catolică. Să ascultăm ce ne povestește el! Primul lucru pe care l-am observat a fost o tânără frumoasă de cincisprezece sau șaisprezece ani care se ruga cu multă fervoare, stând în genunchi. Am rămas impresionat de a vedea o tânără în acea ținută atât de naturală în biserică și de a se ruga cu atâta căldură, fără să fie văzută de cineva. Era evident că ea intrase aici, nu pentru a se face remarcată, ci numai pentru a se ruga; și se ruga cu reculegerea sfinților într-o biserică goală. Se știe că apoi Thomas Merton s-a convertit și s-a făcut călugăr trapist. Acea tânără, prin ținuta ei, prin prezența în biserică și scufundarea în intimitate cu Dumnezeu prin rugăciune, a constituit data fixă a unei mari convertiri, fără să-și dea seama. Iată ce minuni săvârșesc faptele, când le facem în ascuns de ochii oamenilor și le revelează numai Tatăl ceresc; el, care vede în ascuns, așteaptă cu răbdare infinită data convertirii noastre.

Să o stabilim azi (a se menționa ziua respectivă) pentru totdeauna. Amin.

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire