pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul C

Duminica I-a din Advent

În așteptare, veghem

Știm că Adventul este un timp de pregătire pentru solemnitatea Nașterii Domnului. Dar la fel de bine trebuie să știm că Isus a venit și a împlinit profețiile și a desăvârșit Legea. Ne întrebăm: la ce ne mai pregătim și cum? Deschidem oare umbrela după ce a trecut ploaia? Desigur că nu, dar trebuie să știm că venirea lui Isus în lume a început, dar nu s-a sfârșit; el continuă să vină mereu pe diferite căi, una mai sublimă decât alta. Ne dăm seama de această venire continuă a lui Isus în lume, dacă suntem atenți la "semnele timpului".

Când Isus s-a născut la Betleem într-un grajd sărac, ai săi, evreii, nu l-au primit, pentru că n-a venit așa cum îl așteptau ei: ca rege înconjurat de glorie. Isus vine mereu, dar istoria se repetă: mulți oameni nu-l primesc, deoarece nu vine după gustul lor: aducător de sănătate, bunăstare materială și făcător de minuni cât mai spectaculoase care să înfrângă necredința și nedreptățile existente. Venirea lui Isus în Euharistie este acceptată de mulți, venirea prin inspirații, minuni, har, vestirea evangheliei, săraci, prunci, bolnavi etc. este acceptată de mai puțini; cel mai mult vine în lume prin foame; foamea după pace, adevăr, supranatural, fericire, dreptate, iubire, știință, credință și mai ales speranță. Venirea lui în aceste forme nu este sesizată și nici acceptată de mulți. Mulți vor să simtă venirea lui Isus în lume ca pe o săturare de pace, adevăr, infinit, supranatural etc. Și, dat fiind faptul că religia nu poate sătura foamea multora, ei susțin că este depășită, o critică, o disprețuiesc, o persecută etc. căutând și inventând alte căi de săturare: droguri, sex, putere etc. Isus ne asigură că foamea ne va fi total ostoită la împlinirea timpurilor. Datoria noastră este de a aștepta și de a ne pregăti pentru împlinirea timpurilor așa cum ne pregătim pentru un ospăț bogat care ne așteaptă: flămânzind de bunăvoie.

Creștinul se poate defini ca: omul care știe să aștepte.

Așteptarea este o caracteristică specifică firii umane. Animalele nu așteaptă nimic: trăiesc numai pentru clipa prezentă; ele nu au nici ieri, nici mâine, nici trecut, nici viitor; instinctul lor este pentru acum; pe când omul este mereu în așteptare și de multe ori trăiește pentru viitor mai mult decât pentru prezent: copilul așteaptă să ajungă la tinerețe; tânărul își pregătește și așteaptă maturitatea; cel matur așteaptă să-și vadă copiii puși la locul lor în societate; cei bătrâni așteaptă să se bucure de roadele unei vieți fără de griji la gura sobei. Deci, omul este ființa care așteaptă mereu.

Creștinul înnobilează așteptarea prin har, prin trăirea în prezent a vieții celei noi și viitorul și-l pune pe temelia speranței.

Prima lectură de azi - Ier 33,14-16 - ne vorbește despre un viitor în care Dumnezeu va realiza promisiunile făcute poporului său și Ierusalimului: În acele zile, Iuda va fi salvat și Ierusalimul va trăi în liniște. Numai că distrugerea Ierusalimului (din anul 587 î.C.) și robia babilonică aduc sfârșitul dinastiei lui David. Cum se vor mai realiza făgăduințele? Cine va mai beneficia de ele? De vreme ce s-a stins dinastia davidică, totul părea pierdut.

Profetul este de altă părere: el susține că nimeni nu trebuie să se teamă, fiindcă la timpul rânduit de Dumnezeu, atotputernicia sa va face să odrăslească o mlădiță de dreptate din rădăcinile uscate. Inițiativa mântuirii aparține numai lui Dumnezeu. Acest lucru trebuie știut de toată lumea. Mesia, sau Domnul-dreptatea noastră, a venit să trezească rădăcinile moarte, ca ele să capete foamea după viața cea adevărată în dreptate, pace și sfințenie. Omul devine neom când nu mai speră, când nu mai râvnește după adevăr, dreptate, sfințenie, viață etc.

În lectura a II-a - 1Tes 3,12-4,2 - sfântul Paul ne îndeamnă și pe noi, ca pe primii creștini din Tesalonic, să avem o credință și o speranță mai activă în așteptarea venirii Domnului. Sfințenia vieții și caritatea față de semeni trebuie să fie semnele cele mai evidente ale așteptării în credință și speranță, prin care întâmpinăm mereu pe Isus care vine mereu.

Putem cunoaște copilul înainte de zămislire și de naștere din ceea ce sunt părinții: tata și mama, chiar dacă sunt abia căsătoriți, sunt icoana vie a vieții pe care o vor prelungi în istorie. Sfântul Paul ne îndeamnă să-l cunoaștem pe Isus din misterul Tatălui, înainte de zămislirea și nașterea sa în timp; fiindcă el a fost născut din veci în sânul misterios al Tatălui. Primul lucru pe care trebuie să i-l acordăm lui Isus este misterul. În fața misterului ne este necesară răbdarea. Pentru a-l descoperi pe Isus în misterul său de Fiu al Omului, trebuie să-l vedem în sfințenia, atotputernicia, atotștiința, dreptatea și mai ales în voința pe care o vădește, toate fiind aduse pe pământ din sânul Tatălui. Isus este pe pământ icoana Tatălui din ceruri. A-l cunoaște pe Isus înseamnă a pătrunde în misterul Tatălui, în sfințenia lui și îndemnul lui Isus: Fiți desăvârșiți precum Tatăl (Mt 5,48), nu înseamnă altceva decât trăirea sfințeniei lui Isus, așa cum ni se arată în el ca om. Sfântul Paul vorbește despre sfințenia - pe care trebuie s-o avem - înaintea lui Dumnezeu Tatăl. Desigur, numai Cristos poate spune în mod perfect cuvântul Tată, fiind zămislit prin puterea Tatălui, care este Duhul Sfânt, dar Isus îl trimite pe Duhul Tatălui în inimile noastre în măsura în care ne străduim să-l cunoaștem; și atunci putem spune și noi, prin Cristos și Duhul Sfânt, lui Dumnezeu: Tu, Doamne, ești Tatăl nostru.

Ceea ce trebuie să așteptăm de la Cristos pe acest pământ este o deschidere a ființei noastre față de misterul paternității lui Dumnezeu, adică să avem sensul Tatălui, conștiința vie că el ne iubește, iar când intrăm în intimitate cu el să nu-i spunem cuvinte multe, ca păgânii, fiindcă noi ne naștem din Tatăl în măsura în care credem în iubirea lui, în providența lui care face să răsară soarele său și peste cei buni și peste cei răi, iar ploaia o dă peste cei drepți și peste cei nedrepți (Mt 5,45). Isus ne dă ochii Tatălui ca să știm cum să-l privim nu numai pe el, dar și întreaga lume, ne dă sensul fraternității și salvării valorii globale. Așteptând de la Cristos această deschidere spre infinit - sensul Tatălui - automat ne însușim sentimentele lui Cristos și acea convingere lăuntrică de comuniune la domnie: Dacă suferim cu el, vom domni cu el (2Tes 2,12) în împărăția Tatălui.

Ca să ajungem la această domnie cu Cristos, evanghelia de azi - Lc 21,25-28-34-36 - ne arată mai concret ceea ce avem de făcut: Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îmbuibe inimile cu mâncare și băutură și cu grijile vieții acesteia și astfel ziua aceea să vină fără de veste asupra voastră! Și cei cărora le spunea Isus aceste cuvinte erau mai săraci și mai flămânzi decât noi. Tocmai râvna și neliniștea după mâncare și băutură ne face să uităm de Dumnezeu. Prin urmare: sfințim așteptarea prin veghere, rugăciune și sobrietate.

Care sunt hotărârile noastre bune pentru acest Advent?

Un amiral a pierdut o bătălie navală fiindcă s-a retras primul de pe poziția de luptă. Avea soldați, avea muniții, dar de teamă că dușmanul este mai puternic, s-a retras. Dușmanul nu mai avea nimic pentru luptă: nici un cartuș, ci doar puțini soldați răniți care așteptau să fie luați prizonieri; se pregătiseră pentru a se preda, când, spre surprinderea lor, observă că adversarii părăsesc poziția de luptă și se retrag, lăsându-le o victorie nesperată și, din învinși, ajung învingători; adversarii puteau, cu puțină răbdare, să ajungă biruitori, dar s-au retras ca învinși.

Să rămânem pe poziția noastră de luptă! Creștinul este omul a cărui așteptare sfântă este întărită de rugăciune și de înfrânarea patimilor; el stă mereu drepți înaintea Fiului Omului.

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire