pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Maranatha - predici pentru anii A, B, C
pr. Anton Dancă

achizitionare: 04.09.2003; sursa: Editura Presa Bună

Anul A

Duminica I-a de peste an - Botezul Domnului

Deși au trecut mai mulți ani de la nașterea și până la botezul lui Isus, ziua de azi este pusă de Biserică în rândul sărbătorilor de Crăciun. Explicația ne-o dă sfântul Maxim, episcop de Torino. El spune: La Crăciun, Isus se naște în peștera din Betleem pentru viața trupească, pământească, materială; este învelit în scutece și culcat în iesle. Azi, la botez, se naște pentru viața publică, pentru activitatea spirituală, pentru trăirea vieții divine; așezat în apa Iordanului, învelit în vocea Tatălui și sub acoperământul aripilor Duhului Sfânt apărut sub chip de porumbel, este în centrul atenției pentru cer ca Fiu al Tatălui și pentru pământ ca izvor al bucuriei.

Atât nașterea, cât și botezul, pentru Isus au fost două momente istorice alese pentru a se revela oamenilor.

Pentru a înțelege ceea ce a voit Isus să ne învețe prin ritualul botezării sale în Iordan, este necesar să cunoaștem semnificația acestui act public. Astfel: la începutul creației Dumnezeu a intenționat și chiar a început să se reveleze omului ca un singur Dumnezeu în trei persoane în viața sa intimă. Intenția se vădește din cuvintele: Să-l facem pe om după chipul și asemănarea noastră (Gen 1,26). Dar, dat fiind faptul că omul a păcătuit atât de repede după ce a fost creat, n-a mai fost capabil să primească, să înțeleagă și mai ales să trăiască descoperirea misterului unui singur Dumnezeu în trei persoane. Era nevoie de un har deosebit pentru a-l face capabil să reprimească și să cunoască acest mister al vieții divine, unic izvor al fericirii depline. Venirea lui Isus în lume este harul care ne duce la acceptarea, cunoașterea și trăirea adevărului Preasfintei Treimi, care ne dă o viață nouă. Botezul lui Isus este grăitor în această privință. Și, după cum spune Stagiritul (Aristotel din Stagira): Acela este mai aproape de adevăr care cunoaște semnificația profundă a cuvintelor, să încercăm mai întâi să înțelegem termenii.

Cuvântul botez derivă din verbul grecesc baptein - baptizein, care înseamnă a scufunda, a spăla. Prin urmare, botezul este o scufundare în apă, o scăldătoare, o baie, o spălare. Simbolismul apei, ca semn al curățirii și al vieții, este foarte frecvent în istoria religiilor și se întâlnește chiar și în misterele păgâne. De unde provine această conștiință comună asupra importanței apei în viața materială și mai ales în cea spirituală a omului? Desigur, în primul rând, de la originea comună a tuturor oamenilor. Citim în cartea Genezei: La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Pământul era gol. Întunericul era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor (1,1-2). Rolul Duhului de deasupra apelor a fost dublu: înlăturarea întunericului și să dea sămânța vieții în ape. Germenele vieții a apărut pentru prima dată în ape (cf. Gen 1,20). Apa, sub acțiunea Duhului lui Dumnezeu, devine suportul vieții. Viața devine lumina lumii. Fără viață, totul ar fi rămas în întuneric. Viața este lumină din Dumnezeu, de aceea tot ceea ce iese din apă vine de la Dumnezeu și este sfânt.

Când omul a simțit povara întunericului din cauza păcatului, a încercat să revină la început, să scoată viața din apă spre a se lumina, dar a uitat de Duhul lui Dumnezeu.

Funcția de curățire prin apă este foarte accentuată în Vechiul Testament. În special apare în câteva evenimente ale istoriei sacre considerate drept o prefigurare a Botezului. De exemplu, sfântul Petru vorbește despre potop ca despre un Botez (cf. 1Pt 3,20), iar sfântul Paul despre trecerea Mării Roșii (1Cor 10,1). În numeroase cazuri de întinare, Legea impunea spălări rituale care curăță și dau omului posibilitatea de a lua parte la actele de cult (cf. Num 19,2-20; Dt 23,10). Profeții au prevestit o bogăție de ape curățitoare de păcate (cf. Zah 13,1) și Ezechiel asociază acestei purificări escatologice, ca un har deosebit, acțiunea Duhului Sfânt (cf. Ez 36,24-28). Iudaismul de după exil multiplică numărul curățirilor rituale prin apă, care devin extrem de minuțioase și, din această cauză, capătă o importanță deosebită, dând fariseilor contemporani lui Isus ocazia unui formalism condamnabil (cf. Mc 7,1-5). La început aceste practici simbolizau curăția inimii și, dacă erau unite cu un sentiment de căință, o puteau obține, însă cu timpul au degenerat în fariseism. Semnificativ era ritualul botezului practicat de rabini cu prozeliții în perioada premergătoare Noului Testament. Păgânii, care doreau să îmbrățișeze legea lui Moise și aderau la naționalitatea israeliană, erau supuși acestui ceremonial (cf. Mt 23,15). Se pare că unii considerau acest botez la fel de necesar ca și circumciziunea.

Băile rituale erau frecvente și la esenieni, după cum relatează istoricul Iosif Flaviu; mai ales în comunitățile din Damasc și Qumran. Esenienii erau o grupare religioasă iudaică, apărută după farisei, ca ramura cea mai fidelă pentru păstrarea purității morale; ei constituiau un fel de monahism și erau împotriva Căsătoriei. Pentru ca o persoană să poată face parte dintre esenieni, ea trebuia supusă ritualului băii, dar numai după o lungă perioadă de noviciat de verificare a sincerității convertirii. O dată admis, esenianul se supunea zilnic ritualului băii, semnificând efortul de a duce o viață curată. Fiecare se scufunda de unul singur în apă, în timp ce penitenții care se prezentau la Ioan Botezătorul primeau botezul din mâinile sale o singură dată pentru totdeauna.

Botezul lui Ioan poate fi comparat cu cel al rabinilor aplicat prozeliților și care introducea pe om în rândul fiilor lui Israel, fiindcă el, adică botezul lui Ioan, realiza un fel de asociere a adevăraților urmași ai lui Abraham (cf. Mt 3,9), adică la restul sfânt al lui Israel abia sustras mâniei lui Dumnezeu (cf. Mt 3,7.10) și care era în așteptarea lui Mesia, care trebuia să apară în lume din clipă în clipă. În felul său, botezul lui Ioan este unic, dat în pustiu, în vederea întâlnirii teofanice, după împlinirea pocăinței și primirea iertării (cf. Mc 1,4 ș.u.). Botezul lui Ioan cuprindea în sine o mărturisire a păcatelor și un efort spre a realiza o convertire definitivă, ceea ce avea să se realizeze doar prin Mielul lui Dumnezeu care va lua asupra sa păcatele lumii și va pecetlui efortul prin har. Ioan punea accentul pe curăția morală și nu a cerut vameșilor și soldaților să-și părăsească funcțiile, ci doar să fie cinstiți, corecți, drepți (cf. Lc 3,10-14).

Botezul lui Ioan stabilește doar o acțiune tranzitorie, provizorie: este un botez cu apă, pregătitor pentru botezul mesianic cu Duhul Sfânt și cu foc (cf. Mt 3,11 ș.u.; Fap 1,5; 11,16; 19,3 ș.u.) constituind curăția supremă (cf. Ps 51) care va inaugura în lume o împărăție nouă printr-o viață nouă, cea zămislită de la Duhul Sfânt în sânul Fecioarei Maria, a cărei perspectivă se confundă cu judecata de pe urmă și cu trecerea la viața îngerească. De fapt, darul Duhului Sfânt trimis de Mesia glorificat se va distinge de judecata finală, după cum spune Ioan Botezătorul: Eu vă botez cu apă, dar vine cel care este mai tare decât mine. Acela vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc, a cărui lopată este în mâna lui, ca să curățe aria și să adune grâul în hambare, iar pleava o va arde cu foc nestins (Lc 3,16-17).

Botezul lui Ioan constituie un moment în istoria lumii în care Dumnezeu își arată grija sa părintească de redresare a neamului omenesc.

Lectura I-a de la Liturgia cuvântului de azi ne arată cum Dumnezeu însuși își alege o persoană și o înzestrează cu daruri alese, îi încredințează o misiune deosebită: mântuirea tuturor popoarelor; în acest scop îi dă cunoașterea adevăratului spirit al legii, care este iubirea; îi dă capacitatea de a lumina conștiințele prin suferință și răbdare.

Lectura a II-a ne dezvăluie identitatea persoanei din prima lectură: Isus. Toată viața lui Isus a fost orientată spre bine; legea supremă a vieții sale a fost împlinirea voinței lui Dumnezeu, fiindcă la baza oricărui act mântuitor stă mereu inițiativa lui Dumnezeu-Tatăl, inițiativă izvorâtă din iubirea sa infinită, datorită căreia cheamă, formează, susține, ajută, însuflețește, întărește, luminează etc. Dar toate acelea le face prin slujitorii săi, ca fiecare om să-și dea seama de necesitatea mântuirii personale și colective. Cere colaborare conștientă și responsabilă ca, folosindu-se de propria libertate, omul să se poată bucura cauzal de realizarea împărăției lui Dumnezeu.

Isus, deși Fiu al lui Dumnezeu, s-a comportat ca om: a postit, s-a luptat cu Ispititorul, a muncit, a suferit de foame și de frig, s-a rugat, s-a bucurat, a plâns, a obosit și a flămânzit și chiar a murit ca orice om. Ca om s-a prezentat la botez în virtutea unui misterios trebuie: așa trebuie să împlinim tot ceea ce este drept, care nu poate fi separat de acel trebuia să pătimească Cristos toate acestea și așa să intre în slava sa (Lc 24,26).

Trebuia să împlinească voința Tatălui, să-i dea posibilitatea să se reveleze atât pe sine cât pe Fiul său și pe Duhul Sfânt; să se reveleze în misterul vieții intime: Acesta este Fiul meu iubit în care îmi aflu toată bucuria. Este predica esențială și cea mai scurtă asupra lui Acesta este, adică existența însăși este prezentă pentru a-i trece pe oameni prin botezul Iordanului. Când l-a trimis pe Moise în Egipt să-i scoată pe fiii lui Israel din robie și, trebuind să-i boteze în Marea Roșie, Iahve i-a spus lui Moise: Dacă te vor întreba cine te-a trimis, să le spui: "Cel ce este m-a trimis la voi" (Ex 3,14). Acum, Cel ce este, este prezent, nu prin Moise, nici prin Ioan Botezătorul, ci prin Fiul său, prin esența și existența divină, care, din acest moment, uns cu Duhul Sfânt, devine profet, preot și rege (lectura I-a). Tatăl își găsește în el toată bucuria, deoarece el le va da oamenilor viața cea nouă, îi va mântui, va forma din ei o împărăție pentru care s-au deschis cerurile.

Același trebuie pune în evidență și necesitatea Botezului nostru, fără de care viața cea nouă nu poate prinde rădăcini, nu se poate dezvolta și nu poate aduce roade. Nici o altă taină nu putem primi, dacă mai întâi nu am primit Botezul. În anul 1640 sfântul Petru Claver, misionar în Africa, a fost chemat de urgență la patul de moarte al unei sclave. A ajuns prea târziu, murise. Sfântul a îngenuncheat și s-a rugat. După un timp, observă că moarta se mișcă și, după ce s-a ridicat în șezut, a spus: Cât sunt de obosită! Sfântul a întrebat-o: Pentru ce ești atât de obosită? Ea îi răspunde: Mă aflam aproape de o grădină foarte frumoasă. Voiam să intru, dar un copilaș m-a întors înapoi, spunându-mi că nu sunt botezată. M-am întors aici. Nu știu ce să spun mai mult. Mă simt tare obosită! Sfântul Petru Claver, crezând că este vorba doar de un vis, deoarece o cunoștea că se spovedise de mai multe ori la el și se împărtășise, voi să o mărturisească, dar ea s-a opus, zicând: Nu, nu; vreau Botezul! Stărui să i se dea acest sacrament. Însăși stăpâna ei a confirmat că sclava de mai bine de douăzeci de ani primea sfintele taine. Inspirat de Dumnezeu, Petru Claver a botezat-o. Îndată după Botez, sclava a murit fericită. Minunea a fost confirmată cu jurământ de stăpânul sclavei, ofițer superior în Cartagina, la procesul de beatificare a lui Petru Claver.

Îngenunchind înaintea lui Ioan Botezătorul, Isus a înțeles să omagieze toată truda înaintașilor săi, pe ogorul propășirii spirituale. Din zbuciumul trecutului, el vrea să păstreze scânteia spiritualității, ca să o transmită viitorului sub formă de vâlvătaie, ca să lumineze cărările omenirii spre limanul adevăratei fericiri. Așa se cuvenea și așa trebuia să se împlinească dreptatea. El dă la o parte cenușa trecutului, dar păstrează cu grijă scânteia spiritualității, agonisită cu atâta trudă și jertfe fără număr în decursul mileniilor. El dărâmă alcătuiri vechi, care aveau temelii șubrede, dar respectă tradiția spirituală a profeților (Sterie Diamandi, Viața lui Isus).

Și pe noi Botezul ne angajează la această sfântă misiune!

 

următoarea


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire