pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici la solemnități, sărbători și comemorări
pr. Anton Dancă

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Bună

Preasfânta Fecioară Maria Regină

II

Mi-a făcut lucruri mari

O tânără din Roma cu numele de Maria Desideri Morbidelli, bolnavă de tuberculoză în ultimul grad, fusese de șase ori la Lourdes în pelerinaj și ceruse vindecarea. La 1 septembrie 1933 era aici pentru a șaptea oară și s-a rugat așa: "Sfântă Fecioară, ori mă vindeci, ori lasă-mă să mor". S-a vindecat instantaneu. Ca recunoștință a întemeiat o asociație internațională numită "Pro regalitate Mariae", la care au aderat sute de mii de credincioși. Papa Pius al XII-lea, ascultând cererile lor, prin enciclica "Ad coeli Reginam" de la sfârșitul anului 1944, anunță înființarea acestei sărbători. Sărbătoarea de azi reia și completează tema abordată deja în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului. De fapt, ridicată în gloria cerească cu sufletul și cu trupul, Fecioara Maria a fost ridicată de Domnul ca regină a universului, deoarece a fost cea mai asemănătoare cu Fiul său, Domnul domnilor și biruitorul păcatului și al morții (LG 59). Fecioara mamă, care pe parcursul vieții sale de pe acest pământ a fost strâns legată de viața și activitatea lui Cristos și asemănătoare cu el în suferință până acolo că sufletul i-a fost străpuns de pătimirile sale și pe care le-a oferit Tatălui prin moartea sa, trebuie să fie asociată și la slava lui veșnică. Din acest motiv Liturgia îi recunoaște titlul de regină și ca atare o cinstește așezată lângă regele care este Fiul său: Strălucește regina la dreapta ta (Ps 45,10; psalmul responsorial de la Adormirea Maicii Domnului). În conștiința omenirii regina este un simbol și un ideal: e simbolul femeii desăvârșite, e simbolul frumuseții, al bunătății, al milei, al duioșiei, al puterii puse în slujba binelui; regina este aceea care intervine întotdeauna în favoarea celor mici, săraci, bolnavi, nedreptățiți. Dacă regii se ocupă de politică și războaie, reginele se ocupă de operele de binefacere, de răniți, de bolnavi, de orfani (cf. pr. Claudiu Dumea, Maria în misterele rozariului, Iași 1995, pag. 193).

Mai presus de orice regină de pe pământ, Fecioara Maria strălucește prin darurile mari pe care i le-a făcut Preasfânta Treime: zămislirea ei nepătată este opera Tatălui ceresc; Fiul își împodobește mama cu plinătatea harurilor, cu privilegiul unic de mamă a lui Dumnezeu; Duhul Sfânt își împodobește Mireasa cu cele șapte daruri care o fac mai înțeleaptă decât Solomon, mai înțelegătoare decât David, mai sfătuitoare în bine decât profeții, mai puternică decât Iudita, mai plină de știință decât Adam, mai evlavioasă decât Abel și mai plină de frica de Dumnezeu decât toți patriarhii. Prin martiriul dureros îndurat împreună cu Fiul, prin credința fără limite, prin fecioria nepătată, prin umilința cea mai profundă, prin iubirea care se dăruiește fără măsură, ea întrece infinit oricare altă făptură. Aceste prerogative fac din Fecioara Maria regina apostolilor și a martirilor, a confesorilor și a fecioarelor, a tuturor sfinților și chiar a îngerilor. Litaniile lauretane enumeră douăsprezece titluri de regină ale preacuratei care strălucesc asemenea celor douăsprezece stele de pe capul femeii din Apocalips. Este numită Regina îngerilor, deoarece Dumnezeu Tatăl, care n-a spus nici unuia dintre îngeri: fiul meu ești tu (cf. Evr 1,5), îl rânduiește pe Fiul său să-i spună mamă Fecioarei din Nazaret. Este numită Regina patriarhilor, deoarece acești oameni drepți ai Vechiului Testament, în frunte cu Abraham, au suspinat după acea femeie menită să zdrobească țeasta Șarpelui care a sedus-o pe Eva. Este numită Regina profeților, fiindcă ei, în frunte cu Isaia și Micheia, au prezis că ea va fi aceea care îl va zămisli și naște pe Mesia, Emanuel, Dumnezeu cu noi. Este numită Regina apostolilor, fiindcă aceștia au început să creadă în Isus datorită intervenției ei la nunta din Cana Galileii și l-au primit pe Duhul Sfânt, ea fiind în mijlocul lor în Cenacol. Este numită Regina martirilor, fiindcă sabia i-a străpuns sufletul de la nașterea lui Isus și până pe Calvar. Este numită Regina mărturisitorilor, fiindcă prin Magnificat-ul ei dă cea mai frumoasă mărturie despre milostivirile lui Dumnezeu. Este numită Regina fecioarelor, ea fiind prima care s-a dăruit total slujirii Domnului în calitate de roabă pentru împărăția cerurilor. Este numită Regina tuturor sfinților, fiindcă numai ea poate sta în fruntea tuturor prin plinătatea harului și numai în sânul ei și-a așezat Sfântul sfinților tronul său. Este numită Regină zămislită fără de prihana strămoșească, ea singură fiind scutită anticipat de păcat prin meritele lui Isus pentru a zdrobi capul Șarpelui. Este numită Regina preasfântului rozariu, fiindcă deține primatul în rugăciune printr-o credință și o evlavie divină: Duhul Sfânt s-a adresat lui Dumnezeu cu numele de Tată prin buzele ei care dădeau la iveală plinătatea inimii. Este numită Regină ridicată cu sufletul și trupul la cer, fiindcă ea, care s-a asemănat cu Fiul în pătimire, se cuvenea să se bucure total cu el în slavă. Este numită Regina păcii, fiindcă numai pacea este climatul divin, adică armonia totală în care ea s-a bucurat de privilegiul de a fi fiica Tatălui, mama Fiului și mireasa Sfântului Duh, devenind calea noastră spre Isus, principele păcii.

Dacă analizăm cu atenție aceste titluri de regină, ușor ne vom da seama că regalitatea ei nu este de origine pământească, dar derivă în mod exclusiv din cea a Fiului, conform rânduielii Tatălui și are menirea să ne întărească în credință, speranță și iubire.

Profetul Isaia l-a prevestit pe Mesia ca pe acela care poartă pe umerii săi semnul suveranității, și va fi numit tată veșnic, principe al păcii (9,5). Îngerul Gabriel l-a numit pe Mesia în mod expres drept: Fiul Celui Preaînalt, căruia: Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David tatăl său și va domni... în veci și împărăția lui nu va avea sfârșit (Lc 1,32-33).

Devenind fiul Mariei, Isus primește de la dânsa firea omenească și o face părtașă de regalitatea sa divină. Fecioarei, atât de umilită dar și atât de înălțată, Biserica îi adresează cu emoție cuvintele psalmistului: Ascultă, fiică, privește și pleacă-ți urechea: uită poporul tău și casa părintească. Regele dorește frumusețea ta (Ps 45,11-12).

Nici o altă creatură nu a fost mai iubită de Dumnezeu ca preacurata Fecioară Maria, dar nici o altă creatură nu a răspuns iubirii lui cu atâta iubire ca dânsa, care s-a dăruit lui Cristos, Regele său și Fiul său, uitând din iubire față de dânsul orice drept ce i s-ar fi cuvenit, chiar și pe acela de mamă, singură proclamându-se roabă a Domnului.

Cel dintâi care a preamărit lucrurile mari pe care Dumnezeu le-a făcut preacuratei a fost îngerul care a salutat-o cu: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine (Lc 1,28), bucură-te în așa fel încât să poți deveni mama Domnului. Ce demnitate poate fi mai mare pentru o simplă creatură decât aceasta? Urmează Elisabeta care exclamă cu voce tare: "Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău. Fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul" (id. 42.45). Asupra preacuratei Maria a coborât cea mai mare dintre binecuvântările lui Dumnezeu care a făcut-o rodnică în așa fel că a devenit mamă și a rămas fecioară, atingând în acest fel granițele divinității. Fecioara Maria este proclamată binecuvântată fiindcă este mama Domnului și fericită fiindcă a crezut în cuvântul său. După mai mulți ani o altă femeie o laudă făcând să cadă asupra ei admirația pe care o nutrea față de Isus, fiul ei: Fericit sânul care te-a purtat și pieptul care te-a alăptat (Lc 11,27). Preacurata regină a Regelui veșnic este atât de conștientă de mărețiile sale și este atât de convinsă de necesitatea smereniei încât o poate cânta fără să se neliniștească: Toate neamurile mă vor numi fericită, fiindcă mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic (Lc 1,48-49). Cu cea mai mare umilință a profetizat propria glorie fără să rețină pentru sine nici cea mai mică părticică; gloria proprie trebuie să slujească numai și numai spre slava celui care a știut să facă dintr-o creatură atât de mică pe cea de o valoare unică: Mama lui Dumnezeu.

Întreaga regalitate a preacuratei Fecioare Maria este pătrunsă de această umilință suavă, care o face să fie mai mult mamă decât regină. Dar este mamă-regină printr-o regalitate blândă și plăcută care se concretizează în a aduce oamenilor mântuirea realizată și meritată de Fiul său. Regalitatea ei de mamă o face puternică asupra inimii Fiului în a obține harul convertirii și al iertării; o face puternică în a-i chema pe cei păcătoși, în a susține pe cei slabi, în a umple de curaj pe cei descurajați și de putere pe cei persecutați, pentru a-i aduna pe cei dispersați și îndepărtați de unitatea eclezială. Biserica o invocă cu încredere și-i cheamă pe fiii săi să o roage ca acum, ridicată la cer mai presus de toți fericiții și îngerii... să mijlocească pe lângă Fiul său, ca toate familiile lumii... să fie reunite în armonia unui singur popor al lui Dumnezeu, spre slava preasfintei și indivizibilei Treimi (LG 69). Melania, după ce a văzut-o la Salette, spunea: "A o vedea pe Maria înseamnă a vedea paradisul întreg". Pe coroana statuii Sfintei Fecioare Maria de la Pilar (Spania), de-a lungul veacurilor, creștinii au așezat un milion de pietre prețioase, de diamante. Dar nu pietre prețioase ne cere Regina noastră cerească, ci inimile noastre de aur în care să strălucească lumina harului, acea disponibilitate de a uita de noi înșine pentru slava lui Dumnezeu pe care ea însăși a avut-o pe pământ, să strălucească virtuțile evanghelice și mai ales iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, față de cei nevoiași din lume, ca să ne asemănăm cât mai mult cu dânsa, mama și Regina noastră, despre care Conciliul Vatican II spune atât de convingător: "Ridicată la cer, Maria, în iubirea ei de mamă, are grijă de frații Fiului său care sunt încă pe cale, amenințați încă de primejdii și de necazuri, până când vor ajunge în patria fericită unde și ei vor primi o coroană veșnică" (LG 62). (Predica este conformă în majoritate cu meditația Maria regina din Intimita divina pag. 1554-1556).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire