pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici la solemnități, sărbători și comemorări
pr. Anton Dancă

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Bună

Inima Neprihănită a Mariei

I

Și prin inima ta va trece o sabie

(După sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus)

Domnul m-a zidit pe mine la începutul căilor sale. Eram cu dânsul când pregătea cerul și când și-a așezat scaunul său peste vânturi, când a pus hotar mării și apelor, ca să nu mai treacă peste țărmuri și când a făcut tari temeliile pământului, eram cu dânsul întocmind toate. Eu eram cea de care se bucura și în toate zilele mă bucuram înaintea feței lui (Prov 8,22 ș.u.).

Cuvintele Scripturii pe care le-am auzit sunt deseori atribuite preacuratei Fecioare Maria pentru a pune în evidență măreția ei ca pe cea mai distinsă operă a lui Dumnezeu, ca tron al înțelepciunii, ca mamă a Cuvântului veșnic, ca inimă de mamă a tuturor celor create.

Domnul a zidit-o ca pe cea mai frumoasă dintre creaturi, vrednică de un cult deosebit.

Dacă nouă înșine, prin imposibil, ne-ar fi fost încredințată misiunea de a pregăti Fiului lui Dumnezeu o inimă de mamă, nu am fi căutat oare toate comorile lumii și n-am fi împodobit-o cu tot aurul și cu toate pietrele prețioase ale pământului? N-am fi încercat oare s-o îmbrăcăm în raze de soare? Și, cu toată strădania noastră, n-am fi reușit mare lucru. Ba nici îngerii n-ar fi fost în stare să-i ofere lui Dumnezeu o inimă de mamă pe măsură, fiindcă ea poate fi numai opera atotputerniciei.

Inima ocupă un loc de frunte printre obiectele de cult.

Dumnezeu însuși afirmă că posedă o inimă care se întristează și regretă că l-a creat pe om (cf. Gen 6,6), dar dacă tot l-a creat, inima lui se zvârcolește și este cuprinsă de milă față de poporul său (cf. Os 11,8) și se va bucura făcându-i bine: adunând pe toți din toate colțurile pământului și făcând un popor nou, cu care să poată încheia un legământ veșnic, punând în inimile tuturor darul Duhului Sfânt: frica de Dumnezeu (Ier 32, 39-41).

Putem afirma: cultul Inimii Neprihănite a Mariei își are rădăcina aici, în Inima lui Dumnezeu, fiindcă el a pus în inima ei plinătatea absolută a harului (cf. Lc 1,28), adică toate cele șapte daruri și chiar pe Duhul Sfânt l-a pus în inima ei ca să plămădească Inima Preasfântă a lui Isus. Așa încât ea a putut spune: Eu eram aceea de care se bucura, fiind cu dânsul când întocmea toate, deoarece toate s-au făcut prin Cristos și pentru Cristos (cf. In 1,3). Din acest motiv putem spune, fără nici o teamă de a greși, că: icoana și modelul Inimii Neprihănite a Mariei este Isus, fiindcă el este Inima lui Dumnezeu. Inima lui Isus Cristos este copleșită de darul fricii de Dumnezeu în calitate de Inimă a lui Mesia (cf. Is 11,3); el a împlinit pururi voința Tatălui (cf. In 4,34; 14,31), mergând până acolo că și-a lăsat inima străpunsă pe cruce de sulița soldatului roman (cf. In 19,34) și vrea să învățăm de la inima sa ceea ce sunt blândețea și smerenia trăite conform voinței preasfinte a Tatălui.

Inima Neprihănită este cinstită printr-un cult deosebit fiindcă este depozitara cea mai sfântă a cuvintelor lui Isus (cf. Lc 2,19) și a acceptat jertfirea inimii, adică jertfa totală a ființei proprii pentru realizarea operei Inimii Preasfinte a lui Isus de pe cruce (cf. Lc 2,35), ca tot omul să ajungă să-l cunoască, să-l iubească și să-l slujească pe Dumnezeu și pe aproapele ca pe sine însuși (cf. Mc 12,33).

În anul 1830, preasfânta Fecioară Maria s-a arătat sfintei Ecaterina Labouré recomandându-i să se facă o medalie care să aibă pe o parte litera M, monograma Mariei și sub ea două inimi, adică Inima lui Isus și a ei, ca o chemare la cult, la mai multă credință, pentru a beneficia de mai mult har și ajutor în necazuri. Atât de multe și de mari au fost ajutoarele primite de cei care au purtat această medalie încât a căpătat supranumele de Medalia miraculoasă. Ceva mai târziu, pe când era paroh la Paris, la biserica Notre-Dame des Victoires, părintele Charles Eleonore Dufriche Desgenettes, fiind foarte amărât și îngrijorat din cauza nepăsării religioase a parohienilor săi și neștiind cum să îndrepte această stare jalnică, în anul 1837 aude un glas care îi spune: Consfințește-ți biserica și parohia Preasfintei și Neprihănitei Inimi a Mariei! A ascultat inspirația și lucrurile s-au îndreptat ca prin minune.

În anul 1911 se fixează sărbătoarea Inimii Neprihănite în sâmbăta de după sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, iar în anul 1942, la 31 octombrie, Sfântul Părinte Pius al XII-lea, în mesajul său radiofonic adresat poporului portughez cu ocazia aniversării a 25 de ani de la arătările Maicii Domnului de la Fatima, consfințește Biserica și întreg neamul omenesc Inimii Neprihănite a Mariei, fiindcă atunci, în perioada aparițiilor Fecioarei celor trei copii - Luciei, Iacintei și lui Francisc - Maria i-a învățat să se roage Inimii Preasfinte a lui Isus și a Inimii ei Neprihănite, anunțându-i că Dumnezeu are cu voi planuri de milă și în primul rând să ofere aceste rugăciuni pentru convertirea păcătoșilor, ca să se aducă în cer mare bucurie îngerilor lui Dumnezeu, așa cum ne-a spus-o Isus (cf. Lc 15,10).

Sfântul Petru afirmă clar despre Cuvântul lui Dumnezeu că este ca o făclie care strălucește în loc întunecos până când se va lumina de ziuă și luceafărul va răsări în inimile voastre (2Pt 1,19).

Ca luceafărul, adică Isus înviat, să răsară în inimile noastre întunecate de păcate, este necesar ca aurora, adică Inima Neprihănită a Mariei, să lumineze inimile noastre cu plinătatea harurilor sale, ca apoi Isus Cristos să strălucească prin credință în inimile noastre (cf. Ef 3, 17-19), ca înrădăcinați și întemeiați fiind în iubire, să putem înțelege împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea și să cunoaștem iubirea lui Cristos care este mai presus de orice știință, ca să fim apoi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu, adică de Duhul Sfânt, fiindcă unde ne va fi comoara, acolo ne va fi și inima (cf. Mt 6,21).

Inima Neprihănită a Mariei ne este o chemare continuă la Isus. Știm: cine ne cheamă, ne iubește. Ea ne cheamă la cunoașterea valorilor spirituale izvorâte din jertfa Inimii lui Isus de pe cruce, la viața sacramentală și mai ales la sfânta Împărtășanie; ne cheamă la bucuria izvorâtă din credința pe care ea însăși a experimentat-o, așa cum a felicitat-o Elisabeta: Fericită ești tu pentru că ai crezut (Lc 1,45); ne cheamă la Magnificat-ul ei veșnic, fiindcă ne iubește ca mamă și ne călăuzește ca regină.

Cu întreaga Biserică să ne înălțăm ruga spre tronul divin al lui Dumnezeu și să o spunem din toată inima, ca să realizăm neprihănirea inimii noastre, conștienți de ceea ce ne-a spus-o sfântul Paul, anume că: nici un destrăbălat, sau necurat, sau avar, care este un idolatru, nu are moștenire în împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu (Ef 5,5). Așadar: Dumnezeule, în Inima Fericitei Fecioare Maria tu ai pregătit lăcaș vrednic Duhului Sfânt; te rugăm să ne dai cu bunătate harul ca prin mijlocirea ei să ne învrednicim a fi și noi temple ale măririi tale (LR). Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire