pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici la solemnități, sărbători și comemorări
pr. Anton Dancă

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Bună

Sfântul Ioan Apostol

Ucenicul pe care îl iubea Isus

(27 decembrie)

Sfântul Ioan apostol și evanghelist, pe care îl sărbătorim azi, a fost fiul lui Zebedeu și al Salomei din localitatea Betsaida. Fratele său mai mare se chema Iacob. S-au ocupat cu pescuitul, ca și tatăl lor. Scriptura ne arată că se trăgea dintr-o familie de oameni cinstiți și credincioși, dar și ambițioși, după cum vom vedea. Ioan, cum aude că s-a ivit un profet pe malurile Iordanului și prin pustiul Iudeii, merge și se face ucenicul lui, împreună cu Andrei, fratele lui Simon-Petru. În momentul în care Botezătorul îl arată pe Isus drept Mielul care ia asupra sa păcatele lumii, ei îl părăsesc pe acesta și se iau după Isus. Întrebați de dorința lor, ei îl întreabă pe Isus de domiciliul său. Isus îi invită și ei stau cu Isus o zi întreagă, după care Andrei se va duce la fratele său Simon și-l va chema să vină și să-și dea cu părerea dacă Isus este sau nu Mesia.

Ioan, chemat de Isus să-i fie apostol, nu ezită să părăsească toate, adică pe părinți și bunăstarea lor fiindcă nu era însurat, îl urmează pe Învățătorul care îl va iubi într-un mod deosebit.

A fost cel mai tânăr ucenic al lui Isus și, ajungând în contact cu cel mai curat decât îngerii, cu Isus, își însușește mărgăritarul evanghelic, rămânând feciorelnic pentru toată viața.

Încă de la începutul uceniciei, Ioan pătrunde în misterul lui Isus mai mult decât ceilalți apostoli; și prin Isus în misterul lui Dumnezeu, definindu-l iubire.

Ioan poate fi numit apostolul Euharistiei, fiindcă el singur relatează pe larg discursul lui Isus despre pâinea coborâtă din cer. Isus s-a născut la Betleem. Betleem înseamnă casa pâinii și a fost o profeție despre ceea ce va deveni Cristos: pâinea euharistică din toate bisericile creștine. După ce Isus a săvârșit marea minune a înmulțirii pâinilor, săturând cinci mii de bărbați și cu atât mai multe femei și copii, oamenii voiau să-l facă rege, ca să-i sature mereu cu pâinea minunată, nelucrată, neînțelegând sensul minunii. Ioan întrezărește ceea ce mii de oameni nu au priceput și vrea să rămână curat, feciorelnic, deoarece cristalizându-se tot mai mult în inima lui misterul trupului și sângelui lui Isus, vrea să devină administratorul credincios și curat, îngeresc, al acestei taine.

Isus îl îndrăgește mai mult decât pe ceilalți ucenici și îl ia lângă sine la Cina cea de Taină, permițându-i chiar să-și plece fruntea pe pieptul său, ascultându-i bătăile inimii, care aveau să se reverse în flăcări de iubire pe toate altarele din lume ale Bisericii sale. Tot în această împrejurare i-l descoperă pe trădătorul Iuda, ca pe un necredincios al adevărului despre Euharistie, numindu-l diavol chiar de la prima minune a înmulțirii pâinilor (cf. In 6,70).

Evanghelia scrisă de Ioan se deosebește total de cele scrise de Matei, Marcu și Luca. Pe când sinopticii (evangheliștii care se aseamănă în relatările lor) se mărginesc să relateze nașterea lui Isus doar din sânul feciorelnic al Mariei, Ioan începe cu nașterea Cuvântului din veci din Tatăl ceresc cu o clarviziune uimitoare (cf. Prologul, 1, 1-51).

Mama sa, Salome, visând o împărăție a pâinii din abundență și pe fiii săi administratorii depozitului regelui Isus, vine și-i cere Învățătorului ca cei doi fii ai săi, Iacob și Ioan, să stea unul la dreapta și altul la stânga în împărăția lui (cf. Mt 20,21), iar ei i-au făgăduit că vor bea paharul pe care îl va bea el. Atunci nu înțelegeau despre ce fel de pahar este vorba.

Împărtășit conștient cu trupul și sângele lui Isus la Cina cea de Taină, Ioan înțelege și acceptă paharul lui Isus și este singurul dintre ucenici care îl urmează pe Mântuitorul, pe Mielul lui Dumnezeu care a luat asupra sa păcatele lumii, până pe Calvar pentru a fi martor la ispășirea lor printr-o jertfă divină mărturisită și de centurionul roman de lângă el: Cu adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu (Mt 27,54). Numai hrănindu-se cu sfânta Euharistie Ioan poate fi fratele lui Isus și o poate primi pe preacurata ca mamă, ca pe cea mai scumpă moștenire din testamentul lui Isus de pe cruce (cf. In 19,26-27).

Numai hrănindu-se cu pâinea coborâtă din cer, Ioan poate înțelege că Dumnezeu este iubire (1In 4,8.16). Afară de Evanghelia scrisă, cele trei scrisori rămase de la el sunt o dovadă de netăgăduit a sufletului care a trăit intimitatea cu Dumnezeu în mod desăvârșit, atâta cât este posibil pe acest pământ.

Euharistia este taina care ne pregătește pentru învierea de apoi. Ioan, făcând o călătorie la Roma, a fost învinuit în fața împăratului Domițian de vrăjitorie, că adună pe oameni înainte de răsăritul soarelui și le dă să mănânce carnea unui prunc jertfit, ca să poată menține legătura cu puterile oculte și să rămână invulnerabil în fața călăilor. Ceea ce a confirmat și guvernatorul Bitiniei, Pliniu cel Tânăr, spunând despre creștini că se adună într-o anumită zi, înainte de răsăritul soarelui, și-i cântă lui Isus Cristos ca unui zeu (cf. Epistola 10,94,7). Împăratul superstițios dă poruncă să fie fiert într-un cazan cu ulei. Prefigurând învierea celor care se împărtășesc cu Isus euharisticul biruitor al morții, Ioan iese din uleiul clocotind mai tânăr și mai frumos. Creștinii s-au bucurat, iar păgânii s-au umplut de groază.

Exilat în insula Patmos, el scrie singura carte profetică a Noului Testament - Apocalipsul - în centrul căreia stă Mielul pascal, Isus care a luat asupra sa păcatele lumii și, ispășindu-le prin jertfa crucii, și-a dobândit un popor sfânt pe care îl prezintă Tatălui ca pe o mireasă fără pată, Biserica sau Ierusalimul ceresc.

Viața sa lungă de peste o sută de ani este o garanție a vieții de care se bucură cei care se hrănesc cu pâinea vieții, înlăturând din comportamentul lor ceea ce îmbătrânește sufletele: păcatul.

În concluzie: să-l imităm pe sfântul Ioan crezând în prezența lui Isus din Euharistie, prezent în tabernacolele bisericilor noastre ca odinioară în peștera din Betleem - Casa pâinii -, împărtășindu-ne cât mai des și vom simți în greutățile vieții ocrotirea Mariei, mama lui Isus euharistic din noi.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire