pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici la solemnități, sărbători și comemorări
pr. Anton Dancă

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Bună

Sfinții Arhangheli: Mihail, Gabriel, Rafael

În prezența îngerilor, veniți să-l adorăm pe Domnul!

(Invitatoriul de la Liturgia orelor)

(29 septembrie)

Cristos Domnul, în iubirea sa nemărginită față de oameni, a voit să-și asocieze la opera răscumpărării nu numai oameni distinși precum profeții, pe preacurata Fecioară Maria, pe sfântul Iosif, pe Ioan Botezătorul, pe apostoli etc., dar chiar o lume extraordinară, pe îngerii cei mai distinși.

Existența ființelor spirituale, netrupești, pe care Sfânta Scriptură le numește în mod obișnuit îngeri, este un adevăr de credință. Mărturia Scripturii este la fel de clară ca și caracterul unanim al tradiției (CBC Ed. ARC București, 1993, pag. 81).

Deoarece existența îngerilor este un adevăr de credință, în mod logic, a vorbi și a asculta învățătura Bisericii despre ființele spirituale înseamnă o trăire a credinței, o întărire în credință. Acest lucru este cel mai important, fiindcă numai prin credință putem fi plăcuți Creatorului (cf. Evr 11,6). Vorbind, ascultând, meditând despre îngeri, devenim plăcuți lui Dumnezeu.

Cristos - începătorul și desăvârșitorul credinței (Evr 12,2) - în care însuși Tatăl ceresc își găsește toată bucuria (cf. Mt 3,17) este centrul lumii îngerești. Îngerii sunt ai săi: Va veni Fiul Omului în slava sa și toți îngerii împreună cu el (Mt 25,31). Sunt ai lui fiindcă au fost creați prin el și pentru el. Pentru că în el toate au fost create, și cele din cer și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, tronurile și domniile, căpeteniile și puterile; toate prin el și pentru el au fost create (Col 1,16). Sunt și mai mult ai săi fiindcă i-a făcut mesageri ai planului său de mântuire. Nu sunt toți oare duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii? (Evr 1,14).

De la întrupare la înălțare, viața Cuvântului întrupat este înconjurată de adorația și de slujirea îngerilor. Când "îl aduce în lume pe cel întâi-născut, Dumnezeu spune: Să i se închine lui toți îngerii lui Dumnezeu" (Evr 1,6). Cântarea lor de laudă la nașterea lui Cristos a răsunat fără încetare în lauda Bisericii: "Mărire în cer lui Dumnezeu" (Lc 2,14). Ei ocrotesc copilăria lui Isus (cf. Mt 1,20), îl slujesc în pustiu (cf. Mc 1,12), îl mângâie în agonie (cf. Lc 22,43), ei l-ar fi putut elibera din mâinile dușmanilor (cf. Mt 26,53), ca pe Israel odinioară (cf. 2Mac 10,29-30). Tot îngerii sunt cei care evanghelizează (cf. Lc 2,10), aducând vestea cea bună a întrupării (cf. Lc 2,8-14) și a învierii lui Cristos (cf. Mc 16,5-7). Ei vor fi de față la întoarcerea lui Cristos, pe care o vestesc (cf. Fap 1,10-11), în slujba judecății sale (cf. Mt 13,41,31; 24,31). (CBC Ed. ARC. București 1993, pag. 82).

Sfântul Luca arată deseori intervenția îngerilor la originea Bisericii, care este trupul mistic al lui Isus, fiindcă, o dată cu venirea lui Cristos, omenirea a intrat în epoca definitivă în care Dumnezeu devine vecinul omului și cerul vecinul pământului. Îngerii sunt destinați de Dumnezeu în serviciul și folosul acelora care trebuie salvați (Evr 1,14). Acțiunea noastră de mulțumire care stă în centrul credinței, Euharistia, devine o concelebrare (cf. LG 50) în care ne unim cu îngerii pentru a înălța spre tronul Celui Preaînalt întreita cântare: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul universului" (cf. MAC (feriale) pag. 1919).

Prima lectură din Liturgia cuvântului de azi (Dan 7,9-10, 13-14) ne prezintă pe Dumnezeu Tatăl stând pe tronul măririi sale, înconjurat de numărul impresionant de mare al îngerilor care îl slujesc, în prezența cărora dă Fiului Omului slava și împărăția, ca toți îngerii și toate popoarele să-i slujească, recunoscând în el pe Fiul său - "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat" - vrednic de închinare: "ca în fața lui să se plece tot genunchiul, al celor din cer, al celor de pe pământ și al celor din iad" (Fil 2,10), ca nimeni să nu-și imagineze că Isus, pentru faptul că s-a făcut om, ar fi mai prejos decât îngerii.

Lectura a doua (Ap 12,7-12) ne prezintă o luptă mare care s-a dat în cer între îngeri: învingătorii au obținut o strălucită victorie prin sângele Mielului; învinșii au fost aruncați pe "pământ", adică într-un loc de suferință, deși în fruntea lor se afla cel mai strălucitor dintre îngeri: Lucifer. Lucifer, înseamnă purtător de lumină.

Orice înger și orice om ieșit din mâinile atotputerniciei lui Dumnezeu este un purtător de lumină prin inteligență, voință și memorie, fiindcă numai Dumnezeu singur este inteligența, voința și memoria supremă. Din iubire împărtășește îngerilor și oamenilor darurile sale divine: inteligență, voință și memorie, prin care să i se asemene, ca să poată fi moștenitori ai împărăției sale.

Ce s-a întâmplat cu Lucifer? S-a încrezut în sine și a căzut.

Prin căderea lui, Dumnezeu ne avertizează asupra a două lucruri: 1) darul, cu cât este mai mare, cu atât prezintă o primejdie mai mare. Puterea, pe care o deține cel care este pus peste alții, dacă nu este însoțită de smerenie, devine o beție care amețește, care înstrăinează de Creator, care accentuează egoismul; 2) învinșii, fiind aruncați pe pământ, vor molipsi pământul cu nebunia lor.

Cunoaștem trei feluri principale de păcat: păcatul sufletului senzual sau plăcerea (păcatul cărnii) : "Zămislind, pofta naște păcatul, iar păcatul săvârșit aduce moartea" (Iac 1,15); apoi păcatul minții - părerea de sine sau înălțarea de sine ce duce la rătăcire, iar stăruința în rătăcire naște minciuna și amăgirea; și, în sfârșit, păcatul propriu-zis al spiritului, iubirea de putere ce conduce la violență, iar violența sfârșește în crimă (Vladimir Soloviev, Fundamentele spirituale ale vieții, Ed. Deisis, Alba-Iulia, 1994, pag. 36).

Lucifer nu a avut păcatul cărnii, al sufletului senzual, ci păcatul minții și pe cel al spiritului: înălțarea de sine și iubirea de putere, care l-au dus la minciună și crimă și cu care a umplut pământul.

Prin sfântul Mihail arhanghelul, Dumnezeu arată că în lumea spiritelor nu a pus la încercare pe nimeni peste puterile sale. Sfântul Mihail, mai prejos decât Lucifer, cu harul divin învinge dubla ispită: a minții, care vrea să-și formeze o părere înaltă de sine și a spiritului, beția puterii.

Isus, în ispita din pustiu, ne-a dezvăluit că și omul poate învinge cu ajutorul cuvântului lui Dumnezeu întreita ispită: a sufletului senzual (păcatul cărnii), când spune ispititorului: Nu numai cu pâine trăiește omul; păcatul minții: Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău! și păcatul spiritului sau dorința de putere: Domnului Dumnezeului tău să te închini și lui singur să-i slujești! (cf. Mt 4,4 ș.u.).

Noi, mai prejos de Cristos - ca și sfântul Mihail mai prejos de Lucifer - putem învinge orice ispită prin harul lui Dumnezeu. Harul este o recunoaștere smerită a slăbiciunii de creatură și a atotputerniciei de Creator. Harul stă la temelia smereniei și smerenia stă la baza credinței prin care devenim plăcuți lui Dumnezeu. Regina îngerilor, preacurata Fecioară Maria, felicitată de verișoara sa Elisabeta pentru că a crezut ceea ce Dumnezeu i-a revelat prin arhanghelul Gabriel, răspunde că Dumnezeu a privit la smerenia slujitoarei sale, a privit la temelia credinței (cf. Lc 1,48).

Lucifer arogant, în fața măreției celui întreit sfânt a strigat: Non serviam! Super astra dei exaltabo solium meum et similis ero altissimo - Nu vreau să-i slujesc! Voi așeza scaunul meu deasupra stelelor cerului și voi fi asemenea Celui Preaînalt.

La întrebarea arhanghelului Mihail: "Quis ut Deus?" - "Cine este ca Dumnezeu?" Cel mândru n-a găsit răspunsul, dar Cristos cel smerit a dat răspunsul în numele întregii creații: Domnului Dumnezeului tău să te închini și lui singur să-i slujești! fiindcă nimeni nu este ca Domnul Dumnezeul nostru. Acesta este și trebuie să fie răspunsul fiecărui înger și al fiecărui om.

Lucifer a perseverat în revoltă și crimă: este păcătos de la început (1In 2,8) și ucigător de oameni; pe când sfântul Mihail a perseverat în smerenie și slujire și apoi a ajutat pe oameni să afle calea spre Cristos, care duce la Tatăl. Sfântul Mihail este glasul lui Isus care ne cheamă la convertire: la o mai curajoasă mărturisire a credinței.

Lectura a III-a (In 1,47-51) ne oferă un exemplu grăitor.

Isus laudă pe Natanael fiindcă nu este un om prefăcut, viclean, fățarnic, mincinos etc.

Natanael, datorită faptului că Isus îi cunoaște inima, își mărturisește credința cu adâncă smerenie și iubire: Tu ești Fiul lui Dumnezeu, tu ești regele lui Israel! deci și al meu fiindcă sunt israelit.

Ce îi făgăduiește Isus pentru această mărturisire curajoasă a credinței, lui și nu numai? Ce speranță ne oferă? Adevăr, adevăr vă spun, veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu coborând și urcând deasupra Fiului Omului, adică veți vedea cerul deschis, intrarea în viața veșnică; veți vedea frumusețea cerului, pe îngerii lui Dumnezeu; veți simți fericirea cerului din slujirea îngerilor care vor coborî și urca deasupra Fiului Omului. Dintre îngeri, acela care a fost cel mai zelos în slujire, a fost sfântul Mihail și numai datorită slujirii a devenit arhanghel, adică mai mare peste oștirile cerești, luând locul lui Lucifer. Pentru aceasta, spune sfântul Vasile cel Mare, ca de altfel și alți sfinți părinți, că pe sfântul arhanghel Mihail nimeni nu-l egalează în măreție și frumusețe.

Biserica, inspirată de Duhul Sfânt, nu numai spre a mări solemnitatea sărbătorii de azi a pus alături de sfântul Mihail alți doi arhangheli, ci mai ales pentru faptul că împreună ne oferă mai multă lumină, o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu; deci mai multă credință, speranță și iubire.

Trei sunt arhanghelii evidențiați de Sfânta Scriptură pentru slujirea lor: Mihail, Gabriel și Rafael.

Biblia ne vorbește despre trei, cu trei misiuni distincte, care corespund specificului fiecărei persoane din Sfânta Treime: Tatăl este iubirea creatoare; Fiul este iubirea răscumpărătoare și Sfântul Duh este iubirea mângâietoare. Pe când patriarhul Abraham se afla sub stejarul de la Mamvre, a văzut venind spre el trei tineri strălucitori, ca trei îngeri ai lui Dumnezeu. Erau trei, dar Abraham îi tratează ca pe unul singur, văzând în ei strălucirea lui Dumnezeu și de aceea spune: Doamne, dacă am aflat har înaintea ta, nu trece cu vederea pe robul tău! (Gen 18,3). Misiunea celor trei tineri este specifică celor trei arhangheli: să anunțe viața, acolo unde părea că s-a înstăpânit sterilitatea și moartea: Sara va naște un fiu; să apere drepturile lui Dumnezeu, nimicind Sodoma și Gomora; să salveze familia lui Lot (cf. Gen 18,1-33), aducând o oarecare mângâiere credinciosului Abraham. Misiunea arhanghelilor sărbătoriți azi corespunde cu misiunea celor trei tineri, cu specificul persoanelor divine: arhanghelul Mihail apără viața, fiindcă Dumnezeu este izvorul vieții: Quis ut Deus? Gabriel, prin vestirea nașterii lui Mesia, anunță nimicirea împărăției păcatului; Rafael, - Dumnezeu este mângâiere - anunță împărăția Duhului Sfânt, în care orice om să se poată adresa lui Dumnezeu cu numele de "Tată", fiindcă harul ne face părtași ai naturii divine (2Pt 1,4).

Prin urmare măreția sfântul Mihail stă în strânsă legătură cu cea a sfinților arhangheli Gabriel și Rafael, deoarece lumina lor pusă împreună revelează mai fidel măreția lui Dumnezeu, așa încât Abraham putea spune pe drept: Doamne, dacă am aflat har înaintea ta, nu trece cu vederea pe slujitorul tău!

Arhanghelii Mihail, Gabriel și Rafael în comuniune de lumină pun în evidență mai bine strălucirea divină. Lucifer a refuzat comuniunea de lumină și a devenit întuneric. Noi, în comuniune de iubire la această sfântă celebrare, să punem în evidență esența divină - Dumnezeu este iubire (1In 4,8) și să spunem cu Abraham: Doamne, dacă am aflat har înaintea ta, nu trece cu vederea pe slujitorul tău, rămâi cu mine cu lumina ta, ca să te cunosc, să te iubesc și să-ți slujesc cu fidelitate îngerească!

Dumnezeu a voit, așa cum am spus la început, să-și asocieze la opera mântuirii noastre pe sfinții îngeri și arhangheli. Sfânta Tereza de Avila mărturisește: A vrut Domnul să mi se arate un înger, în față sub formă de imagine corporală, foarte frumos, cu chipul aprins, roșu ca para focului, că părea el a fi dintre îngerii cei mai apropiați Domnului. Și avea el, acest înger, o suliță lungă, aurită, în vârful căreia, mi se pare, strălucea o flacără. Iar îngerul părea că mă străpunge cu ea prin inimă, ajungând să-mi sfredelească măruntaiele; când o scotea afară simțeam ca și cum mi le-ar fi smuls de tot, lăsându-mă în întregime aprinsă, din cauza focului din vârful suliței, de iubirea cea mare de Dumnezeu. Era atât de mare durerea că mă făcea să gem și, în același timp, era atât de dulce, că nu aveam nici o dorință să scap de ea, ci, dimpotrivă, doream s-o simt mereu întru Domnul (Castelul interior, Ed. Ars Longa, Iași 1995, pag. 13).

Să ne lăsăm străpunși de sulița sfântului Mihail arhanghelul, care va ucide în noi măruntaiele păcatului trupesc, senzualitatea; va ucide păcatul minții, egoismul; și mai ales va nimici acea tendință diabolică după putere, de a conduce, de a da totul satanei când ceva ne stă împotrivă. Schimbarea limbajului trebuie să fie o convertire reală de la Lucifer la arhanghelul Mihail și în loc de: Lua-te-ar diavolul cu: Lua-te-ar sfântul Mihail! Prima invocație este un blestem, a doua este o rugăciune. Cine va realiza această convertire, va vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând deasupra Fiului Omului.

Sfântul Alfons de Liguori se ruga astfel, rugăciune pe care să ne-o însușim și noi: O, suflete al meu, dacă tu îl iubești atât de mult pe arhanghelul Mihai, care iubește atât de mult pe oameni, bucură-te de măreția lui inegalabilă din ceruri; și, datorită faptului că el este protectorul întregii Biserici și al tuturor credincioșilor, roagă-l să devină protectorul tău special pe lângă Dumnezeu, care îl iubește nespus de mult și care se bucură văzându-l preamărit de toate creaturile pe acest slujitor atât de credincios și plin de zel pentru slava numelui său!

Dă, Doamne, ca ajutați de arhanghelii Mihail, Gabriel și Rafael, să vedem alături de Natanael cerul deschis și în prezența îngerilor să te adorăm în veci. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire