pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici la solemnități, sărbători și comemorări
pr. Anton Dancă

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Bună

Inima Preasfântă a lui Isus

VI

Așa a iubit Dumnezeu lumea

Inima lui Isus unită substanțial cu Cuvântul lui Dumnezeu este simbolul natural cel mai expresiv al imensei sale iubiri, precum și al inepuizabilei sale mile față de neamul omenesc. Dumnezeu este iubire (1In 4,16). Așa a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul său unic (In 3,16). În centrul creației se află Cristos cu inima sa larg deschisă, ca să răspândească asupra oamenilor bogățiile iubirii și milei sale infinite. Isus, care este calea, adevărul și viața, izvorul iubirii, constituie echilibrul lumii, al sufletelor, al popoarelor, al societății. Iubindu-l pe Isus și pe frații noștri în el, ne vom afla într-un adevărat echilibru sufletesc.

Legea dragostei, stabilită de Domnul, trebuie să joace în lumea spirituală același rol strict pe care îl joacă legea gravitației din lumea materială. Când Dumnezeu a creat materia, el a fixat ca principiu fundamental al mișcării și al vieții lumii atracții și gravitații, în care poate fi văzut preludiul și simbolul tuturor atracțiilor, care îi îndreaptă pe cei drepți și pe îngeri spre Dumnezeu, spre Isus și dumnezeiasca sa inimă. Întregul univers gravitează în jurul lui Cristos. Inima lui Isus este regele și centrul de atracție a tuturor inimilor, ca să-i facă să trăiască în iubirea de Dumnezeu și de aproapele.

Cultul Preasfintei Inimi a lui Isus este, în natura sa intimă, cultul iubirii cu care Dumnezeu ne unește prin Isus și în același timp este practica iubirii, pe care o avem față de Dumnezeu și față de ceilalți oameni (Pius al XII-lea). Dragostea lui Dumnezeu pentru oameni o descoperim în întreaga revelație divină. Este iubirea Creatorului față de opera mâinilor sale, este iubirea unui Tată față de fiii săi; este iubirea unui mire față de mireasa sa; iubirea unei mame față de copiii săi. Iubirea lui Dumnezeu față de noi întrece orice iubire omenească (cf. Ex 34,6; Ier 31,3; Is 49,15; Os 2,21-22; 11,3-5).

Dumnezeu, care îl atrage la el pe poporul său ales prin legături de iubire, își revarsă torentele iubirii sale infinite în întruparea Fiului său. Iubirea îl determină pe Cristos să ia trup omenesc; ea îi inspiră viața retrasă de la Nazaret și îi alimentează zelul vieții publice. Dacă Isus merge la moarte pentru noi, e pentru că cedează unei iubiri fără măsură. Din iubire, el ne dăruiește Biserica și sacramentele. Se dăruiește pe el însuși, în toate veacurile, prin Euharistie. Din iubire, ne-o dă pe preasfânta Fecioară Maria ca mamă a noastră. A treia zi după moartea sa, el învie pentru mântuirea noastră. Apoi la patruzeci de zile după înviere, el se înalță la ceruri ca un înainte-mergător al nostru, ca să ne pregătească un loc în această ședere de fericire. Din iubire ni-l trimite pe Duhul Sfânt cu bogățiile darurilor sale. Toate misterele lui Isus își au izvorul în iubire.

Pe cruce, Inima lui Isus a fost străpunsă de sulița ostașului roman. Din această rană - emblema iubirii și milei infinite - țâșnește sânge și apă, imagine a torentului de haruri care va da naștere Bisericii și care, prin revărsarea Duhului Sfânt, aduce sufletelor bogățiile vieții veșnice. Dacă Inima ta, Doamne, spune sfântul Bonaventura, a fost rănită, aceasta s-a întâmplat ca, prin rana văzută, noi să vedem rana nevăzută a iubirii. Tuturor creștinilor, din toate timpurile, li se adresează aceste cuvinte ale profetului Zaharia, aplicate de Ioan evanghelistul lui Isus cel răstignit: Îl vor vedea pe acela pe care l-au străpuns (In 19,37).

Când adorăm Inima Preasfântă a lui Isus Cristos, noi adorăm în același timp, în el și prin el, iubirea necreată a Cuvântului lui Dumnezeu și iubirea sa umană, împreună cu celelalte sentimente și virtuți ale sale. Într-adevăr, și o iubire și alta este pentru întreaga Biserică, mireasa sa (Pius al XII-lea).

Pentru sufletele care au slujit atât de bine cauza cultului Inimii lui Isus, sfânta Margareta Maria Alacoque ocupă un loc cu totul aparte! Datorită zelului arzător al acestei sfinte, ajutată de directorul său spiritual, fericitul Claudiu de la Colombiere, acest cult a cunoscut, spre admirația poporului creștin o foarte mare dezvoltare și s-a distins prin notele sale particulare de iubire și de reparație.

Isus a voit, într-un ultim efort al iubirii sale, să-și descopere Inima sa dumnezeiască la Paray-le-Monial, ca să ne amintim de iubirea sa nesfârșită și astfel să ne atragă mai aproape de dânsul și să atingă inimile indiferente și vinovate. În numeroasele sale apariții făcute sfintei Margareta Maria, Mântuitorul a făcut cereri și promisiuni care ne arată cât de mult ne iubește; și că dorește arzător să reverse asupra noastră belșugul darurilor sale dumnezeiești, al căror izvor este Inima sa.

Iată Inima care a iubit atât de mult pe oameni, spune Isus, care n-a cruțat nimic, care a mers până la a se epuiza și a se mistui, ca să le arate iubirea sa. Iar ca recunoștință, de la cei mai mulți, Eu nu primesc decât nerecunoștință, datorită necuviințelor, sacrilegiilor, răcelii și disprețului lor față de mine în sacramentul iubirii.

Mântuitorul i-a mai spus sfintei Margareta Maria: Inima mea dumnezeiască este atât de aprinsă de dragoste pentru oameni, că nemaiputând ține în ea flăcările arzătoare, este nevoită să le răspândească cu orice preț și să se arate oamenilor ca să-i îmbogățească cu aceste valoroase comori, pe care ți le descopăr și care cuprind harurile sfințitoare și mântuitoare atât de necesare, capabile să-i scoată din abisul pierzării.

Mântuitorul făgăduiește că peste tot unde va fi expusă și cinstită icoana Inimii sale, ea va atrage belșugul binecuvântărilor sale. El făgăduiește că toți cei care îi vor fi devotați și i se vor consfinți, nu vor muri în veci. Celor care se vor împărtăși în prima vineri din lună, de nouă ori la rând, le promite harul pocăinței finale. Inima sa va fi pentru ei în acele clipe din urmă refugiul lor sigur.

El cere ca în fiecare an să se celebreze în cinstea Inimii sale o sărbătoare specială, în vinerea care urmează după octava sărbătorii Trupul Domnului, să se primească în acea zi sfânta Împărtășanie ca ispășire și să se facă și o rugăciune de ispășire.

El cere insistent ca sufletele să fie devotate lui, și să se facă totul ca să fie cunoscut și iubit. În schimb el făgăduiește atâtea binecuvântări, încât este imposibil să fie numărate. Ele se adresează familiilor; el le va reuni pe cele dezbinate, le va apăra pe cele care sunt în nevoi. Aceste binecuvântări sunt făgăduite tuturor persoanelor din lume; el le va da toate ajutoarele necesare stării lor; pace în familie, ușurare în muncile lor, binecuvântările cerești în toate înfăptuirile; mângâiere în necazurile lor. Sufletele vor găsi în această Inimă dumnezeiască un loc de refugiu în timpul vieții lor și mai ales în ceasul morții.

Binecuvântările Inimii Preasfinte sunt făgăduite și comunităților religioase. Ea va răspândi dragostea sa arzătoare asupra comunităților care o vor cinsti și se vor pune sub ocrotirea sa specială. Ea va îndepărta toate loviturile dreptății divine îndreptate asupra lor pentru a le repune în har când s-au abătut de la el. Aceste binecuvântări sunt făgăduite tuturor acelora care muncesc la mântuirea sufletelor. Dacă lucrătorii Domnului sunt pătrunși ei înșiși de o mare evlavie către Inima dumnezeiască, vor dobândi arta de a atinge chiar inimile cele mai împietrite și vor repurta succese minunate în munca lor.

Isus va fi el însuși, pentru păcătoși, un ocean de milă. Prin harul său, sufletele lâncede vor deveni pline de râvnă, cele râvnice se vor ridica la o înaltă perfecțiune.

Toate binefacerile lui Dumnezeu față de noi sunt rezumate într-un cuvânt: iubirea. Și tot un cuvânt rezumă tot ceea ce noi îi datorăm lui Dumnezeu: iubirea. Întreaga lege evanghelică se rezumă pentru un creștin la o întoarcere către Dumnezeu și la o manifestare a acestei iubiri față de aproapele. Să cinstim și să iubim Inima lui Isus care ni se dăruiește în sacramentul Euharistiei. Ea să fie Inima inimii noastre, ca să-l iubim pe Dumnezeu cu iubirea cu care se iubește el însuși, și să-i iubim pe toți frații noștri cum îi iubește și Isus.

Nutriți în voi aceleași simțăminte care au fost în Isus Cristos, spune sfântul Paul (Fil 2,5). Cristos să locuiască în inimile voastre prin credință. Să fiți înrădăcinați și întemeiați în dragoste, ca să puteți înțelege cu toți credincioșii care este lărgimea, lungimea, înălțimea și adâncimea. Veți cunoaște dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoștință, atunci veți fi copleșiți și veți intra în plinătatea lui Dumnezeu (Ef 3, 17-19).

Isus i-a spus apostolului Toma: Întinde-ți mâna și pune-o în coasta mea, și nu fi necredincios, ci credincios (In 20,27). Dumnezeu este iubire. (din "Religia iubirii").

Pomul bun se cunoaște după roadele bune. Parohiile, unde este cultul Inimii Preasfinte a lui Isus, sunt capodopere de spiritualitate; unde nu, este un colț de iad și lumea se zbate în teamă față de problema mântuirii.

Câți bolnavi au murit după primirea sfintei Împărtășanii la vinerea I?

Câtă pace în comunitățile religioase unde iubirea Inimii Preasfinte a lui Isus este cinstită!

Oricine este chemat să devină o capodoperă a iubirii Inimii Preasfinte și un făuritor de "inimi de aur".

Isuse, fă inima noastră asemenea cu inima ta!

Știm care trebuie să fie această asemănare a inimii noastre cu Inima lui Isus?

Inima lui Isus poartă rana produsă de sulița soldatului roman. Inima noastră trebuie să poarte rana produsă de sulița proprie, de acea "călcare pe inimă" când alții ne supără, spre a nu ține în seamă răul, spre a răbda, spre a ierta, spre a lăsa să iasă dintr-însa sânge și apă care spală de orice vină și aduce bucuria mântuirii, păcii, armoniei.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire