pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici la solemnități, sărbători și comemorări
pr. Anton Dancă

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Bună

Inima Preasfântă lui Isus

III

Inima Fiului Tatălui veșnic, miluiește-ne pe noi

(Inima Fiului Tatălui veșnic)

Măreția Inimii Preasfinte a lui Isus stă în legătura strânsă pe care o are cu cele trei persoane din Dumnezeu: este Inima Fiului Tatălui veșnic, este plămădită de Sfântul Duh în sânul Mariei pururea fecioară și este unită într-o ființă, prin unirea ipostatică, cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Astăzi ne vom edifica prin cunoașterea Inimii lui Isus, fiindcă este Inima Fiului Tatălui veșnic.

Inima Fiului ne descoperă măreția Tatălui.

Este interesant de a-l urmări pe Isus în atitudinea sa față de Tatăl ceresc și de Maria, mama sa pământească.

Noi suntem vrăjiți de inima mamei. În ea găsim simbolul iubirii celei mai curate, sfinte și devotate. Exemple avem din abundență. Acel tânăr care voia să se căsătorească cu o tânără ușuratică, pe care mama tânărului nu și-o dorea de noră. Tânăra îi spune că ea vrea să-l ia de soț, cu o singură condiție: să-i aducă inima mamei lui în palme. El, orbit de patimă, își omoară mama, îi scoate inima și se grăbea să i-o ducă. Pe drum se împiedică, cade și din mâini îi scapă inima mamei, care se amestecă cu praful drumului. Din praf, inima mamei îl întreabă pe cel căzut: Te-ai lovit rău, fiule? Sau, când renumitul cântăreț italian, Beniamino Gilli, cânta "Mama", sălile pline de auditori izbucneau în lacrimi, amintindu-și fiecare de cea mai scumpă și dragă ființă din lume, purtătoarea iubirii existențiale. În apartamentul lui Pius al XI-lea a fost găsită, după moartea lui, o furcă, care mai avea încă puțină lână albă și cu fusul încă legat de fir, folosite de Desie, mama pontifului roman. Pentru generosul papă, acestea au fost ca un memorial al iubirii inimii ei, un simbol al generozității, un program de viață, o învățătură care depășește orice altă valoare. În valiza unui tânăr misionar mort la datorie s-a aflat coroana de mireasă a mamei sale, cu rugămintea de a-i fi pusă alături în sicriu. Dar fiindcă acestea au fost găsite după înmormântare, coroana de mireasă a mamei i-a fost pusă în crucea de pe mormânt, ca un simbol al unirii celor trei inimi: a lui Isus, a Mariei și a mamei.

Dacă Isus ar fi fost ca noi, numai un simplu om, ar fi făcut același lucru: în toate predicile sale ar fi scos în evidență iubirea inimii de mamă. Dar din contra, el, ori de câte ori se ivea ocazia de a scoate în evidență inima mamei sale, se folosea de ocazie pentru a pune în lumină ceva mai mult, ceva esențial în iubire, chiar dacă inima mamei a trebuit să sângereze. Bine a zis bătrânul Simeon că prin inima ei va trece sabia durerii (cf. Lc 2,35), fiindcă acolo unde intră Isus, el intră cu crucea pe umeri spre a pune în evidență iubirea. Când copilul Isus, în vârstă de doisprezece ani, rămâne în templu, fără știrea părinților lui și după trei zile de căutări cu lacrimi îl găsesc, mama îi spune: Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Isus nu-i spune: Mamă, iartă-mă! Îmi pare rău că ți-am rănit inima. Îți promit că n-o să mai fac! nu-i spune cuvinte dulci, ci apodictice: De ce m-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui meu? (Lc 2,49). Desigur că Isus le vorbise mai înainte despre Tatăl ceresc, numai că Maria și Iosif au fost oameni cu sentimente profund omenești și cu deficiența umană de a uita sau de a nu înțelege tainele cerești. Dar aici intervine pedagogia divină, spre a pune în evidență altceva. A fi "în casa Tatălui" înseamnă a pune în lumină o iubire mai mare pe care el a găsit-o, mai mare decât aceea pe care ei au căutat-o; Isus pune în evidență faptul că iubirea Tatălui este ținta activității sale de pe pământ. Mai departe, la nunta din Cana, Isus se folosește de mama sa pentru a scoate în evidență "ceasul" pe care Tatăl i l-a rânduit spre a face lucruri minunate (cf. In 2,4). Într-o altă împrejurare, când cineva i-a spus că mama vrea să-i vorbească, Isus a întrebat surprins și uimit: Cine este mama mea? și a adăugat: Oricine face voia Tatălui meu din ceruri, acela îmi este frate, soră și mamă (Mt. 12, 46-50). Isus, nu din lipsă de iubire s-a comportat astfel, ar fi o blasfemie de a susține așa ceva, ci spre a pune în evidență diferența dintre noi și el, dintre mărginirea noastră și nemărginirea lui, dintre inima de mamă pământească și iubirea Tatălui ceresc.

Isus a repetat încontinuu că Tatăl îi iubește pe oameni și că el însuși a primit toate de la Tatăl. El este în toate și pentru toate expresia văzută a Tatălui nevăzut.

Orice faptă a lui Cristos corespunde exact unei trăsături actuale a Tatălui, din care pornește și pe care îl face cunoscut. În Cristos este Tatăl însuși cel care revarsă bunătatea iubirii sale în orice împrejurare. Nu există nimic în iubirea lui Isus pentru oameni, care să nu pornească instantaneu din iubirea Tatălui ceresc. Isus în totalitate este Inima Tatălui în care acesta își află toată bucuria (cf. Mt 17,5).

Iubirea Tatălui se revelează mai presus de toate în iubirea cu care Isus se jertfește pentru noi, dar inițiativa pătimirii, a întregului mister pascal, trebuie atribuită Tatălui: lui îi aparține trimiterea Fiului în lume și deci la moarte; jertfind în felul acesta inima sa părintească: El, după cum afirmă sfântul Paul, care nu a cruțat nici chiar pe Fiul său, dar l-a dat la moarte pentru noi toți (Rom 8,31), el este cel dintâi care jertfește afecțiunea sa cea mai mare și mai scumpă și abia după aceea Isus de pe lemnul crucii îi oferă o reparație cu prisosință pentru ofensele primite din partea lumii. Abraham ar fi fost fericit, dacă i-ar fi fost cu putință, să se jertfească el însuși în locul lui Isaac. Din această cauză artiștii din Evul mediu au scos în evidență partea Tatălui ca un tot unitar din evenimentul Golgotei, prin aceea că l-au reprezentat cu brațele întinse în spatele crucii. Tatăl este primul și ultimul în iubirea sa față de lume. Strigătul lui Isus, de pe înălțime crucii: Mi-e sete! (In 18,28) este de fapt glasul Tatălui care vrea suflete.

Marele savant și om al Bisericii, Teilhard de Chardin, a spus: Isus a promis iubirea Inimii sale ca pe o temă socială, dar ea este un obiect de cult atât de respectabil încât este rezervat numai acelora care vor să fie creștini cu toată ființa lor, cu toată inima lor. Desigur că preotul trebuie să fie în fruntea tuturor, nu numai ca un creștin cu toată inima, ci ca un promotor al cinstirii Inimii Preasfinte a lui Isus. Bogăția harului, legată de cinstirea Inimii lui Isus, pune în evidență iubirea Tatălui care întrece orice putere de imaginație. Ca un îndemn la o reflecție profundă, să ne reamintim de făgăduințele Inimii Preasfinte, făcute nouă prin sfânta Margareta Maria Alacoque:

1. Le voi da toate harurile trebuincioase stării lor.

2. Familiilor lor le voi dărui pacea.

3. Îi voi mângâia în toate suferințele lor.

4. Le voi fi scut sigur în viață și mai cu seamă în ceasul morții.

5. Voi revărsa din belșug binecuvântarea peste tot ceea ce ei vor întreprinde.

6. Păcătoșii vor afla în Inima mea izvorul și oceanul nemărginit al milostivirii.

7. Sufletele aflate în lâncezeală vor deveni zeloase.

8. Sufletele zeloase vor ajunge la mare desăvârșire.

9. Voi binecuvânta toate locurile în care va fi expusă și cinstită icoana Inimii mele.

10. Preoților le voi da darul să miște și inimile cele mai împietrite.

11. Numele acelora care răspândesc această devoțiune vor fi înscrise în Inima mea, de unde nu se vor șterge niciodată.

12. Tuturor celor care se vor împărtăși nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri a lunii, le promit harul statorniciei în bine până la sfârșit. Ei nu vor muri lipsiți de harul meu, nici fără a primi sfintele sacramente. În ceasul din urmă, Inima mea le va fi scăpare sigură.

Revarsă, Doamne, cu îmbelșugare harul tău în inimile noastre, ca să fim plăcuți Tatălui ceresc asemenea ție! Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire