pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici la solemnități, sărbători și comemorări
pr. Anton Dancă

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Bună

Întâmpinarea Domnului

II

Din îndemnul Duhului a venit la templu

(2 februarie)

Profetul Malahia, vorbind despre venirea lui Mesia, se întreba dacă va putea cineva suporta ziua în care el își va face apariția, fiindcă el este ca focul (3,1-4). Îi va curăța pe fiii lui Levi ca pe aur și argint, adică își va forma o preoție nouă, curată și sfântă, ca să poată oferi Domnului jertfă după dreptate.

Focul încălzește și topește, adică inima preotului nou trebuie să fie încălzită și chiar topită de focul iubirii divine. Focul luminează, adică preotul nou trebuie să iradieze de lumina dumnezeiască, având în sine toate comorile înțelepciunii și ale științei. Focul curăță de rugină, adică preotul lui Dumnezeu trebuie să ia asupra lui păcatele lumii, ca să-i ofere lui Dumnezeu un popor nou.

Chiar dacă la prima apariție la templu, Isus marele-preot al Noului Legământ nu se arată ca focul Rusaliilor, totuși focul iubirii l-a determinat să se întâlnească aici cu poporul său în casa Tatălui său (cf. In 2,14-15; Mt 21,12), popor reprezentat de bătrânul Simeon și prorocița Ana, care într-adevăr vorbesc cu foc despre prunc. Mai târziu Isus însuși va proclama solemn: Foc am venit să aduc pe pământ (Lc 12,49).

Cel care vine ca focul sau să aducă foc pe pământ, se face om ca să-i îndumnezeiască pe frații săi (Tertulian), să-i umple de Duhul Sfânt pe toți oamenii de pe pământ care suferă încercările, necazurile și moartea (Lectura a II-a).

Bătrânul Simeon, plin de Duhul Sfânt, de focul divin, s-a îndreptat spre templu pentru a aduce Domnului o jertfă prescrisă de Lege și se întâlnește cu Mesia, Lumina spre luminarea neamurilor și slava poporului lui Israel, prefațând taina preoției din Noul Legământ, pe care avea să o înființeze pruncul din brațele sale pentru mântuirea lumii. Din acest motiv se umple de bucurie la ivirea zorilor acestei mântuiri.

Octogenara Ana, fiica lui Fanuel, la întâlnirea cu lumina neamurilor, vorbește tuturor despre Prunc, prefațând împărăția lui Dumnezeu, mântuirea din Ierusalimul pământesc, dar mai ales pe cea din Noul Ierusalim (cf. Gal 4,26; Evr 12,22; Ap 3,12; 21,2) în care toți își vor afla fericirea prin Isus, fiindcă el este soarele care răsare din înălțimi (cf. Lc 1,78), așa cum ni se va descoperi pe muntele Tabor (cf. Mt 17,2), împărtășindu-ne din lumina sa, ca văzând neamurile faptele cele bune ale credincioșilor săi, să-l preamărească pe Tatăl care l-a trimis în lume (cf. Mt 5,16).

Este mult mai bine, spunea Padre Pio, să aprinzi o candelă cât de mică, decât să blestemi întunericul.

Pentru aceasta a venit Isus în lume: să aprindă o candelă de lumină în sufletul nostru, alimentată de credință, speranță și iubire.

În secolul al X-lea s-a organizat în Franța o solemnă și impunătoare binecuvântare a lumânărilor în ziua de 2 februarie din următoarele motive: 1) pentru a reaminti credincioșilor de lumina primită la botez, ca efect al prezentării lui Isus la templu; 2) pentru a reînnoi făgăduințele bune făcute de fiecare dată la scaunul de spovadă în lumina harului sfințitor; pentru a ne reaminti de jertfa lui Isus lumina lumii (In 8,12), lumina pascală, care luminează, încălzește, aprinde alte lumini și se consumă, se jertfește, ca noi să ne aprindem, să încălzim, să ne consumăm pentru a ajunge la lumina Învierii, deoarece: așa cum a trebuit să pătimească Cristos pentru a intra în slava sa (cf. Lc 24,46), tot aceeași cale ne este trasată și nouă, ca să luminăm prin jertfă, așa cum însăși mama pruncului Isus luminează prin sabia care i-a străpuns inima, nu din clipa în care i-a prevestit-o bătrânul Simeon, nici din clipa în care l-a văzut pe Fiul ei străpuns pe cruce, ci chiar din clipa în care ea însăși, de bunăvoie, conștientă și disponibilă s-a declarat ca roabă a Domnului (cf. Lc 1,38).

Sărbătoarea de azi este în primul rând o chemare a mamelor la spiritul de jertfă.

Isus a spus: Cine mă primește pe mine, îl primește pe cel care m-a trimis pe mine, pe Tatăl (Mt 10,40; Lc 9,48).

Oare războiul cel mai crâncen al zilelor noastre nu este cel dus de mame împotriva pruncilor? Avortul se numește moarte albă și lasă în urmă o femeie neagră, un soi de diavol care dintru început a fost ucigător de oameni.

Iată un epitaf de pe zidurile catedralei din Lubecca! El se potrivește acelor femei care refuză jertfa de a aduce pruncul în brațe la sfântul Botez. Citez: Voi mă numiți "învățător", dar nu mă ascultați! mă numiți "lumină", dar nu mă vedeți! mă numiți "viața", dar nu mă doriți! mă numiți "cel drept", dar nu vă temeți de mine! Dacă vă voi condamna, să nu dați vina pe mine!

Multe sau puține, Domnul știe, dar se vor convinge în a mâniei zi amară, când se va preface lumea-n pară că: Acesta este pus spre ridicarea, dar și spre căderea multora din Israel.

Un mare mistic al secolului al XIV-lea, fericitul Enric Susone, era dus deseori de mama sa la plimbare pe undele lacului Uberlingen. Într-o zi, când barca aluneca pe undele însorite ale lacului, copilului i s-a părut că vede mii de pietre prețioase în jurul său și a exclamat: Privește, mamă, suntem înconjurați numai de nestemate! Da, a răspuns mama, dar dacă vei întinde mânuța ca să le prinzi, vei vedea că ai prins doar puțină apă rece și murdară. Privește, în schimb, soarele! Numai razele lui au această strălucire. Numai soarele veșnic, Isus, nu te va înșela niciodată! Copilul a înțeles lecția și a avut grijă ca toată viața Isus să fie soarele sufletului său.

Bătrânul Simeon ni-l oferă pe Isus; vrea să-l luăm în brațele sufletului nostru și să nu-l mai lăsăm niciodată să dispară de aici, din inimă, fiindcă numai din plinătatea inimii noastre vom vorbi despre pruncul dumnezeiesc asemenea prorociței Ana, ba chiar mai bine. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire