pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici la solemnități, sărbători și comemorări
pr. Anton Dancă

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Bună

20 ianuarie: Mama care își adună fiii

Lumea are nevoie de Biserică, spunea Chesterton, și ea trebuie să fie dreaptă (sfântă), nu când lumea este dreaptă, dar când aceasta se află în greșeală.

Biserica este compusă din cei drepți, în primul rând, din toți cei care, botezați fiind, trăiesc în starea harului sfințitor. Și cine este lumea? În primul rând ea este compusă din cei care, botezați fiind, trăiesc în starea păcatului de moarte. Și aceștia nu fac parte din Biserică? Ba da, dar într-o formă specială, așa cum se află pruncul în sânul mamei: mama în starea harului și pruncul în lipsa lui. Pentru aceasta spunea J. Maritain că: Cea mai mare slavă a bisericii constă în faptul că este sfântă, având în mijlocul ei pe păcătoși. După cum mama își iubește pruncul din sânul ei, așa și Biserica îi iubește pe toți păcătoșii pe care îi poartă în sânul ei. Cea mai frumoasă imagine a ceea ce este Biserica ne-o dă sfântul apostol Ioan în cartea Apocalipsului, unde spune: Un semn mare a apărut pe cer: o femeie, îmbrăcată în soare, cu luna sub picioarele ei, iar pe cap cu o cunună de douăsprezece stele. Era însărcinată și striga în durerile facerii (12,1-2). Este o profeție: chinurile cele mai mari ale Bisericii vor veni mereu din interiorul ei. Când chinurile i-au venit din exterior, din persecuțiile păgânilor sau ale ateilor, ea a crescut în strălucire; când durerile i-au venit din interior, ea a strigat ca în durerile facerii. Tocmai din aceste dureri se naște viața. Dacă în sânul bisericii există diviziuni, nu trebuie să ne sperie: acestea nu duc la sfârșitul ei, ci pentru a apărea ca un semn mare pe cer, ca o operă minunată a lui Cristos, ca o imagine vie, istorică, ca o prelungire peste veacuri a chipului mamei sale Maria.

Garanția că Maria, mama Bisericii (Litaniile lauretane), își adună mereu fiii, stă în planul divinei providențe: ea a început și continuă să fărâme capul Șarpelui viclean (cf. Gen 3,15). Acest adevăr îl recunoaște atât de frumos Vladimir Soloviov când spune: Trupul poate muri abia atunci când se îmbolnăvesc părțile principale: capul și inima. Dar capul și inima Bisericii- Cristos și Maica Domnului - se află în lumea divină eternă și nu pot cădea în nici o boală. Din părți componente proaste și rele nu poate rezulta un întreg sfânt și imaculat; și dacă Biserica ar fi numai o adunare de oameni, ea n-ar putea fi sfântă și fără de prihană, căci nu există oameni lipsiți de păcat pe pământ. Dar Biserica văzută își primește viața și puterea nu de la oameni păcătoși, ci de la însuși Cristos în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii (Col 2,9) prin mijlocirea preasfintei și preacuratei Fecioare și a întregii Biserici nevăzute a Sfinților; de aceea nedesăvârșirile noastre nu pot suprima nicidecum sfințenia Bisericii. Dar sarcina morală pentru noi oamenii care aparținem Bisericii dar nu o formăm este de acum înainte aceea de a ne strădui ca viața noastră să corespundă și să se modeleze după viața dumnezeiască al cărei germene și figură o primim prin formele sfinte ale Bisericii văzute. Acesta este "scopul" acțiunii creștine - ca Biserica să-și atingă plinătatea în oameni și ca împărăția lui Dumnezeu să izbucnească pe pământ (Fundamentele spirituale ale vieții, Ed. Deisis, Alba Iulia 1994, pag. 110).

Așadar, pe lângă Isus, care este capul, Biserica mai are o inimă nemuritoare, pe mama lui Dumnezeu și a tuturor celor botezați, ba mai mult: chiar a celor nebotezați.

Crescând atașamentul nostru față de mama lui Dumnezeu, va crește și iubirea noastră față de sarcina păgână a Bisericii și vom contribui la nașterea unei lumi noi, chiar dacă nu o putem sesiza acum.

O veche relatare spune că a doua zi după nașterea Domnului, un tânăr israelit s-a dus la un renumit rabin din Ierusalim, pe care l-a găsit studiind Legea și i-a zis: Învățătorule, tot orașul vorbește despre evenimentele stranii de la Betleem. Oare s-a născut într-adevăr Mesia? În loc de răspuns, bătrânul rabin s-a ridicat, s-a apropiat de fereastră, a privit departe peste coline, a ascultat în dreapta și în stânga, iar apoi, așezându-se solemn pe jilțul său, a spus: Nu este el! De ce? De unde știi că nu este el? a întrebat el. De ce? Pentru că totul este ca mai înainte. Nu s-a schimbat nimic; așadar încă nu a sosit împărăția lui Dumnezeu, a replicat bătrânul rabin.

Încă nu a sosit împărăția lui Dumnezeu, vor fi ispitiți să spună unii și alții, pentru că bisericile creștine nu s-au unit. Ba sunt unite prin capul-Isus și inima-Maria, numai mădularele bolnave continuă să sufere.

Cred că ar trebui să ne rugăm mai mult pentru însănătoșire decât pentru unire, așa cum se ruga un bun creștin chinez: Doamne, lumea este rea. Tu fă-o mai bună, începând cu mine!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire