pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Predici la solemnități, sărbători și comemorări
pr. Anton Dancă

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Bună

Sfântul Iosif

V

La tine alergăm, fericite Iosife

(19 martie)

Cu cât mai mare este desăvârșirea unui sfânt și unirea lui cu Dumnezeu mai intimă, cu atât mai mult se apropie de tronul lui Dumnezeu și cu atât mai mare este puterea lui de mijlocire pentru cei de pe pământ.

După cum am văzut, datorită misterului lui Isus, în care sfântul Iosif a pătruns mai mult decât toți sfinții împreună, exceptând-o doar pe Maria, mama lui Dumnezeu, este natural ca puterea lui de mijlocire să fie fără egal. Rugăciunea lui Iosif, adresată lui Isus, este o rugăminte părintească. Dacă l-a ascultat pe pământ, nu-l va asculta în cer? Oare și-ar putea cineva închipui că Isus și-a pierdut iubirea față de sfântul Iosif, de când stă la dreapta Tatălui în paradis? Oare a uitat de datoria recunoștinței față de acela care cu atâta îngrijorare i-a purtat de grijă? N-ar trebui să profite de orice ocazie pentru a-i face bucurie aceluia care l-a iubit atât de mult pe pământ, suferind exilul, foamea, lipsurile, frica? Trebuie să fim convinși că Domnul nostru Isus Cristos se poartă față de sfântul Iosif cu acea recunoștință care este vrednică de atotputernicul Fiu al lui Dumnezeu. Nu ne putem îndoi deloc că Dumnezeu nu i-ar fi dat sfântului Iosif o putere mai mare decât cea dată prototipului său în Egipt.

Sfântul Bernard ne spune că sfântul Iosif, dacă vrea să câștige vreun dar cinstitorilor săi, îl obține foarte repede de la Isus și Maria numai cu privirea, fiindcă, pentru cei ce se iubesc și se înțeleg din priviri, privirea devine poruncă.

Să cântărim bine și ceea ce a spus sfânta Tereza cea Mare despre puterea sfântului Iosif: Nu-mi aduc aminte să fi cerut vreun dar de la Iosif, pe care să nu-l fi dobândit. Mă cuprinde mirarea chiar numai când mă gândesc la mulțimea darurilor dobândite. Se pare că Dumnezeu a dat unor sfinți un dar deosebit, că dacă cineva le cere ajutorul în anumite necazuri, să li-l dobândească mai ușor. Din experiența mea însă, sfântul Iosif poate să mijlocească ajutor în toate necazurile. Prin aceasta Isus vrea să ne arate că, precum a fost ascultător sfântului Iosif pe pământ, așa împlinește și în cer toate câte i le cere. Același lucru l-au experimentat și alții, care, la sfatul meu, s-au pus sub scutul sfântului Iosif.

Sfânta Tereza, care l-a cinstit cu o evlavie și încredere deplină, nu numai că a devenit o mare sfântă a Bisericii noastre, dar și o mare învățată în tainele divine, fiind prima femeie doctor al Bisericii. Sfântului Iosif i s-a descoperit taina numelui lui Isus în care sunt toate comorile înțelepciunii și ale științei (Col 2,3). De aceea sfânta Tereza cea Mare a devenit "mare", fiindcă l-a cinstit pe sfântul Iosif cel Mare.

La acestea mai putem adăuga mărturia sfântului Alfons de Liguori: Doresc să întipăresc în inima fiecărui creștin cea mai sinceră evlavie față de sfântul Iosif, pentru că eu însumi am experimentat de nenumărate ori, că el este în stare de a mijloci nenumărate bunuri de la Dumnezeu. N-am cunoscut pe nimeni, care să fi onorat în chip deosebit pe sfântul Iosif, și să nu fi înaintat în măsură mare în desăvârșirea creștină. De mai mulți ani îi cer un dar special în sărbătoarea lui și totdeauna îmi împlinește cererea. Nu înțeleg cum ne-am putea gândi la preasfânta Fecioară și la pruncul Isus, fără să ne gândim totodată cu recunoștință și la sfântul Iosif, care i-a îngrijit așa de mult!

Încrederea nestrămutată în puterea minunată a mijlocirii sfântului Iosif se bazează pe faptele reale care s-au obținut în lumea creștină.

Sfântul Iosif a ajutat pe părinți în educația copiilor lor.

O familie din Lyon avea un fiu foarte evlavios. Părinții credeau că el va fi coroana familiei înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. El se simțea chemat să părăsească lumea și să se consacre slujirii lui Dumnezeu în totalitate. Dar părinții s-au opus din toate puterile și au reușit să-i schimbe gândul. A fost introdus în lume și încetul cu încetul a căpătat gusturi lumești, duse până la extravaganță, devenind o rușine pentru familie. Au început cu mustrările, dojenile și amenințările. Ca să scape de ai săi, s-a înrolat în armată. Părinții, copleșiți de remușcări, nu mai aveau curajul să se adreseze lui Dumnezeu prin rugăciune, de aceea s-au îndreptat către sfântul Iosif, începând o novenă în cinstea lui. Abia au trecut câteva zile și "fiul risipitor" s-a întors acasă, făgăduind o convertire totală.

Sfântul Iosif este patronul unei morți bune.

În timpul unei epidemii, care pustiise o regiune întreagă, mulți săraci au căzut victime. Un preot vrednic, înfruntând eroic primejdia, mergea din casă în casă spre a-i îngriji pe muribunzi. Intrând într-o cocioabă unde un bătrân în agonie zăcea pe niște zdrențe murdare, începe să-l încurajeze că în curând va pleca din această lume plină de mizerii și își va găsi adăpostul definitiv în împărăția fericirii. Bătrânul îl întrerupe și îi spune: Despre ce mizerii vorbiți? Vă înșelați. Eu l-am ales pe sfântul Iosif de patron și model, și, ca și dânsul, nu m-am plâns niciodată de soarta mea. N-am cunoscut nici ce-i ura, nici ce-i invidia; iar somnul meu a fost întotdeauna liniștit. Instrumentele, pe care le vedeți în această cămăruță, mi-au procurat pâinea de toate zilele. Am fost sărac, dar și sfântul Iosif a fost. Totul este să știi să te supui voinței lui Dumnezeu. Voi muri. Dacă am știut să trăiesc, voi ști și să mor. Cred că acum a sosit timpul plecării. Dați-mi-l pe Isus! După ce s-a împărtășit cu simplitatea omului credincios și nevinovat ca un copil, a spus, privind spre cer: Tată... e... Adio, părinte!

Sfântul Iosif ajută familiile creștine.

O femeie sărmană din Bordeaux avea un soț destrăbălat, gelos și bănuitor. Într-o zi, soțul, negăsindu-și prietenii de beție, s-a întors mai devreme acasă. Dând să deschidă ușa cât mai încet, aude glasul soției și un gând negru i-a trecut prin minte: Acum o prind că mă înșală! Ascultă cu atenție și aude glasul care spune: "Puiule, să ne rugăm acum și pentru tăticul tău! Să-l recomandăm sfântului Iosif, patronul său!" Și ea spunea înainte, iar copilul repeta: O, Isuse al meu, te rog prin mijlocirea sfântului Iosif, te rog pentru iubirea pe care tu ai avut-o și o mai ai încă față de tăticul tău purtător de grijă, ai grijă și de tăticul meu! Binecuvântează-l și păzește-l de orice rău, de moarte neprevăzută și de focul iadului. Îți mulțumesc! Soțul ticălos și tăticul vinovat a pășit încet lângă ei. A îngenuncheat și s-a rugat. Și-a cerut iertare. A doua zi au fost văzuți împreună la masa lui Isus. Din acea zi a devenit un bun creștin, vrednic de numele pe care îl purta.

Sfântul Iosif model de curăție.

Un tânăr, sclavul unui viciu necurat, copleșit de remușcări, și-a luat hotărârea de a se îndrepta. Recita zilnic Tatăl nostru, Bucură-te, Marie și La tine alergăm, o, fericite Iosife, spre a dobândi tăria necesară de a-și mărturisi păcatele. Timp de trei luni nu a încetat să le recite zilnic. În această perioadă a luat parte la exerciții spirituale. În a doua zi a exercițiilor, și-a pus în buzunar o mică statuie a sfântului Iosif și a plecat hotărât spre biserică. Căzând în genunchi la picioarele duhovnicului, a scos statuia și a ținut-o strâns în palme, până a spus tot ce avea pe suflet. Când s-a ridicat, s-a simțit cu adevărat un "om nou".

Ca toți să devenim oameni "noi în Isus Cristos" prin mijlocirea sfântului Iosif, păstorul suprem al Bisericii, papa Pius al IX-lea, în anul 1870, l-a declarat patron universal al Bisericii Catolice.

Când a izbucnit foametea în Egipt, despre care ne amintește Sfânta Scriptură, poporul a cerut pâine faraonului. Acesta însă i-a trimis pe toți la Iosif, zicându-le: Mergeți la Iosif și ceea ce vă va spune, faceți! (Gen 41,55). Și Iosif le dădea pâinea de fiecare zi.

La fel și Dumnezeu, dându-i lui Iosif cheia numelui Isus, i-a dat acces la toată comoara înțelepciunii și științei, la comoara "Pâinii coborâte din cer", dătătoare de viață veșnică și de aceea dorește ca noi să mergem la sfântul Iosif, oricând avem trebuință de ajutor.

O legendă spune că Iosif din Egipt, mai-marele faraonului, fiind bun și milostiv cu cei ce suferă, gândindu-se la cei ce nu au pâine și nu știu că el le-o poate da din belșug, a cerut slujitorilor săi ca, din când în când să arunce câte un braț de paie pe apa Nilului, care să fie purtate până în depărtări, ca cei ce le vor vedea, să-și dea seama că undeva, în sus, se treieră și este grâu; să vină și să ia, ca să trăiască. În orice biserică veți intra și acolo veți vedea statuia sau icoana lui, să înțelegeți chemarea: "Veniți cu toții la Isus!"

(NB Exemplele sunt luate din cartea Mergeți la Iosif! Ed. Presa Bună, Iași, 1934)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire