pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Slava lui Cristos
Schimbarea la Față, 6 august 2006
Lectura: Matei 17,1-9
pr. Anthony M. Coniaris

Patru scene importante din viața Domnului nostru au avut loc pe munte. Într-una din ele, a rostit faimoasa Sa Predică de pe Munte; în a doua, și-a arătat slava Sa ca Dumnezeu; în a treia, s-a dat pe Sine la moarte pentru păcatele noastre; în a patra, s-a înălțat la cer. Astăzi vom vorbi despre a doua experiență de pe munte a Domnului nostru: Schimbarea Sa la Față pe Muntele Tabor.

Ce s-a întâmplat la Schimbarea la Față? Într-o zi, Isus și trei dintre discipolii Săi, Petru, Iacob și Ioan, au mers pe vârful Muntelui Tabor. Aici s-a petrecut o schimbare uimitoare cu Cristos în timp ce se ruga. Scriitorii evanghelici par a nu găsi cuvinte pentru a descrie pe deplin ceea ce s-a întâmplat. Sf. Matei spune: "Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina". Sf. Marcu relatează: "Și veșmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi așa pe pământ înălbitorul". Sf. Luca scrie emoționat: "Chipul feței Sale s-a făcut altul și îmbrăcămintea Lui albă strălucind".

Ceea ce au remarcat apostolii ca fiind deosebit de frumoase au fost chipul și îmbrăcămintea Sa - chipul care mai târziu va fi murdărit cu sânge curgând dintr-o coroană de spini, și îmbrăcămintea care va deveni o mantie cu care Irod Îl va îmbrăca în batjocură. Pe Muntele Tabor, apostolii au văzut doar o rază din slava divină a lui Cristos. Și totuși limbajul omenesc nu o poate descrie. Cum ar putea omul să descrie pe deplin slava lui Dumnezeu? Nu există nimic pe pământ cu care să poată fi comparată. Singurele expresii pe care le-au putut folosi evangheliștii au fost: "albe ca zăpada... strălucind ca soarele".

Vă amintiți cum arăta Moise când s-a coborât de pe muntele sfânt după ce a vorbit cu Dumnezeu? Atât de puternic strălucea fața sa încât a trebuit să și-o acopere cu un văl pentru că fiii lui Israel erau orbiți de ea. Dar lumina de pe chipul lui Moise era o slavă reflectată. Vă amintiți cum arăta Sf. Ștefan atunci când și-a apărat predicarea și miracolele înaintea sinedriului? Ni se spune că s-au uitat la el și au văzut fața lui ca o față de înger; dar și aceasta era o slavă reflectată. Strălucirea lui Cristos de pe munte a fost a Sa proprie. Slava divină a lui Cristos nu s-a coborând deodată asupra Sa ca și când Dumnezeu ar fi întors spre El un mare reflector. Acea slavă a fost întotdeauna acolo. Acum pur și simplu putea fi văzută strălucind. Pentru acest scurt moment Isus a îndepărtat vălul umanității Sale pentru a le permite discipolilor Săi să vadă o mică parte din slava Sa ca Dumnezeu.

Sf. Luca ne spune că Schimbarea la Față a avut loc în timp ce Isus se ruga. Oare nu în momentele de rugăciune putem cel mai bine să fim martori ai slavei lui Dumnezeu? Oare nu rugăciunea produce o schimbare interioară în om, care ajunge să fie reflectată într-o viață transfigurată? În timp ce Cristos transfigurat stătea acolo strălucind de slavă, au apărut doi oameni din trecut: Moise, venerabilul dătător de legi, și Ilie, zelosul profet. Ei au stat acolo vorbind cu Isus despre iminenta Sa moarte la Ierusalim: "Și iată doi bărbați vorbeau cu El, care erau Moise și Ilie, și care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim" (Luca 9,30-31).

De ce Moise? De ce Ilie? Moise reprezintă Legea; Ilie profeții. Cei doi apar pentru a confirma faptul că Cristos este Mesia cel promis, pentru a dovedi neamului evreiesc și omenirii că în Cristos vom găsi împlinirea legii și a profețiilor Vechiului Testament; în Cristos îl avem pe Fiul lui Dumnezeu, care a dat Legea și a trimis Profeții. Moise și Ilie erau morți de mii de ani. Și totuși au apărut, cât se poate de vii și vorbind cu Isus, pe Muntele Tabor. Nu este aceasta dovada faptului că Dumnezeu poate și va învia morții? Așa cum a promis El: "Nu vă mirați de aceasta; căci vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ieși, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieții și cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii".

Petru a fost atât de încântat de frumusețea Schimbării la Față încât a sugerat să rămână acolo pentru totdeauna: "Petru a zis către Isus: Învățătorule, bine este ca noi să fim aici și să facem trei colibe: una Ție, una lui Moise și una lui Ilie" (Luca 9,33). În timp ce apostolii stăteau în ceea ce părea a fi chiar vestibulul cerului, un nor strălucitor, simbolizând prezența lui Dumnezeu Tatăl, a venit deodată deasupra lor. Cu venerație și uimire au ascultat glasul care le spunea din nor cuvinte cu semnificație eternă: "Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultați!" "De acesta să ascultați!" Există mulți oameni, numeroși învățători și nenumărate glasuri care pretind să le acordăm atenție, și totuși doar de unul dintre aceste glasuri ne cere Dumnezeu să ascultăm: de glasul Fiului Său Isus Cristos. "Acesta este Fiul Meu cel ales..." Întregul nostru scop în viață este să ascultăm glasul învățăturii lui Dumnezeu, să urmăm poruncile Sale și să devenim asemenea lui Cristos.

Când Moise și Ilie au apărut alături de Cristos, și ei erau schimbați la față; în prezența lui Cristos și ei străluceau de slavă. Avem promisiunea lui Dumnezeu că oricine crede cu adevărat în Isus va fi transfigurat și vom participa la slava lui Cristos, asemenea lui Moise și Ilie. "Noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este" (1Ioan 3,2). "Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor" (Ioan 17,22). "Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o" (Ioan 17,24).

"Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultați!" Să învățăm de la El. Să îl ascultăm. Să devenim asemenea Lui. Și în final și noi vom fi transfigurați pentru a străluci cu El într-o slavă pe care evangheliștii nu au putut-o descrie decât ca fiind "albă ca zăpada... strălucind ca soarele", și pe care Sf. Pavel o descrie cu cuvintele: "Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire