pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Alături de Cristos nu ne temem de nimic
Duminica a II-a din Postul Mare

Matei 17,1-9: "După șase zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte înalt și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor: fața lui strălucea ca soarele și hainele lui au devenit albe ca lumina. Și iată că le-au apărut Moise și Ilie, care vorbeau cu Isus. Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: "Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie". Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit un nor luminos și iată că un glas din nor spunea: "Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulțumirea mea; ascultați de el!" Auzind, discipolii au căzut cu fața la pământ și au fost cuprinși de o mare spaimă. Isus a venit, i-a atins și le-a zis: "Ridicați-vă, nu vă temeți!" Ridicându-și ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: "Să nu spuneți nimănui ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morți".

De ce credința și practicile religioase sunt în declin și nu par să constituie, cel puțin pentru marea majoritate, punctul de referință în viață? De ce există plictiseală, oboseală, supărare în îndeplinirea datoriilor noastre ca și creștini? De ce tinerii nu sunt atrași spre credință? De ce, într-un cuvânt, există o asemenea deprimare și lipsă de bucurie între cei care cred în Cristos? Cele petrecute la Schimbarea la Față ne ajută să răspundem la aceste întrebări.

Ce a însemnat Schimbarea la Față pentru cei trei discipoli care au asistat la ea? Până atunci ei l-au cunoscut pe Isus în înfățișarea lui externă, un om la fel ca alții, ale cărui obiceiuri, proveniență, ton al vocii ... le cunoșteau. Acum ei cunosc un alt Isus, pe cel adevărat, care nu poate fi văzut cu ochii obișnuiți, în lumina naturală, dar care este rodul unei revelații neașteptate, al unei schimbări, al unui dar.

Pentru ca lucrurile să se schimbe și pentru noi, ca și pentru acei trei discipoli pe Tabor, în viețile noastre trebuie să se întâmple ceva similar cu ceea ce i se întâmplă unui tânăr sau unei tinere când se îndrăgostește. Celălalt, care înainte a fost unul între mulți, sau poate un necunoscut, deodată devine singurul, singurul din lume de care îndrăgostitul este interesat. Orice altceva rămâne în spate și devine parte a unui fundal palid. Nu se poate gândi la nimic altceva. Este o adevărată schimbare la față. Iubitul este văzut ca într-o aură luminoasă. Tot ce este legat de acea persoană pare frumos, chiar și defectele sale. Chiar se poate simți nedemn de persoana iubită. Adevărata iubire generează umilință.

Iubirea adevărată schimbă chiar și obiceiurile din viața unei persoane. Am cunoscut tineri ai căror părinți nu reușeau să îi facă să se scoale din pat dimineața pentru a merge la școală. Dacă se găsea un loc de muncă pentru ei, curând îl abandonau. Sau erau nepăsători față de învățătură, nereușind să își încheie studiile. Apoi, când se îndrăgosteau de cineva și începeau o relație, săreau dimineața din pat. Ce se întâmplase? Nimic, pur și simplu ceea ce înainte făceau din constrângere, acum făceau din atracție. Și atracția este capabilă să facă lucruri la care nici o constrângere nu le poate realiza; ea dă aripi.

Ceva asemănător trebuie să se întâmple în viață pentru a fi creștini adevărați, din convingere, plini de bucurie. "Dar tânărul sau tânăra pot fi văzuți, atinși!", se poate obiecta. Totuși, și Isus poate fi văzut și atins, dar cu alți ochi și cu alte mâini: acelea ale inimii, ale credinței. El a înviat și este viu. Este o ființă concretă, nu abstractă, pentru cei care au trăit această experiență și această cunoaștere.

Mai mult, cu Isus lucrurile stau chiar mai bine. În îndrăgostirea umană există iluzie, atribuim persoanei de care ne-am îndrăgostit calități pe care poate acea persoană nu le are, și adesea în timp suntem obligați să ne schimbăm opinia. În cazul lui Isus, cu cât îl cunoaștem mai mult și cu cât suntem mai mult cu El, cu atât descoperim mai multe motive pentru a fi mândri de El și întăriți în alegerea noastră.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne relaxăm și să așteptăm, inclusiv în cazul lui Cristos, clasica "dragoste la prima vedere". Dacă un băiat sau o fată stau închiși în casă fără a vedea pe nimeni, nimic nu se va întâmpla vreodată în viața lor. Pentru a ne îndrăgosti trebuie să fim împreună cu celălalt! Dacă suntem convinși, sau pur și simplu ne gândim că poate faptul de a-l cunoaște pe Isus în acest mod diferit, schimbat la față, este frumos și merită, atunci trebuie să începem să fim împreună cu El, să citim ceea ce a scris El. Scrisorile sale de iubire sunt Evangheliile: aici El se dezvăluie pe sine, se "schimbă la față". Casa lui este Biserica: aici poate fi El găsit.

pr. Raniero Cantalamessa
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire