pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Alături de Cristos nu ne temem de nimic
Duminica I-a din Postul Mare

Matei 4,1-11: Atunci Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, în cele din urmă i s-a făcut foame. Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini". Dar el i-a răspuns: "Este scris: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". Atunci, diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a așezat pe coama templului și i-a spus: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine și te vor ține pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră". Isus i-a zis: "Mai este scris: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău". Diavolul l-a dus apoi pe un munte înalt, i-a arătat toate împărățiile lumii și măreția lor și i-a spus: "Îți voi da toate acestea, dacă vei cădea înaintea mea și mă vei adora". Atunci Isus i-a spus: "Pleacă, Satană! Căci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei sluji". Atunci diavolul l-a lăsat. Și iată că veneau îngeri și îi slujeau.

Răul, satanismul și alte fenomene din aceeași serie câștigă tot mai mult teren, un fapt desigur îngrijorător. Lumea noastră tehnologizată și industrializată este plină de vrăjitori, magicieni, ocultiști, spiritiști, ghicitoare, vânzători de vrăji și amulete, precum și de autentice secte satanice. Aruncat afară pe ușă, răul s-a întors înăuntru pe geam. Sau mai exact: dat afară din credință, el s-a întors sub forma superstițiilor.

Episodul cu ispitirea lui Isus în deșert ne ajută să clarificăm problemele. În primul rând, există diavolul? Cuvântul "diavol" indică cu adevărat o persoană, una dotată cu inteligență, sau este doar un simbol, un mod de a vorbi despre răul moral din lume? Printre intelectuali sunt mulți care nu cred în existența lui reală. Să amintim însă că mari scriitori și gânditori, precum Goethe și Dostoevski, au considerat existența lui Satana ca fiind foarte reală. Charles Baudelaire, fără să fie un sfânt, a afirmat: "cea mai mare viclenie a diavolului este să îi facă pe oameni să creadă că el nu există". Principala dovadă în Evanghelii despre existența diavolului nu stă în numeroasele episoade de exorcizare a posedaților, deoarece interpretarea acestor evenimente poate să fi fost influențată de credințele privind rădăcina acestor boli. Adevărata dovadă stă în sfinți!

Iar faptul că Isus a fost ispitit în deșert de către diavol este o evidentă confirmare a existenței diavolului. Dovezi găsim de asemenea și în viețile multor sfinți care au luptat de-a lungul vieții lor cu prințul întunericului. Iar lupta lor a fost una cât se poate de reală, și nu una ca a lui Don Quijote cu morile de vânt. Iar dacă multora li se pare absurd să creadă în existența diavolului este pentru că se bazează în opinia lor doar pe cărți, pe când diavolul nu este interesat de cărți, ci de oameni, în special de sfinți. Ce poate să știe cineva despre Satana dacă nu a avut niciodată de-a face cu realitatea acestuia, ci doar cu ideea de Satana, adică cu tradițiile culturale, religioase, etnologice legate de el? Acești oameni clasifică rapid problema, cu multă siguranță și superioritate, punându-i eticheta: "obscurantism medieval".

Este însă o siguranță falsă. Este ca și cum cineva s-ar lăuda că nu îi este frică de lei, aducând ca dovadă faptul că a văzut multe picturi și fotografii cu lei, în fața cărora nu s-a îngrozit niciodată. Mai mult, este foarte normal, și consecvent în același timp, ca cineva care nu crede în Dumnezeu să nu creadă nici în existența diavolului. Ar fi foarte tragic ca cineva care nu crede în Dumnezeu să creadă în diavol! Cel mai important lucru pe care credința creștină ni-l spune nu este că diavolul există, ci că Cristos a învins diavolul. Cristos și diavolul nu sunt pentru creștini doi prinți egali și aflați în opoziție. Isus este singurul Domn. Satana este doar o creatură "decăzută". Dacă are putere asupra oamenilor este doar pentru ca aceștia să aibă posibilitatea să facă alegeri libere, și să nu devină mândri că sunt auto-suficienți și că nu au nevoie de răscumpărare.

Cu Cristos împreună, nu avem de ce să ne temem. Nimeni și nimic nu ne poate face rău, dacă noi înșine nu permitem aceasta. Satana, spunea un Părinte al Bisericii, a devenit, după venirea lui Cristos, asemenea unui câine legat cu lanțul: poate să latre și să se agite cât vrea, căci dacă noi nu ne apropiem de el, nu are cum să ne muște. Isus, în deșert, s-a eliberat de Satana pentru a ne elibera pe noi de Satana! Aceasta este vestea bună cu care începem itinerarul nostru în Post.

pr. Raniero Cantalamessa
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire