pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Amintindu-ne despre Euharistie
Corpus Christi (Duminica a XI-a de peste an), 18 iunie 2006
Lecturi: Ex 24,3-8 Ps 115 Evr 9,11-15 Mc 14,12-16.22-26
pr. Joseph Pellegrino

Astăzi prima lectură ne prezintă o importantă scenă din Cartea Exodului. Vedem cum poporul evreu a acceptat Legământul Legii lui Dumnezeu, Legământul celor Zece Porunci. Sigilarea Legământului s-a făcut printr-o jertfă: au fost tăiați câțiva viței. Ca semn al acceptării de către oameni a Legământului, oamenii au fost stropiți cu sângele vițeilor, cu sângele sacrificiului. Ciudat, dar semnificativ. Oamenii nu erau simpli observatori. Ei erau pregătiți să devină parte intimă a Legământului.

Această lectură este prezentată ca o prevestire profetică a jertfei de Sânge a Noului Legământ. Noi luăm parte în mod intim la sacrificiul oferit Tatălui de Isus pe Cruce. În loc să fim martori la o jertfă, noi primim însăși jertfa în noi, atunci când mâncăm Trupul Său. În loc să fim stropiți cu Sângele jertfei, bem Sângele Domnului. Când primim Împărtășania noi reafirmăm faptul că acceptăm Noul Legământ cu Dumnezeu. Este mai mult decât a spune: "Sunt de acord." Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Cristos ne face părtași la prezența lui Cristos învingând răul pe Cruce. Noi nu suntem doar unși cu sânge. Noi luăm sângele Mielului în noi. Noi nu doar oferim viței pentru jertfă. Noi luăm jertfa în noi. Jertfa este Trupul lui Cristos.

Pe când eram mici copii am învățat că în Euharistie îl primim pe Isus. Dar după emoția Primei Sfinte Împărtășanii scăpam ușor din vedere ce facem sau pe Cine îl primim. Părinții noștri ne reaminteau constant că îl primim pe Isus, ne reaminteau să vorbim cu Isus, să ne rugăm. Biserica ne oferă solemnitatea Corpus Christi pentru a ne aminti nouă, adulților, ce facem și pe Cine îl primim atunci când ne apropiem de Euharistie. Celebrarea Trupului lui Cristos a început prin secolul al XIII-lea și a fost promovată de Sf. Iuliana de Liege, o călugăriță augustiniană vizionară. După viziunea acestei călugărițe, Papa Urban al IV-lea i-a cerut marelui teolog Sf. Toma de Aquino să elaboreze o Liturghie pentru această nouă sărbătoare. Și astăzi mai folosim unele imnuri scrise de Sf. Toma de Aquino pentru această Liturghie, precum Tantum Ergo, O Salutaris Hostia și altele. În unele locuri Euharistia mai este încă onorată în sărbătoarea Corpus Christi prin procesiuni. Preotul duce Preasfântul Sacrament prin oraș, oprindu-se de câteva ori pentru binecuvântări. De la caz la caz, sărbătoarea și ceremonia se mută pe duminică, precum în cazul nostru, astăzi.

Euharistiei i se mai spune pe lângă Împărtășanie și Comuniune. Aspectul de comuniune al Euharistiei este mai mult decât un grup de oameni ce stau la aceeași masă. Este o uniune între cei care formează împreună Trupul lui Cristos în Împărăția lui Dumnezeu. Când primim Împărtășania prin însăși acel act noi ne angajăm să luptăm cu păgânismul din viețile noastre și din lumea noastră. Ne angajăm să fim membri activi ai acelei comunități care răspândește Împărăția lui Dumnezeu prin iubire jertfelnică. Pentru că primim frecvent Euharistia apare riscul să trecem cu vederea enormul angajament pe care îl facem în acele momente, de a trăi și răspândi Împărăția lui Dumnezeu.

Euharistia, cuvânt care înseamnă mulțumire, este modul prin care îi mulțumim lui Dumnezeu pentru viața pe care am primit-o. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a unit într-o comunitate a mântuirii. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru multele moduri în care experimentăm iubirea Sa în fiecare moment al vieților noastre. Euharistia este misterul angajamentului și al tăriei. Angajamentul de a lucra Împărăția. Suntem parte a unei mari aventuri, a unei mari căutări. Când primim Împărtășania ne reafirmăm rolul nostru în bătălia de a transforma lumea în Împărăția lui Dumnezeu. Este și tărie. Tăria de care avem nevoie pentru marea aventură este chiar prezența lui Isus în noi. Nu suntem singuri în luptă. Îl purtăm pe Domnul, tăria noastră. Întâmpinăm dificultăți când trebuie să facem o alegere? Îi cerem lui Isus din noi să ne călăuzească. Simțim că viața noastră este fărâmițată? Îi cerem lui Isus să ne adune. Căutăm cum să îl slujim pe Domnul? Ne predăm atunci Domnului din noi. Suntem bolnavi, foarte bolnavi, poate chiar pe moarte? Îi cerem lui Isus din noi să ne arate cum să ne folosim de boală pentru a ne îndeplini misiunea noastră în marea aventură. Ne simțim singuri? Ne oprim și ne rugăm după Împărtășanie, pentru a conștientiza că nu suntem niciodată singuri când suntem cu Domnul.

Există atâtea alte motive să ne rugăm când îl primim pe Isus în noi prin Sfânta Împărtășanie. Toate sunt valide. Orice cerere este auzită de Domnul, în special când El este în noi. Astăzi ne rugăm pentru sinceritate. Ne rugăm ca să fim sinceri în angajamentul pe care îl facem de fiecare dată când primim Euharistia. Îi cerem lui Dumnezeu marele dar de a ne putea trăi acest angajament. Acest mare dar este Noul Legământ, însuși Trupul și Sângele lui Cristos.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire