pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins A ataca șerpii și otrăvurile lumii
Duminica a VII-a a Paștelui, 28 mai 2006
Lecturi: Fap 1,15-17.20ac-26 Ps 102 1In 4,11-16 In 17,11b-19
pr. Joseph Pellegrino

"Acestea sunt semnele care îi vor însoți pe cei care cred: în numele meu vor alunga diavoli, vor vorbi limbi noi, vor lua șerpi în mână și, dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va dăuna. Își vor pune mâinile peste cei bolnavi și ei se vor vindeca."

Preoții și comunitățile lor din unele localități rurale iau acest pasaj literalmente. Ca un test al credinței, ei își vor băga mâinile într-o cutie cu șerpi cu clopoței, vor scoate unul afară și îl vor ține sus în fața mulțimii. Alții vor bea otravă. Unii vor supraviețui. Alții vor fi mușcați de șerpi. Unii vor muri din cauza otrăvii. Aceste simple comunități rurale îi privesc pe supraviețuitori ca fiind exemple pozitive ale credinței întregii comunități. Iar pe cei care sunt mușcați de șerpi sau care mor otrăviți îi consideră exemple ale slăbiciunii credinței comunității.

Ei greșesc total în interpretarea literală a cuvintelor lui Isus. El nu vrea ca noi să îl provocăm să ne vindece, și nici să ne punem în pericol fără a fi nevoie. Însă ei au dreptate în recunoașterea faptului că credința în Isus îi face capabili să învingă relele lumii. Și comunitățile lor au dreptate atunci când atribuie succesul Domnului și văd eșecul ca un rezultat al lipsei lor de credință.

Permiteți-mi să spun câte ceva despre interpretarea literală a Bibliei. Această formă de fundamentalism cere ca fiecare cuvânt, fiecare afirmație să fie crezute exact așa cum sunt scrise și citite. Aceste interpretări se blochează adesea atât de tare în detalii încât pierd esența mesajului. Să vă dau un exemplu. O tânără mamă își duce copilul de șase ani pe plajă. Mama îl urmărește pe cel mic jucându-se în apă, când deodată acesta începe să strige: "Rechin, rechin!" Mama intră repede în apă pentru a-l proteja pe copil, dar acesta începe să râdă. ""Nu este distractiv", se gândește mama, "Trebuie să învețe că este greșit să ceri ajutorul când nu ai nevoie." Așa că i-a spus copilului povestea cu Petrică și lupul. Vă amintiți, băiatul era un păstoraș care păzea oile, și era plictisit. Așa că, pentru a atrage atenția consătenilor lui, a strigat: "Lupul!". Apoi a râs atunci când ei au venit în fugă, toți îngrijorați. A făcut acest lucru de două ori. Oamenii au venit în ambele ture, dar erau furioși că el face glume proaste. Apoi băiatul a văzut cu adevărat un lup. A strigat din nou după ajutor, doar că de data aceasta nimeni nu l-a ascultat și el și turma lui au fost atacați. Acum, mama îi spune această poveste copilului ei de șase ani pentru a-l face să înțeleagă importanța la a cere ajutor atunci ai nevoie. Aceasta este esența poveștii. Orice detaliu despre păstoraș, dacă păzea oi sau capre, sau unde locuia, nu este important. A te lăsa prins în amănunte înseamnă a pierde scopul mai larg.

Care a fost mesajul pe care l-a dat Isus când a menționat semnele celor care cred? Că ei se pot lupta și învinge răul în formele lui cele mai rele. Isus a folosit șerpii pentru a reprezenta diavolul. Ucenicii lui, cei care cred în El, pot învinge diavolul. A folosit otrava pentru a reprezenta răul lumii, nu doar o băutură otrăvitoare, ci otrava reprezentată de ură, materialism, prejudecăți, alcoolism, cultura drogurilor, cultura sexului, și așa mai departe. Isus a spus că cei care cred în El vor putea să învingă otrava acestei lumi.

Apoi El S-a înălțat la cer. Petru și băieții nu au jelit faptul că a plecat. Maria Magdalena și fetele nu și-au reluat plânsul. Nu, erau prea ocupați. Au început meargă și să proclame minunile și frumusețile vieții lui Isus. Diavolul i-a urmărit cu o adevărată bătălie. I-a torturat, i-a alungat din comunitățile lor și din mijlocul prietenilor, i-a convins pe alții să îi omoare, dar, după cum știți, nu a învins. El nu ar putea opri lucrarea Împărăției lui Dumnezeu. Ucenicii înving șarpele. Tot răul din lume s-a pus împotriva ucenicilor lui Isus. Otrăvurile care distrug sufletul, care distrug viața, i-au atacat. Creștinii nu se ascund. Ei înving otrava lumii și găsesc o viață liberă de rău, o viață plină de sens, viața creștină. Isus se înalță la cer și apoi ne spune: "Treceți la treabă. Luptați-vă cu șarpele, diavolul. Luptați-vă cu otrăvurile lumii. Puteți câștiga aceste bătălii. Le puteți câștiga pentru că în realitate nu v-am părăsit. Sunt cu voi. Duhul Meu, Duhul Sfânt, vă întărește.

Cu toții avem otrăvuri cu care trebuie să ne luptăm în viețile noastre. Cu toții avem proprii noștri demoni. Unii sunt făcuți de noi. Unii ne sunt impuși de către alții sau de situații care ne scapă de sub control. Un om poartă o bătăile continuă împotriva alcoolului. Altul împotriva drogurilor. Unul se luptă să aibă o relație creștină cu prietena sau cu prietenul. Altul luptă împotriva propriului egoism. Unul trebuie să se lupte cu faptul că familia sa nu este așa cum ar trebui să fie. Altul suferă de teroarea abuzului. Unul are probleme fizice, altul probleme psihologice. Aceștia și atât de mulți alți demoni și otrăvuri ale lumii ne atacă, dar nu pot să ne învingă. Noi vom câștiga în fața răului din lume pentru că avem cea mai mare armă din câte au existat vreodată. Îl avem pe Isus Cristos.

Isus se înalță la cer și își preia locul de Domn al cerurilor și pământului. Ce înseamnă oare "Domn"? Înseamnă că are puterea de a învinge, de a înfrânge răul. Înseamnă că el deține controlul. El este Domnul nostru. El este Cel care luptă pentru noi și cu noi.

Există o expresie ce spune că cea mai bună apărare este atacul. Când Isus s-a înălțat la cer, discipolii săi au mers la luptă. Ei nu s-au retras cu lașitate într-o cameră, înfricoșați de ce le-ar putea face inamicii Împărăției lui Dumnezeu. În schimb și-au asumat bătălia cu răul. Evanghelia ne spune aceasta atât de simplu: "Au plecat și au predicat pretutindeni". Oameni care nu și-ar fi părăsit niciodată satele, au călătorit în lumea întreagă pentru a se lupta pentru Împărăție. Au predicat pretutindeni. La așa ceva suntem și noi chemați. Suntem chemați la bătălia cu dușmanul. Suntem chemați să combatem răul moral oriunde există el, în noi și împrejurul nostru. Suntem chemați să dăm oamenilor Evanghelia, Vestea cea Bună. Iar Vestea cea Bună este aceasta: există o viață mult mai bună decât cea pe care lumea o pictează ca fiind ideală. Există o viață în care fiecare gest are o semnificație. Există o viață a împlinirii. Această viață este viața în Domnul. Aceasta este Vestea cea Bună. Viața este infinit mai bună atunci când este trăită în unitate cu Isus Cristos.

Șerpii vor ataca. Pe gât ni se va turna otravă. Dar noi, poporul Domnului Înălțat, le vom învinge pe toate. Cum? Ei bine, evanghelia explică cum în ultimele cuvinte: Domnul a lucrat cu ei și le-a întărit cuvântul. Nu ducem lupta singuri. Ducem lupta cu putea Domnului Isus Cristos. Și cu El alăturea, cum am putea oare să pierdem?
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire