pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins S-a împlinit!
Vinerea Mare, 14 aprilie 2006
Lecturi: Is 52,13-53,12 Ps 30 Evr 4,14-16.5,7-9 In 18,1-19,42
pr. Ernest Munachi Ezeogu

În relatarea patimilor din Evanghelia lui Ioan, pe care tocmai am ascultat-o, ultimele cuvinte pe care le-a rostit Isus pe cruce înainte să își plece capul și să își dea duhul sunt: "S-a împlinit!" (Ioan 19,30). În originalul grec, este un singur cuvânt, tetelestai. Ce înseamnă tetelestai, "s-a împlinit"?

Învățații au înțeles mai bine semnificația expresiei cu câțiva ani în urmă, după ce unii arheologi au dezgropat în Țara Sfântă biroul aproape intact al unui vameș, cu toate înregistrărilor taxelor. Erau două teancuri de taxe trecute, și unul dintre ele avea deasupra scris cuvântul tetelestai. Cu alte cuvinte, "plătit în întregime". Acești oameni nu mai datorau nimic. Așadar, atunci când Isus a spus "S-a împlinit!", ce s-a împlinit? Datoria pe care o aveam față de Dumnezeu pentru păcatele noastre. A fost plătită în întregime?

Evreii din timpul lui Isus vedeau păcatul ca pe o datorie pe care o avem față de Dumnezeu, o datorie care trebuie cumva plătită. Isus a folosit acest gen de limbaj și a vorbit adesea despre păcat ca o datorie și despre iertare ca o anulare a datoriilor. El a spus parabola slujitorului neiertător căruia stăpânul i-a iertat datoria pe care nu ar fi avut cum să o plătească, dar care atunci când a ieșit afara a insistat să își primească înapoi o datorie mică pe care o avea față de el un alt slujitor. Acesta a fost un mod de a ne învăța că atunci când suntem iertați de Dumnezeu, trebuie la rândul nostru să îl iertăm pe aproapele. El ne-a învățat să ne rugăm "Și ne iartă nouă păcatele noastre precum și noi iertăm greșiților noștri", care înseamnă pur și simplu "Iartă-ne greșelile așa cum îi iertăm pe cei care greșesc împotriva noastră". Isus a folosit limbajul comerțului pentru a vorbi despre relația spirituală dintre Dumnezeu și noi și dintre noi și aproapele nostru. Așadar pe cruce El a spus tetelestai, "A fost plătită pe deplin." Păcatele noastre au fost iertate pe deplin. S-a împlinit.

Cum răspundem noi la acest ultim testament al lui Isus? Să ținem minte, nu este o promisiune: "Păcatele voastre vor fi iertate", și nu este o frază condițională: "Păcatele tale vor fi iertate dacă..." Cum răspundem noi? Ce facem? Tot ceea ce trebuie să facem este să spunem: "Amin... Așa să ne ajute Dumnezeu". Tot ceea ce trebuie să facem este să credem că aceste cuvinte ni se aplică nouă personal, indiferent de gravitatea păcatului pe care l-am săvârșit. Datoriile noastre au fost plătite pe deplin și anulate oricât de mult am datora. Tot ceea ce trebuie să facem este să spunem: "Mulțumesc, Isuse", și să învățăm să îi fim recunoscători lui Isus toată viața. De aceea mergem la biserică în fiecare duminică. Mergem la biserică pentru a celebra Euharistia, care înseamnă "aducere de mulțumire". De aceea încercăm să fim iubitori și buni cu ceilalți. Dacă Isus a fost atât de iubitor și de bun cu mine, de ce să nu încercăm să îi iubim pe ceilalți, să fim atenți cu ei în lucrurile mici de zi cu zi?

Privind astăzi spre Cruce și contemplându-l pe Isus murind pentru a șterge total datoriile noastre, să îi mulțumim și să îi promitem că viețile noastre vor fi un cântec neîntrerupt de mulțumită pentru El, Cel care și-a dat viața pentru a anula imensa noastră datorie față de Dumnezeu.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire