pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Schimbarea la Față - vedere de deasupra
Schimbarea la Față, 6 august 2006
Lecturi: Dan 7,9-10.13-14 Ps 96 2Pt 1,16-19 Mc 9,2-10
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Există o poveste misterioasă în 2Regi care ne poate ajuta să înțelegem mai bine Schimbarea la Față. Israelul se luptă cu Aram, iar Elisei, omul lui Dumnezeu, se folosește de puterile sale profetice pentru a dezvălui planurile strategice ale armatei siriene împotriva israeliților. La început regele Aram crede că unul dintre supușii săi îl trădează, dar când a aflat adevărul și-a trimis trupele să îl prindă pe Elisei, care se afla în Dotan. Trupele siriene au mers noaptea și au înconjurat cetatea. Dimineața, slujitorul lui Elisei a descoperit situația și a început să se teamă pentru viața stăpânului său. A alergat la Elisei și i-a spus: "Vai, stăpânul meu! Ce să facem?" Profetul i-a răspuns: "Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroși decât cei ce sunt cu ei." Cine ar fi crezut aceasta, când privea împrejurimile cetății pline de trupele dușmane? Elisei s-a rugat atunci: "Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!" Atunci Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut mulțime de "cai și care de foc împrejurul lui Elisei" (2Regi 6,8-23). Această viziune era tot de ce avea nevoie slujitorul lui Elisei pentru a avea din nou încredere. La sfârșitul zilei nu doar că profetul lui Dumnezeu se afla în siguranță, dar armata invadatoare fusese complet umilită.

Schimbarea la Față a lui Isus s-a întâmplat într-un moment al slujirii Sale publice ce poate fi comparat cu situația lui Elisei. Compatrioții Lui căutau să îl prindă, iar discipolii Lui, conduși de Petru, se simțeau asemenea slujitorului lui Elisei, fiind îngrijorați și speriați pentru soarta Stăpânului lor. Cu ceva timp înainte de Schimbarea la Față, Isus și-a întrebat discipolii cine crede lumea că ar fi El. Petru a dat răspunsul corect, că este Cristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu. Isus l-a felicitat și l-a avertizat apoi, pregătindu-l pentru inevitabila suferință, moarte și înviere a Sa. Dar Petru nu era dispus să accepte așa ceva: l-a luat pe Isus de-o parte și i-a spus hotărât: "Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ți se va întâmpla niciodată!" (Matei 16,13-23). El avea nevoie, ca și slujitorul lui Elisei, să vadă lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu, să vadă că în ciuda sentinței de condamnare la moarte ce plana asupra lui Isus, Dumnezeu era încă cu El, Dumnezeu controla încă evenimentele; să vadă că Dumnezeu poate în final să triumfe asupra dușmanilor, așa ca în cazul lui Elisei. Petru și ceilalți discipoli aveau nevoie ca Dumnezeu să le deschidă ochii, să vadă preț de o secundă prezența lui Dumnezeu alături de Isus. Schimbarea la Față a fost tocmai experiența de care aveau nevoie.

Putem spune deci că Schimbarea la Față a fost o modalitate folosită de Dumnezeu pentru a-i scoate pe discipoli din criza de credință prin care treceau. Cauza crizei credinței lor era modul în care vedeau oamenii și lucrurile de lângă ei. Dumnezeu i-a ajutat să iasă din această situație luminându-le vederea, pentru ca, pentru un moment cel puțin, să vadă lumea prin ochii lui Dumnezeu. Văzute de jos, în lumina umană obișnuită, persoanele și lucrurile pot părea plicticoase, banale, uneori respingătoare. Dar văzute de sus, în lumina divină, aceleași persoane și aceleași lucruri devin mai onorabile, strălucitoare, plăcute. Experiența vederii adevăratei naturi a persoanelor și lucrurilor poate fi numită o experiență a transfigurării. Este tipul de experiență care ne face să spunem cu Iacob: "Domnul este cu adevărat în locul acesta (persoana aceasta, situația aceasta) și eu n-am știut!" (Geneză 28,16).

Unde putem să avem parte de o astfel de experiență de transfigurare? Oriunde. Participarea noastră duminicală la jertfa liturgică este un bun punct de plecare. În afara bisericii, chiar din parcare, tindem să îl vedem pe celălalt ca fiind în competiție cu noi. Pe șosea îi vedem pe ceilalți ca pe niște obstacole, ce ne împiedică să ajungem rapid la destinație. La locul de muncă îi vedem pe colegi ca rivali în lupta pentru avansare. Dar aici, la Liturghie, avem parte de experiența unică a unui timp în care ne privim în ochi și ne spunem "frate", "soră". Aceasta este cu adevărat o transfigurare. Provocarea pentru noi este să trăim în această lumină până când vom veni la biserică duminica viitoare, pentru a ne înnoi viziunea credinței.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire