pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Vine Duhule Sfinte... aprinde în noi focul iubirii Tale
Duminica Rusaliilor, 4 iunie 2006
Lecturi: Fap 2,1-11 Ps 103 Gal 5,16-25 In 15,26-27.16,12-15
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Într-o dimineață însorită ca aceasta, mama lui Benson a intrat grăbită în dormitorul fiului ei și l-a trezit. "Benson, este duminică! E timpul să te scoli! Haide sus și du-te la biserică!" Benson i-a bombănit de sub plapumă: "Nu vreau să merg." "Cum adică nu vrei să mergi la biserică?", i-a spus mama. "Nu fii prostuț. Ridică-te, îmbracă-te și mergi la biserică!" Benson răspunse: "Nu, nu vreau să merg și îți voi spune de ce." S-a ridicat pe marginea patului și i-a spus: "În primul rând nu îmi place de ei, și în al doilea rând lor nu le place de mine." Mama i-a spus atunci: "Ce motive ți-ai găsit. Lasă că îți dau eu două motive ca să mergi. În primul rând ai 40 de ani și în al doilea rând ești preotul paroh."

Acest somnoros Benson putea foarte bine să fie unul dintre apostolii cărora Isus le-a cerut să fie mărturisitori ai Lui în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului. Ce s-a întâmplat când Isus a plecat dintre ei? S-au retras în cămăruțele lor, ascunzându-se. Le era frică de evrei. Ca și Benson, știau că oamenii nu îi plac, știau că mesajul lor era diferit de mesajul popular al vremii, așa că se înveleau în pături în pat pentru a nu avea de-a face cu societatea ostilă. Și noi facem adesea așa: mergem în liniște la biserică, îl primim în liniște pe Isus în inimile noastre, mergem acasă în liniște, iar dimineața și seara ne spunem rugăciunile în liniște. Dar cum rămâne cu sarcina pe care Isus mi-a lăsat-o mie și ție de a fi mărturisitori ai Veștii cele Bune a iubirii lui Dumnezeu pentru omenire? Nuuu... Oamenilor nu le place să li se amintească de Dumnezeu. Mi-e teamă că îmi vor spune să îmi iau tălpășița dacă le vorbesc despre Dumnezeu. Mi-e teamă că nu mă vor asculta. Mi-e teamă că mă vor numi ciudat, lunatic, rupt de realitate. Acestora nu le place de noi și nouă nu ne place de ei. Așa că, asemenea lui Benson, lăsăm deoparte sarcina de la Dumnezeu primită și ne bucurăm de liniștea confortabilă, de un somn confortabil.

Din fericire, părintele Benson are pe cineva care să îl călăuzească: mama lui, care îl trezește și îl convinge să meargă și să predice. Cam aceasta este lucrarea pe care Duhul Sfânt o face în inimile credincioșilor. Când teama tinde să ne paralizeze credința, Duhul Sfânt ne încălzește și ne dă puterea de a merge și de a face ceva pentru această lume. Duhul Sfânt ne amintește, ca și mama lui Benson, că avem o misiune. Misiunea noastră este să le spunem tuturor Vestea Bună că Dumnezeu este Tatăl lor, că Dumnezeu este Tatăl nostru, al tuturor, că în ciuda tuturor diferențelor dintre noi, de limbă, cultură, statut social, suntem o singură familie și de aceea trebuie să trăim ca frați și surori. Misiunea noastră este să dărâmăm barierele care ne împart în "noi" și "ei", barierele dintre bărbați și femei, dintre evrei și neamuri, dintre bogați și săraci, dintre albi și negri, dintre lumea întâi și lumea a treia, pentru a face ca toată omenirea să vorbească limba universală a iubirii fraterne. Aceasta se poate realiza doar prin lucrarea Duhului Sfânt.

Unul dintre motivele oferite lui Benson de mama lui a fost că acum are 40 de ani. Nu mai e copil. Creștinismul este de 2000 de ani în lume. Totuși, chiar și în așa numitele civilizații creștine, fraternitatea universală a omenirii în Dumnezeu prin Cristos nu este încă suficient înțeleasă. "Ce pot să fac?", ai putea spune. "Eu sunt singur. Ce pot să fac eu și să conteze?" Poate ne învață ceva povestea unei veverițe și a unei bufnițe. O veveriță a întrebat odată o bătrână și înțeleaptă bufniță care este greutatea unui fulg. "Ei bine, nimic mai mult decât nimic", i-a răspuns bufnița. Veverița i-a povestit atunci bufniței cum într-o zi stătea pe o ramură de copac și număra fulgii care se așezau pe creangă. În momentul când a căzut al 1.973.864-lea fulg, ramura s-a rupt sub greutatea zăpezii. "Cu siguranță era o grămadă mare de nimic", i-a spus veverița.

Eforturile tale personale de răspândire a Împărăției iubirii și dreptății pot să fie la fel de ușoare ca un fulg. Dar cernând proprii noștri fulgi împreună vom putea în final să frângem creanga păcatului, a răului și a nedreptății din lumea noastră.

Vino, Duhule Sfinte, și umple inimile credincioșilor Tăi
și aprinde în ei focul iubirii Tale.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire